Decizia civilă nr. 4053/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4053/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F.
P. S. în numele Administrației F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3374 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului
S. , în contradictoriu cu reclamantul G. A. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3374 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile de contestare, invocată de D. G. a F.
P. S. .
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii privind anularea adresei nr. 3752/_ emisă de A. F. P. J., invocată de D.
G. a F. P. S. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de G. A. D., și, în consecință a fost obligată pârâta A. F. P. J., cu sediul în J.
, str. 1 D. 1918, nr. 4, jud. S. ,să restituie reclamantului suma de 1953 lei reprezentând taxă de poluare.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi fiscale.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea privind anularea adresei nr.
3752/_ emisă de A. F. P. J. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P.
J., a sumei de 1953 lei.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâta DGFP S. în nume propriu și în numele Administrației F. P. J. este nefondată și a fost respinsă.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 3752/_ emisă de AFP JIbou, pentru următoarele considerente: conform art.8 din Legea nr. 554/2004, în materie de contencios administrativ,
controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica[....]care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Cum adresa a cărei anulare o solicită reclamantul nu are aceste caractere, este exceptată controlului judecătoresc in procedura de contencios administrativ.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria J. suma de 1953 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 5 nr.4091052 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr. 3752 din_ emisă de AFP JIbou, s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Instanța a reținut că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite, pârâta a fost obligată să restituie suma solicitată, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art.1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data plății sumei până la data achitării efective.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. a fost admisă și aceasta a fost obligată la restituirea către AFP Șimleu, care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Chiar chitanța prin care reclamantul a achitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul Administrației F. pentru M. .
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică, atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. S. în numele Administrației F. P. J. p
rin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului, nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzat al pagubei sa fi fost desfiintat.
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata.
Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume.
Pe fondul cauzei solicită instanței de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei.
În ipoteza admiterii acțiunii, solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., pentru motivele arătate în cererea de chemare în garanție.
Analizând recursul formulat, curtea reține următoarele: Referitor la inadmisibilitatea acțiunii
Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația
Uniunii Europene. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă, împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare
favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
În speță, deci, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a din aceeași lege.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri
fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat în numele AFP J. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în numele Administrației F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3374
din _ pronunțată în dosarul nr. _ | al Tribunalului S. | , pe care o |
menține. | ||
Decizia este irevocabilă. | ||
Pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. C. P. A. M. C.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. Gc 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.B.Ț.
