Decizia civilă nr. 3363/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3363/2013
Ședința publică din data de 18 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
C. P.
GREFIER: M. VA. I-G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă A.
N. pentru R. P. împotriva sentinței civile nr. 10173/_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți N. R. A. și N. A., având ca obligația de a face
- plată despăgubiri L.290/2003.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimaților-reclamanți N. R. A. și N. A., avocat Vidrean-Căpușan Tudor cu delegație în substituirea avocatului C. Cosmin Flavius din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimații-reclamanți N. | R. A. și N. A. | au depus întâmpinare. |
Recurenta-pârâtă A. | N. pentru R. | P. a depus |
un înscris intitulat "precizări la recurs";.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea comunică reprezentantului intimaților-reclamanți un exemplar din precizarea la recurs.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului față de nemotivarea recursului, invocată de intimații- reclamanți prin întâmpinare.
Reprezentantul intimaților-reclamanți N. R. A. și N. A., avocat Vidrean-Căpușan Tudor solicită admiterea excepției, având în vedere că prin cererea de recurs nu s-a invocat nicio critică expresă hotărârii atacate.
Instanța respinge excepția de nelegalitate privind nemotivarea recursului, având în vedere că din cererea de recurs și precizarea de recurs rezultă că nu mai există asemenea sume din care să se facă plata.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimaților-reclamanți N. R. A. și N. A., avocat Vidrean-Căpușan Tudor solicită respingerea recursului conform motivelor indicate în întâmpinare și menținerea în întregime a sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Arată că în anul 2005 intimații-reclamanți au demarat procedurile administrative pentru primirea de despăgubiri potrivit Legii nr.290/2003 și ca urmare în anul 2011 Comisia pentru stabilirea despăgubirilor a pronunțat o hotărâre prin care s-a stabilit că intimații să primească despăgubiri în cuantum de 605.593 RON, sumă care urma să fie achitată în două tranșe, respectiv 40% din sumă până la data de_ și 60% din sumă până la data de_ .
Întrucât intimații-reclamanți nu au primit niciun ban de la recurenta- pârâtă, au promovat o acțiune prin care au solicitat obligarea A.N.P.R. la plata cotei de 40% în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, acțiune care a fost admisă de Tribunalul Cluj.
Prin recursul promovat recurenta-pârâtă a invocat că nu deține fonduri pentru a efectua plățile stabilite prin decizia de acordare a despăgubirilor.
Consideră că acest motiv este neîntemeiat și prin prisma art. 1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia orice cetățean al statelor semnatare are dreptul la respectul proprietății și implicit dreptul la despăgubire într-un termen rezonabil în situația încălcării dreptului de proprietate.
În ceea ce privește solicitarea recurentei cu privire la reducerea onorariului avocațial acordat de instanța de fond, solicită a fi respinsă întrucât suma de 1.028 lei nu este o sumă mare raportat la munca depusă, respectiv consilierea părților, redactarea cererii de chemare în judecată, depunerea de note de ședință și prezentarea la două termene de judecată.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 10173/0_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții N. R.
A. și N. A. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R.
P. și în consecință:
A fost obligată pârâta A. N. pentru R. P. la plata către reclamanți a sumei de 2. ,2 lei reprezentând 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162/_ a Comisiei județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1248,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de_ sub nr._, reclamanții N. R. A. și N. A. au chemat în judecată pe pârâta A.
N. pentru R. P., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2., 2 lei, reprezentând 40 % din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii
nr. 290/2003, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit în favoarea lor despăgubiri în cuantumul total de 6. lei pentru bunurile imobile deținute în proprietate de către bunicii lor în localitatea Suruceni din Basarabia.
S-a mai arătat de către reclamanți că, întrucât în perioada lunilor aprilie - decembrie 2011 nu li s-a virat de către pârâtă nicio sumă de bani în contul bancar, au solicitat acesteia la data de_, prin avocat, să facă plata cotei de 40 % din despăgubiri aferente anului 2011, însă pârâta nu a răspuns acestei cereri.
În continuare, reclamanții au precizat că plata despăgubirilor la care sunt îndreptățiți trebuia să se facă, conform art. 10 alin. 2 din Legea 290/2003 și art. 18 alin. 5 lit. c din HG 1120/2006, în două tranșe, una de 40% din sumă (adică 2., 2 lei) până la data de_ și diferența de 60 % până la_, însă pârâta nu le-a achitat nicio sumă de bani.
Reclamanții au arătat apoi pe larg motivele pentru care consideră că le-au fost încălcate de către autoritățile statului dreptul la protecția proprietății și dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, astfel cum au fost acestea definite în jurisprudența CEDO.
În drept, cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată pe nicio dispoziție legală.
La data de_, pârâta A. N. pentru R. P., a depus prin serviciul Registratură al instanței întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, plata despăgubirilor se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, iar, raportat la dificultățile prin care trece economia țării în prezent, s-ar stabili în sarcina sa o obligație imposibil de executat, de natură să afecteze principiul egalității de tratament și a arătat motivele pentru care consideră că drepturile reclamanților la protecția proprietății și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil nu a fost încălcat prin prisma jurisprudenței CEDO.
În cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată, considerându-se pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, proba cu înscrisuri.
A mai reținut tribunalul că, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (f. 8-10), s-au stabilit în favoarea reclamanților N. R. A. și N. A., cu titlu de măsuri reparatorii pentru bunurile imobile avute în proprietate de bunicii acestora în localitatea Suruceni din Basarabia, despăgubiri în cuantumul total de 6. lei.
În drept, potrivit art.11 din Legea nr. 290/2003, plata despăgubirilor se dispune de către A. N. pentru R. P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. 5 HG nr.1120/2006:
"Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003 în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, investită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei
eșalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
eșalonat in două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% in anul următor, daca cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Astfel cum se constată, reclamanților din cauza de față le este aplicabilă, ca urmare a cuantumului total de 6. lei al despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, le este aplicabilă modalitatea de plată prevăzută de art. 18 alin. 5 lit. c, respectiv în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor.
Deși cei două reclamanți au solicitat efectuarea plății sumei stabilite prin Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, depunând cerere la data de 11 aprilie 2011 (filele 13-14 și 18), pârâta A. N. pentru R. P. nu a îndeplinit obligația legală ce îi incumba, la această dată creanța beneficiarilor despăgubirilor fiind exigibilă, astfel că, aceștia sunt îndreptățiți să primească efectiv sumele acordate, respectiv prima tranșă de 40%.
În ceea ce privește apărarea pârâtei în sensul că prevederile art. 18 alin. 5 HG nr.1120/2006 permit ca plata să se facă în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, instanța constată că această apărare nu este de natură să conducă la respingerea acțiunii. Astfel, Statul Roman și-a asumat obligația de a acorda despăgubiri persoanelor care intra sub incidenta Legii 290/2003 prevăzând o anumită procedură de urmat în vederea acordării si apoi încasării lor efective. Aprecierea ca plata s-ar putea face in funcție de câți bani aloca același stat de la bugetul de stat in acest sens ar duce la concluzia ca obligația de plata este o obligație de plata sub condiție pur potestativa din partea debitorului, altfel spus ca aceasta are dreptul de a face plata când dorește, ceea ce contravine esenței si scopului Legii 290/2003. Deci nu este posibila recunoașterea unui drept de creanța si apoi aprecierea ca legitima a atitudinii debitorului ca va plăti când va aloca resurse in acest sens.
Invocarea lipsei disponibilităților/lichidităților, în condițiile in care nu s-a făcut dovada vreunui demers pentru o eventuala creditare/ordonare adresata M. ui Economiei și Finanțelor nu este justificata și încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului ce prevăd că ,,orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Ori, dreptul de creanță născut in favoarea reclamanților prin emiterea deciziei de despăgubire reprezintă o valoare patrimoniala și are deci caracteristicile unui bun in sensul art.1, iar in acest context, prin nesoluționarea in termen rezonabil a cererii privitoare la efectuarea plății, autoritatea administrativă încalcă acestuia dreptul la respectarea bunurilor sale .
Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie sa fie prezent nu doar in cazul procedurii de contencios ci și în procedura administrativa întrucât durata procedurii trebuie sa includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.
Reclamanții, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, au întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului acestora, insa acest drept s-a transformat intr-un drept iluzoriu, in condițiile in care nu poate fi
realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisa in normele arătate.
Aceasta întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi in același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamant, conduce la depășirea termenului rezonabil, depășire contrara dispozițiilor Convenției.
Din această ultimă perspectivă, nu trebuie trecut neobservat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în cauza Braniowschi contra Poloniei, în sensul că statele sunt obligate nu doar să respecte și să aplice într-o modalitate previzibilă și coerentă legile pe care le adoptă, ci și să garanteze condițiile legale și practice, să elimine incompatibilitățile și obstacolele pentru exercitarea efectivă a dreptului patrimonial precum și să îndeplinească în timp util într-o modalitate concretă și coerentă promisiunile legislative.
Tribunalul a constatat că nici Legea nr.290/2003 și nici HG nr. 1120/2006 nu recunosc valoarea de titlul executoriu a deciziei emise în aplicarea acestor acte normative, motiv pentru care prezentul demers judiciar apare ca necesar în vederea obținerii unui titlu executoriu în condițiile în care parata refuza plata creanței sus indicate.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanți și a obligat pârâta A. N. pentru R. P. la plata către reclamanți a sumei de 2. ,2 lei reprezentând 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162/_ a Comisiei județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
În baza art.274 C.pr.civ., având în vedere solicitarea expresă în acest sens formulată de reclamanți, a fost obligată pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 1248,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, reprezentând onorariu avocațial (f. 51), taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. pentru R. P., prin care a solicitat instanței admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate în fond de reclamanții negru R. A. și N. A. ca neîntemeiată.
Motivând recursul declarat, recurenta a arătat că, în fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții N. R. A. și N. A., au chemat în judecată AN.RP. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea la:
Plata sumei de 242.237,2 lei, reprezentând prima tranșă de 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162 din_ emisă de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr. 290/2003, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești; Plata cheltuielilor de judecată.
Față de cererea de chemare în judecată, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul Cluj, prin Sentința civilă nr. 10173/2012, a admis cererea formulată de reclamanții N. R. A. și N. A. și a obligat A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 să plătească reclamaților prima tranșă de 40% din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162 din_ emisă de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr. 290/2003, în
termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești. De asemenea a obligat A.N.R.P. Ia plata sumei de 1.248,30 lei cheltuieli de judecată.
Instanța și-a motivat sentința considerând că, dreptul de creanță născut în favoarea reclamanților prin emiterea deciziei de despăgubire reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1, iar în acest context, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la efectuarea plății, autoritatea administrativă încalcă acestuia dreptul la respectarea bunurilor sale.
În temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 C.pr.civ., Sentința civilă nr. 10173/2012 pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2012 de către Tribunalul Cluj, este netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
În fapt, în data de_ Instituția Prefectului Județului Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților N.
R. A. și N. A., Hotărârea nr. 162.
Prin Hotărârea nr. 162/2011 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 605.593 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii Butnaru A. și T., abandonate și sechestrate în localitatea Suruceni - Basarabia, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace semnat la Paris în anul 1947 .
Față de speța dedusă judecății, recurenta învederează instanței că, conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 29012003, (. . .) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (. . .)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză se aplică prin analogie situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza
Atanasiu și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P. care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot Atanasiu și alții împotriva României:
,,222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu.
Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar intr-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a recurentei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Recurenta arată că e pe deplin conștientă de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate (cazul recurentei) în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într- un "termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/_ a Primului-ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și În plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât În condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În susținerea apărărilor formulate este atașată dovada sumelor alocate ca despăgubiri prin Legea bugetului de stat pe perioada 2007 - 2012 si ultimul extras de cont al A.N.R.P.
În cazul în care instanța apreciază că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, recurenta solicită, în subsidiar, micșorarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 alin 3 Cod proc civ., potrivit căruia "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acordarea unor cheltuieli de judecată de 1.248,30 lei este neîntemeiată și față de obiectul cauzei.
Aceste aspecte nu vizează o împotrivire din partea subscrisei la acțiune, ci doar faptul că nu există un buget pentru plata cheltuielilor de judecată
Prin urmare, față de obiectul pricinii, apreciază recurenta, cheltuielile de judecată sunt nejustificat de mari, motiv pentru care solicităm reducerea lor corespunzătoare.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 3041C.proc.civ., se solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 10173/0_ pronunțată de Tribunalul Cluj și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanții N. R. A. și N. A. ca fiind neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauze, reclamanții intimați N.
A. și N. R. A. au solicitat respingerea recursului declarat de către recurenta A. N. pentru R. P. (A.N.R.P.) și menținerea în întregime a sentinței Tribunalului Cluj; cu cheltuieli de judecată în recurs, răspunzând punctual și detaliat motivelor de recurs.
În data de_, recurenta A. N. pentru R. P. a depus la dosarul cauzei scriptul intitulat "Precizări la recurs"; (f. 28-33), învederând următoarele aspecte:
În contextul intrării În vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 10/2013 s-au precizat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 10/2013, începând cu data intrării În vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 "se face În tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de
20.000 lei".
Totodată, potrivit alin. (2), "prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata transelor se face începând cu 1 ianuarie 2014".
Din analiza celor două texte de lege menționate, reiese fără echivoc
intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 și neachitate (chiar și parțial), pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, observăm două ipoteze avute în vedere, respectiv ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis, în această situație prima tranșă fiind exigibilă în anul următor emiterii titlului și, respectiv, ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 1 ianuarie 2014.
Prin urmare creanța stabilită prin Hotărârea nr. 162/_ emisă de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr. 290/2003 nu este exigibilă în momentul de fată. astfel că acțiunea promovată prin cererea de chemare în judecată de intimații N. R. A. și N. A. cade sub incidenta OUG NR. 10/2013.
Solicitarea intimaților N. R. A. și N. A. se încadrează la art.
1 alin. (1) din OUG 10/2013. Tranșa I din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 162/_ emisă de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr. 290/2003 respectiv suma de 242.237.2 lei va fi achitată conform OUG NR. 10/2013 începând cu_, iar actualizarea sumei se va face conform art. 1 alin.(4) din OUG nr. 10/2013.
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 10/2013, reglementarea modalității de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 190/2003 și Legii nr. 393/2006 este rezultatul efectului sistemic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat, având în vedere, pe de o parte necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar, pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, prin aplicarea unor modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata Direcția pentru aplicarea Legii nr. 29012003, legii nr. 9/1998, Legii nr. 393/2006, eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubiri lor.
Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să Însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
În realizarea funcțiilor sale, A. N. pentru R. P. gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
In reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. N. pentru R.
P. trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru R. P., fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, A. N. pentru R. P. se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor
contractante dacă acestea adoptă măsuri de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza
M. Atanasiu și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de fată parte.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi
limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
Cu privire la plata actualizării compensațiilor, facem următoarele precizări: Prin art. 1 alin. (4) din OUG nr. 10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv "Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe".
Astfel, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Prin sentința civilă nr. 10173/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Social, subscrisa ANRP a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților în valoare de 1248,30 lei.
Referitor la acest capăt de cerere, recurenta solicită modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cheltuielilor de judecată.
Astfel, raportat la plata cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părțile contractului de asistență juridică (client/avocat) și raportul juridic de drept procesual civil dintre părți. Art. 274, alin.(3) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată și nu a onorariul propriu-zis. Contractul de asistență juridică se menține în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit.
Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanță.
Mai mult, conform art. 6 din Legea nr. 290/2003, "Cererile adresate autorităților și instituțiilor publice, precum și acțiunile în justiție având ca obiect obținerea de despăgubiri sau compensații în temeiul prezentei legi, cu
excepția litigiilor dintre mostenitori sau dintre proprietar, mostenitori si o terță persoană, sunt scutite de taxe.
Pentru toate aceste considerente, se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să aibă în vedere prevederile OUG nr. 10/2013 și pe fond să admiteți recursul așa cum a fost formulat, cu modificarea sentinței civile nr._ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ .
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 162 din_ a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au stabilit în favoarea reclamanților N. R.
A. și N. A., cu titlu de măsuri reparatorii pentru bunurile imobile avute în proprietate de bunicii acestora în localitatea Suruceni din Basarabia, despăgubiri în cuantumul total de 6. lei.
În conformitate cu art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 "se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de
20.000 lei".
Totodată, potrivit alin. (2), "prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata transelor se face începând cu 1 ianuarie 2014".
Prin textele legale menționate s-a eșalonat plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 neachitate (chiar și parțial), eșalonarea operând pe o perioadă de 10 ani.
Din această perspectivă, creanța stabilită prin Hotărârea nr. 162/_ emisă de Comisia Județeană Cluj de aplicare a Legii nr. 290/2003 nu este exigibilă în momentul de față, actul normativ nou influențând procesul pendinte și hotărârea primei instanțe, chiar anterioară apariției ordonanței.
Într-o ipoteză similară și aplicabilă mutatis mutandis prezentei spețe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, decizia din 4 septembrie 2012 pronunțată în cauza Dumitru și alții împotriva României, a reținut că nu se poate aprecia că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată, iar eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă. De asemenea, a apreciat că echilibrul dintre interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea intenția să respecte calendarul de plăți.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU R.
P. împotriva sentinței civile nr. 10173 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată în fond și recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. C. P.
GREFIER
M. VA. I-G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M. I.
