Decizia civilă nr. 3717/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 3717/2013
Ședința publică din 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. JUDECĂTOR R. -R. D. JUDECĂTOR L. U. GREFIER C. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul N. F. împotriva sentinței civile nr. 2017/CA/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.
N., A. F. P. B., A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2017/CA/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._,
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. N., și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. F., față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. F., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., ca fiind neîntemeiată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F. P. B. N., împotriva A. F. pentru M., ca fiind neîntemeiată.
S-a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. este
întemeiată, astfel că a admis-o, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. B., și în consecință a respins cererea față de pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamantul N. F. a achiziționat in cursul anului 2012 un autoturism, marca CHEVROLET, având serie sașiu KL1JF68E9CK510139, cu data de prima înmatriculare in_, după care a achitat suma de 1101 lei RON, prin chitanța TS8 nr.3235061, taxa perceputa in temeiul act 2141-2143 CF, la Trezoreria B. .
Instanța apreciază că pentru a analiza motivul invocat de reclamant cu privire la incidența normelor comunitare și înlăturarea celor interne, trebuie stabilit dacă s-a dovedit în cauză că autoturismul provine din Uniunea Europeană, pentru că doar acest fapt atrage aplicarea art.90 al.1 din Tratatul UE.
Tratatul Uniunii Europene prin art. 90 al. 1 stabilește că nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse. Or, deși i s-a pus în vedere să facă dovada provenienței comunitare a autoturismului, reclamantul nu a produs o atare dovadă.
Mai mult, așa cum rezultă din certificatul de înmatriculare al autoturismului și cum însuși reclamantul menționează în motivarea cererii de chemare în judecată, acesta reprezintă un autoturism nou, achiziționat din România.
Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state.
Astfel, este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi si Hona Nemeth, par. 49).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare
care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, din interpretarea textului tratatului cât și a jurisprudenței CEJ rezultă că taxa stabilită prin prevederile OUG nr. 50/2008 este discriminatorie numai în ce privește autoturismele folosite care provin din UE,însă nu și în ce privește autoturismele noi pentru care există aceleași criterii de calculare a taxei indiferent că provin din alte state membre UE sau din România.
Or, din certificatul de înmatriculare rezultă că autoturismul este nou și nu a mai fost înmatriculat în alt stat membru anterior înmatriculării în România, în speță nu se poate reține, în privința taxei pe poluare achitate de reclamant, încălcarea normelor de drept comunitar invocate de acesta.
Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată și, în consecință, instanța a respins-o ca atare, ca și cererea de cheltuieli de judecată, iar având în vedere, dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă și ținând seama că pârâta nu a căzut în pretenții față de reclamant, s-a respins și cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru M. ,
formulată de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. F.
, prin care se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ., s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre vădit neîntemeiată.
S-a mai arătat că interpretarea greșită a legii, legiuitorul stabilind că orice taxă percepută cu ocazia înmatriculării în tom pentru prima dată a unui autovehicul este nelegală raportat la hotărârile date de C.E. începând cu anul 2009 și a proceduri de infrigement, aplicată Statului Român prin necorelarea legislației naționale raportat la art. 90 din Tratatul C.E.
De asemenea, recurentul critică hotărârea instanței de fond prin aceea că actul juridic și raportul juridic născut între părțile litigante a fost greșit analizat de instanță, fiind dată o conotație aparte în motivarea hotărârii și fiind neglijat
principiul egalității de șanse, precum și uniformitatea hotărârilor pronunțate în speța dată de Î.C.C.J.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (Tratat) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 110 din Tratat reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul C.E.
Aplicând cauzei aceste linii directoare, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prev. art. 110 din Tratat, reclamantul ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței unionale a autoturismelor în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelor second-hand importate dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută, reclamantul adoptând un comportament procesual care încalcă prevederile art. 129 alin. 1 C.pr.civ.
Pentru a statua astfel, s-a luat în considerare faptul că, în mod corect instanța de fond a reținut că la data achiziționării autoturismului acesta nu era înmatriculat intr-un stat membru al Uniunii Europene, aspectul fiind elocvent dovedit cu factura de achiziție și contractul de vânzare-cumpărare(f. 9-10 dos. fond).
Niciun înscris depus in probațiune nu dovedește faptul ca autoturismul a fost înmatriculat anterior achiziționării într-un stat membru al UE sau SEE, altfel spus că este vorba despre un autoturism ,,second-hand,,. Dimpotrivă, autoturismul a fost achiziționat la data de_, în baza facturii fiscale seria CT YFB nr. 0046956 din_ (f. 9 dos. fond), iar conform certificatului de înmatriculare depus în probațiune la dosarul instanței de fond a fost fabricat în același an 2012 (f.14 dos fond), evident, anterior achiziționării. Corelând faptul ca autoturismul a fost cumpărat la un interval foarte scurt de timp după producerea bunului (a fost cumpărat la_, fiind fabricat în același an) precum și faptul
ca nu există dovada ca a fost înmatriculat într-un stat membru al UE ori SEE anterior achiziționării, rezultă într-o maniera lipsita de echivoc faptul că este vorba despre un autoturism nou. Or, autoturismele noi erau deopotrivă supuse taxei de prima înmatriculare, indiferent daca erau achiziționate din România sau din alt stat al Uniunii Europene, fiind astfel exclusa orice discriminare care sa poate fi calificată drept măsura cu efect echivalent restricțiilor la libera circulație a mărfurilor. Astfel, art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei pe emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Încălcarea dreptului Uniunii Europene, care este cenzurata în mod constant în practica instanțelor judecătorești, se referă doar la autoturismele second-hand, deoarece taxa pe emisiile poluante ca de altfel și taxa pe poluare ori taxa speciala de primă înmatriculare, era aplicată doar autoturismelor second- hand înmatriculate și cumpărate din alte state, nu si autoturismelor second hand înmatriculate deja în România. Cu privire la autoturismele noi, așa cum s-a arătat mai sus, taxa era deopotrivă datorată indiferent de locul achiziționării, așa încât orice încălcare a dispozițiilor art. 110 din Tratat este exclusa.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prev. art. 110 din Tratat, Curtea constată că taxa a fost în mod legal percepută, instanța de fond statuând corect că aceasta nu este supusă restituirii.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul N. F. împotriva sentinței civile nr. 2017/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
N., pe care o va menține în întregime.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către reclamantul N. F. împotriva sentinței civile nr. 2017/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | D. R. -R. | D. | L. | U. | C. C. |
Red.LU/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.G.
