Decizia civilă nr. 323/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 323/2013
Ședința publică din data de 14 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr.9246/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 25 aprilie 2013 susținerile și concluziile reprezentantului intimatei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 30 aprilie 2013, pentru data de azi 7 mai 2013, respectiv pentru data de azi 14 mai 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 9246/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta SC R. C. S. în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. și, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii dispusă în procesul verbal seria A/2010 nr. 0062664/_ cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că petenta nu a depus declarațiile fiscale aferente anului 2011 în termenul prevăzut de lege, depunându-le conform înscrisurilor de la dosar de la filele 5-24, în data de_, fapt ce constituie contravenția prevăzută de art. 219, alin. 1, litera b din OG 92/2003, sancționată de art. 219 din același act normativ, alin. 2
, litera d. Petenta recunoaște că nu a depus în termen declarațiile fiscale prin plângerea contravențională aflată la dosar la filele 2 și 3. Aceasta nu contestă procesul verbal prin care a fost sancționată sub aspecte de legalitate și temeinicie, ci doar individualizarea sancțiunii, sens în care instanța de fond, invocând imperativul respectării principiului disponibilității și constatând că nu a fost investită cu analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, nu a analizat aceste aspecte, pronunțându-se doar cu privire la individualizarea sancțiunii.
În acest sens, prima instanță a reținut că susținerile petentei privind lipsa de experiență în domeniul comercial și lipsa de activitate a societății sunt dovedite de diploma de absolvire a liceului, administratorul societății în cauză terminând un liceu cu profilul muzică și de declarațiile fiscale de la filele 5-24 de la dosar.
Articolul 21 din OG 21/2002 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Referitor la circumstanțele personale ale petentei, s-a reținut că aceasta se află la prima abatere de acest gen, societatea în cauză fiind înființată în anul 2011, acesta fiind și primul an
pentru care trebuia să depună declarații fiscale, administratorul societății nu are pregătire specifică, terminând un liceu cu profilul de muzică.
Contravenția a fost comisă prin omisiune, societatea nu a desfășurat pe anul 2011 nici o activitate astfel că nu s-ar putea reține că ar fi urmărit ascunderea sau provocarea întârzierii în declararea unor venituri sau activități .
Este adevărat că OG 92/2003 nu condiționează existența contravenției de experiența administratorului societății și de desfășurarea unei activități de către societate, însă orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate .
În consecință, în cazul faptelor cu un grad de pericol social scăzut, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea măsurii de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Din mențiunile declarațiilor fiscale instanța reține că petenta nu datora sume de plată către stat, nu avea de plată și nici de recuperat astfel de sume astfel că urmarea produsă este una minimă.
Nu poate fi primită nici susținerea intimatei privind faptul că actul de clemență ar fi fost deja acordat de agentul constatator prin aplicarea amenzii contravenționale în cuantum minim, pe de o parte deoarece nici nu s-a analizat dacă scopul ar putea fi atins și prin aplicarea unui avertisment, pe de altă parte amenda în cuantum minim de 1000 lei este mai mare ca salariul minim pe economie, astfel că aplicarea ei în cuantum minim nu reprezintă un veritabil act de clemență ci mai degrabă un cvasi motiv prin care s-ar arăta că agentul constatator a individualizat sancțiunea și constatând gravitatea ei redusă s-a îndreptat spre minim.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta A. F. P.
B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să se respingă plângerea contravențională formulată de intimată.
În motivare, s-a arătat în esență că potrivit art.81 alin.1 din O.G.nr. 92/2003 rep., "Declarația fiscala se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta." Iar potrivit Ordinului nr.281/2004 modificat: "Declarația privind obligațiile de plata la bugetul general consolidat se completează si se depune de plătitorii de impozite, taxe si contribuții sociale cărora le revin, potrivit legislației in vigoare, obligațiile de plata la bugetul general consolidat cuprinse in Nomenclatorul obligațiilor de plata la bugetul general consolidat...".
AFP a Mun B. a expediat petentei o notificare referitor la aceasta obligație de a depune declarațiile fiscale, notificare pe care a publicat-o pe site-ul oficial de pe internet al A.N.A.F., conform dispozițiilor OG92/2003(R) referitoare la comunicare, petenta aflându-se in deplină cunoștință de cauza referitor la dispozițiile legale existente privind declarațiile fiscale. A arătat instanței de fond, de asemenea, faptul ca S.C. R. C. S.R.L. nu a fost beneficiara niciunui regim derogatoriu de la obligația legală privind depunerea declarațiile fiscale, in evidentele recurentei (urmare a verificărilor efectuate cu aceasta ocazie) constatându-se faptul că nu există nici o cerere depusă în acest sens, petenta neputându-se bucura (beneficia) de avantajele pe care le conferă un regim derogatoriu de la obligația legal stabilită, prin invocarea faptului că a avut activitatea suspendată.
Motivele care au fost invocate de către contravenientă, referitoare la faptul că societatea nu a desfășurat activitate până în la momentul depunerii plângerii contravenționale și la faptul că nu a știut/nu a avut cunoștința despre faptul că trebuia să depună declarațiile fiscale chiar și în situația în care afirmă nu are activitate, motivat de faptul ca "administratorul firmei a fost lipsit de experiența...", se apreciază că sunt lipsite de relevanță sub aspect motivațional în cazul din speță, deoarece obligația declarativă operează și în situația unei inactivități, iar necunoașterea legii nu-l scutește pe contribuabil de respectarea obligațiilor fiscale, mai precis de obligația de depunere a acestor declarații fiscale.
Potrivit primului articol al O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contravenția este definita ca fiind fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată ca atare prin lege sau hotărâre a guvernului, a autorităților publice locale sau județene sau al Consiliului General
al Municipiului București. Din conținutul definiției rezulta elementul definitoriu al contravenției: stabilirea faptei si a sancțiunii ei ca atare prin actul normativ, adică prin referire expresa la contravenție. Aplicarea sancțiunii contravenționale se face potrivit actului normativ care stabilește si sancționează contravenția, in cazul de fata fiind vorba de O.G.nr.92/2003 (R).
Concluzionând, AFP B. susține legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție emis de către organele fiscale opinând in favoarea faptului ca, organul constatator a procedat la efectuarea unei analize corecte in ceea ce privește aprecierea pericolului social al faptei si de asemenea, a realizat o justa individualizare a sancțiunii contravenționale cu încadrarea in limitele minime si maxime prevăzute de actul normativ sancționator.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, dispozițiile O.G. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală, pe dispozițiile O.G.nr.2/2001 rep. referitoare la regimul juridic al contravențiilor, Ordinul nr.281/2004 modificat, art.403 aliniat. 3 si art. 299 -316 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prev.de art.304 și art.3041Cod procedură civilă hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este
temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare.
Astfel, tribunalul constată că relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, aspect la care se referă criticile recurentei, că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.
În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003, faptă reținută în sarcina petentei intimate, constând în nedepunerea declarațiilor fiscale aferente anului 2011 în termenul prevăzut de lege, prin urmare, nu se poate susține, de plano, imposibilitatea aplicării acestei sancțiuni în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.
Astfel, sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenientul se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, manifestă o atitudine de regret, precum și intenția de a se conforma în viitor acestor reglementări.
Trebuie însă, în acest context, ca petenta să nu omită din vedere faptul că, manifestând clemență în individualizarea unei sancțiuni, instanța nu încurajează la adoptarea unei conduite antisociale și că o consecvență într-o astfel de atitudine de nerespectare a obligațiilor legale care-i incumbă reprezintă o circumstanță personală de natură a agrava răspunderea contravențională.
Așadar, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. F. P. B., în cauză nefiind incidente motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu de instanță conform art. 3041Cod procedură civilă, de natură a afecta valabilitatea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.9246/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
A. | P. M. | D. | E. | L. | L. | T. B. |
GREFIER,
L. C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex Jud. fond:BMA
