Decizia civilă nr. 2912/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2912/2013
Ședința publică de la 7 martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier D. Ț.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SC T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3538 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta SC T. SRL este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3538 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de
D. G. A F. P. S. .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. S., sens în care s-a respins acțiunea față de această pârâtă.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. T. S. în contradictoriu cu A. F. P. Z., pentru restituire taxă specială de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză de D.
G. a F. P. S., tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 1158 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța nr. TS4 nr.9557117/_
. Aceasta a făcut dovada că la data de_ a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă la data de_, A.
F. P. Z. a respins cererea de restituire a taxei.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Cu privire la natura taxei de poluare, CJCE s-a pronunțat, la data de _
, asupra acțiunilor preliminare formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag și Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C- 33312005 Ilona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul TE.
În aceste condiții, susținerea reclamantei privind încălcarea normelor comunitare este nefondată, întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Este de observat că, în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a se stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da însă eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior,este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art. 90 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună
înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu, respectiv - autoturismul marca Citroen a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, fiind supus, anterior traversării graniței, unor impozite în alte state comunitare.
Ori, reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că nu este un bun second hand importat dintr-un alt stat membru al UE. Astfel, acțiunea reclamantei, în care aceasta se prevalează de preeminența normelor comunitare, apare ca neîntemeiată, deoarece bunul în litigiu a fost înmatriculat pentru prima dată în România, prin urmare nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de DGFP S. în nume propriu și al Administrației F. Z. și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S. T. S.
Împotriva acestei hotărâri a declarat reclamanta S. T. S. ,
prin care se solicită admiterea acestuia.
În motivarea recursului, reclamanta susține că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în prezenta cauză în sensul că a reținut că autovehiculul înmatriculat ar fi unul nou și astfel acesta nu ar fi supus regimului juridic privind achitarea taxei de poluare.
Din probele administrate la dosar rezultă că acesta a fost adus dintr-un stat membru UE (contract de vânzare cumpărare încheiat la data de_ ),
pârâta din prezenta cauză a perceput prezenta taxă specială de primă înmatriculare (chitanța de plată).
Este contradictorie dar și eronată susținerea, din întâmpinare a pârâtei pe de o parte susține că acest autovehicul nu era supus regimului taxei de primă înmatriculare, iar pe de altă parte colectează această taxă prin emiterea unei chitanțe cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 6 februarie 2013 pârâta D. G. a F.
P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z.
a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, cu menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand
importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul reclamantului se vădește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și
temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de către pârâta reclamanta SC T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3538 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 martie 2013.
PREȘEDINTE, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. | JUDECĂTOR, R. -R. D. |
GREFIER, D. Ț. |
Red.D.M./Dact.S.M 2 ex./_
J. fond. P. R. a M. lena
