Decizia civilă nr. 4048/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4048/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F.
P. S. în numele Administrației F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3299 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului
S. , în contradictoriu cu reclamantul C. N. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3299 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , a fost admisă în parte acțiunea reclamantului C. N.
, și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. -S. prin A. F.
P. J. să-i restituie suma de 1.765 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 6 nr.3792392 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. ui M. lui - A.
F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul Administrației F.
P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Au fost respinse ca inadmisibile restul capetelor de cerere formulate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg a fost sesizată de instanțele române cu mai multe cereri preliminare privind interpretarea
normelor de drept intern prevăzute de OUG nr.50/2008 (în forma inițială) în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (în prezent, art.110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene) Curtea pronunțându-se, la data de_, într-o primă cauză cu nr. C 402/2009 -cauza I. Tatu, după cum urmează:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora. Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene, în cadrul unei trimiteri preliminare, lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte, nu a fost cerută în Cauza Tatu, iar în Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară
(paragraful 48 din hotărâre), ceea ce înseamnă că aceste hotărâri urmează a- și produce efectele asupra tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor de
judecată, fiind de reținut că hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională, întrucât "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului";, după cum a stabilit chiar CEJ, în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76).
tribunalul, în baza art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, a admis în parte acțiunea promovată, în sensul că a obligat pârâta, să restituie părții reclamante, suma nedatorată și achitată cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței depusă la dosar, la care se va adaugă dobânda, conf.art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective, respingând ca inadmisibile restul capetelor de cerere.
Referitor la dobândă, trebuie remarcat că, fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii sub formă de dobândă, odată cerute, acestea trebuie acordate, indiferent de felul dobânzii solicitate, întrucât conținutul și natura dobânzii trebuie stabilită de instanță, deoarece conform art.84 Cod procedură civilă, cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Nefiind în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, suma achitată de plătitorul de taxă nu este purtătoare de dobândă legală, conform
O.G nr.9/2001, ci numai de dobândă fiscală, conform art.124 Cod procedură fiscală.
În privința cererii de chemare în garanție instanța a reținut că, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis și cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. | G. | a F. P. | |
S. | în numele Administrației F. P. | J. | prin care solicită |
admiterea recursului în sensul modificării în totalitate a sentinței și rejudecând pe fond, să se constate acțiunea ca fiind inadmisibilă și să se mențină ca temeinică și legală decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de unitatea fiscală.
În motivarea recursului consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte Tribunalul S. in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada_ -_ și nu restituirea integrală a taxei.
Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 50/2008 contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia Romaniei. Referitor la acest aspect reiterează motivele pentru care OUG nr. 50/2008 este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile in timp, asa cum gresit a retinut instanta de fond.
În concluzie având în vedere că raporturile juridice în speța de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008,aceste raporturi nu se pot consolida decât în limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă Înmatriculare, astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevederi ale OUG nr. 50/2008.
De asemenea, prin sentinta civilă recurată instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozițiile Codului de Procedură Fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
Având în vedere că organul fiscal din cadrul DGFP S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost În vigoare pînă În_ ( dată la care intrat în vigoare OUG nr. 50/2008) precum și a dispozițiilor art. 117 Cod procedură fiscală,si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar fata de dreptului national revine conform art. 148 alin. 4 din Constitutia Romaniei "Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2)" solicită respingerea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat, curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității
derivată din nenotificarea AFP Jubou cu privire la restituirea taxei de poluare, curtea observă că la dosarul de fond există răspunsul adresat de pârâta AFP J. reclamantului, prin care i-a comunicat faptul că suma nu se încadrează la sume de restituit
contribuabililor, motiv pentru care excepția, astfel cum a fost invocată, este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină
fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de
situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia, indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar
însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Prin urmare, în mod nelegal a dispus instanța de fond acordarea dobânzii fiscale, sentința urmând a fi modificată sub acest aspect.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304¹ și 312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de către D. G. a F. P.
în numele Administrației F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3299 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei și a chematei în garanție de plată a dobânzii fiscale și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele Administrației F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3299 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
S. C.
P.
A.
M. C.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. Gc 2 ex/_
Jud.primă instanță: S. M.
