Decizia civilă nr. 3560/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3560/2013
Ședința publică de la 25 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: A. -I. A.
JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. | G. | A F. | P. | |
A J. | B. -N. în numele A. F. P. | A O. | S. | -B. |
împotriva sentinței civile nr. 1049 din 22 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N., privind și pe reclamantul intimat G. T., pârâta intimată D. G. A F. P. A J. B. -N. și chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în cursul dimineții, reclamantul intimat G. T., prin avocat, a transmis prin fax la dosar o cerere, prin care solicită amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a actelor care atestă înmatricularea anterioară a autovehiculului într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
De asemenea se constată că prin motivele de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei ca fiind neîntemeiată, având în vedere că la instanța de fond reclamanta intimată a depus la dosar actele cu care a făcut dovada înmatriculării anterioare a autovehiculului într-un alt stat membru al Uniunii Europene și constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1049 din 22 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N.
, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta D. G. A F. P. B. -N. și s-a respins acțiunea față de această pârâtă.
A fost admisă acțiunea intentată de reclamantul G. T., împotriva pârâtei A. F. P. S. B. și în consecință a fost respins ca
inadmisibil petitul de anulare a deciziei de calcul emis de pârâta AFP S. B. cu nr. 3699l din 22.l2.20ll.
Pârâta AFP S. B. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 7.l8l lei, achitată cu chitanța seria TS6 nr. 0774782 din 22.ll.20ll, reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă și cheltuieli de judecată în sumă de 689,3 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP S.
B. și a fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M., să restituie pârâtei suma de 7.l8l lei reprezentând taxă de poluare cu dobânzile legale acordate și cheltuieli de judecată în suma de 689,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând, cu prioritate, potrivit disp.art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția invocată de pârâta D.G.F.P. B. -N., tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată deoarece pârâta de rândul I nu are calitate procesuală pasivă, taxa de poluare în discuție - fiind administrată de pârâta de rândul II. Ca urmare, excepția invocată a fost admisă și, pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost respinsă în raport cu această pârâtă.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand dintr-un stat membru U.E. marca Audi, serie șasiu WAUZZZ8E45A076756, pentru care a achitat taxa de poluare în sumă de 7.l8l lei, cu chitanța seria TS6 nr. 0774782 din 22.ll.20ll, autoturismul a fost înmatriculat în statul de proveniență la data de l_, în Marea Britanie.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. B. N. în numele A. F. P. A O. S. -B.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și în consecință menținerea actelor administrative atacate precum și a taxei de poluare achitată ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C. pr. civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Tribunalul a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită. Pârâta A. F. P. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză din faptul încasării taxei.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național
anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această
împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va reduce cuantumului cheltuielilor de judecată în primă instanță acordate reclamantului G. T. de la suma de 689,3 lei la suma de 543,3 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. B. -N. în numele A. F. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 149 din 22 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată în primă instanță acordate reclamantului G. T. de la suma de 689,3 lei la suma de 543,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2013.
Președinte, DP | Judecător, A. -I. A. | Judecător, C. I. |
Grefier, B. A. |
Red.I.C./dact.V.R.
2 ex./_ Jud.fond: I. U.
