Decizia civilă nr. 3922/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr._
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3922/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
C. letul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier D. Ț.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. A JUDEȚULUI S. în numele A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 3897 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta intimată SC A. D. C. SRL și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă pentru emisii poluante.
C. onența C. letului de judecată a fost aprobată prin hotărârea colegiului de conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3897 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S.
, a fost admisă, pentru lipsa procedurii prealabile de contestare, excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a Deciziei de calcul al taxei nr. 2540/_ emisă de A. F. P. Z. și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de D. G. a F. P. S. .
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii privind restituirea taxei de emisii poluante, invocată de D. G. a F. P. S. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de SC A. D. C. SRL și, în consecință, pârâta A. F. P. Z., a fost obligată să restituie reclamantei suma de 5822 lei reprezentând taxă de emisii poluante, cu dobânda
legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
A fost respinsă cererea privind anularea Deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 2540/_ emisă de A. F. P. Z. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 5822 lei.
În baza art.274 al.1 și 3 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată diminuate, în cuantum de 339,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul.
Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 2540/_, a fost admisă întrucât potrivit art.11 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii, de la data de la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 al. 1 lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă în termen de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz. Or, reclamanta nu a contestat decizia de calcul anterior formulării prezentei acțiuni, excepția invocată în acest sens de DGFP S. urmând a fi admisă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., invocată, instanța a constatat că acțiunea reclamantei poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul Administrației F. P. Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamantă, iar suma achitată nu a fost virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 5822 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 8 nr. 1610491 din data de_ . Aceasta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr. 8514/_ emisă de AFP Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv Legea nr. 9/2012, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la destinația specială a sumei achitate de reclamantă, în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. a județului S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. ,
prin care se solicită admiterea acestuia desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii, ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca nefondată și menținerea sentinței atacate cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că a invocat inadmisibilitatea acțiunii întrucât, în realitate, acțiunea are ca obiect restituirea taxei pe emisii și nu restituirea taxei pe poluare, taxa a cărei restituire se solicită fiind achitată ulterior datei de_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluate provenite de la autovehicule. Astfel, la data promovării acțiunii, pârâta consideră că reclamanta nu are drept de restituire a taxei, iar potrivit legii dreptul pe care îl are reclamanta este de a contesta pe cale administrativă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 10 - 11 din Legea nr. 9/2012.
În concluzie, pârâta consideră că soluția instanței de fond este greșită, deoarece la data nașterii raportului juridic privind restituirea sumei, nu exista temei legal pentru restituirea sumei achitate de bunăvoie.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile Legii nr. 9/2012, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din lege, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata ei, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Totodată, s-a arătat că atât Tratatul privind instituirea C.E. cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa specială pentru emisii, motiv pentru care pârâta apreciază că argumentația instanței de fond referitoare la încălcarea normelor comunitare este greșită întrucât în speță nu se solicită restituirea taxei pe poluare. Totodată, a fost criticat modul de soluționare al petitelor privind acordarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Referitor la inadmisibilitatea actiunii derivata din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG 93/2003, Curtea retine admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitata in anul 2012 si fundamentata pe art. 110 TFUE si in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 10-11 din Legea 9/2012 corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003, situația fiind similara cu cea pentru care a fost pronuntata de catre I. intr-un recurs in interesul legii decizia nr.24/_ .
Referitor la fond:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (T.F.U.E.) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Taxa a carei restituire se solicita in speta este o taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitata in_ .
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 alin. 1 lit a din Legea 9/2012 )astfel ca dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data achitarii taxei.
Pentru a analiza compatibilitatea Legii 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii este necesar in prealabil o analiza a aceleiasi compatibilitati in ce priveste taxa de poluare reglementata de OUG 50/2008 .
C. atibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de OUG 50/2008 menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Urmeaza a verifica daca concluziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene in ceea ce priveste taxa de poluare in oricare din formele sale se pot verifica si in ceea ce priveste Legea 9/2012 in forma in care se prezenta la data achitării sumei în litigiu.
Astfel in forma sa inițială Legea 9/2012 prevedea obligația de plată a taxei atat cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a
numărului de înmatriculare cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
In temeiul OUG 1/2012 prevederile ce vizau plata taxei la prima instrainare a unui autovehicul deja inmatriculat dupa intrarea in vigoare a Legii 9/2012 au fost suspendate pana la_, dispunându-se, totodată, restituirea sumelor achitate în temeiul formei inițiale a legii, pentru aceste tipuri de autovehicule. Ca atare, prin efectul combinat al acestor dispoziții, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, taxa pentru emisii poluante se achita pentru o masina de ocazie cumparata din Uniunea Europeana dar nu se aplica cumpararii de pe piata interna a unei masini de ocazie similiare ceea ce inseamna mentinerea aceleiasi situatii de fapt si de drept ca si cea creata sub incidenta OUG 50/2008 pentru care s-au pronuntat hotararile CJUE mai sus mentionate .
In aceste conditii se poate concluziona pornind de la premisa ca hotararile CJUE au clarificat aspectele necesar a fi analizate in speta, regimul taxei pentru emisii poluante, asa cum este reglementat pana la_, fiind stabilit astfel încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor
:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Curtea apreciază ca legală și dispoziția de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei achitata in speta si de restituirea efectiva a acesteia.
Dreptul la restituirea taxei pentru emisii poluante este fundamentat pe incompatibilitatea dreptului national cu dreptul Uniunii Europene.In aceste
conditii si parata ca autoritatea publica si ca parte a statului de drept trebuia ca in speta sa dea eficienta principiului suprematiei dreptului Uniunii Europene si sa restituie taxa reclamantului.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la
legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă în fața instanței de fond și cu ocazia cererii de restituire adresate pârâtei.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse în cele ce preced, care le înlocuiesc pe cele dezvoltate de către prima instanță, Curtea constată că recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 3897 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
Grefier, D. Ț. |
Red.M.B./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: Ț. D. B.
