Decizia civilă nr. 4114/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4114/2013
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 6079 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul R. C., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat Urcan Ciprian, în substituirea d-nei avocat Cobzaș Adela, care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimatul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La întrebarea instanței reprezentantul recurentei arată că intimatul-pârât este la acest moment salariatul Poliției Locale Z., conform adeverinței pe care o depune la dosar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6079 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, pentru motivele expuse în memoriul de recurs.
Se relevă că au fost emise două decizii, respectiv decizia nr. 132/2011 și nr. 156/2011, cu anexele corespunzătoare depuse la dosar, în care au fost individualizate sumele pentru fiecare angajat al reclamantei, sume care nu au putut fi recuperate printr-o decizie de impunere emisă de instituție, întrucât nu s-a putut face dovada comunicării. În aceste condiții reclamanta a fost nevoită să apeleze la procedura contencioasă pentru recuperarea sumelor, însă instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt incidente normele de contencios administrativ.
Având în vedere că reclamanta a solicitat modificarea unui act administrativ, în sensul stabilirii complete a sumelor datorate de către angajat, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile contenciosului administrativ iar în aceste condiții se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și analizarea fondului de către aceeași instanță.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6079 din 10.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis excepția invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. - P. L. Z. în contradictoriu cu pârâtul R. C. , având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o au tor itate publ ic ă,
printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcțio narul public
în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992,ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului/dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestat/ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Cât privește acțiunea având ca obiect anularea parțială a Deciziei nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. și anularea măsurilor impuse la pct.7 din Decizia nr.15/_ a Camerei de Conturi Sălaj, s-a reținut că, prin Sentința civilă nr.2558/_ a Tribunalului Sălaj, dată în dosar_, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul ,,Lex Com"; din cadrul Poliției Locale Z., iar recursul declarat de contra acestei sentințe civile a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 6810/_ a Curții de A. C., irevocabilă.
Față de cele mai sus expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins în consecință acțiunea formulată de reclamant.
Totodată, întrucât admiterea excepției inadmisibilității reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu a mai supus examinării celelalte critici, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. L. Z.
solicitând casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, reclamanta a formulat acțiunea introductivă În vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale iar reclamanta unitate a emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la reclamantă, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul reclamantei a rămas fără succes întrucât nu a obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de reclamantă cu tabele anexate le-a expediat pârâților, dar nu are semnătura de primire a deciziei. In acest context era in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu proba comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor in parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, reclamanta a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
În esență reclamanta a solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art 117 din legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de reclamantă nu îmbracă forma unui act administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În drept s-au invocat disp. art 304 pct 8 și art 304 ind. 1 c.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare
funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura
angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse de la parat. Paratul continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul reclamantei, astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal in punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca in masura in care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aiba in vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare o actiune in justitie pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila intrucit incalca dispozitiile legale speciale sus mentionate.
Aspectul invederat de catre reprezentanta reclamantei in sensul ca sumele a caror recuperare se solicita au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile este irelevant in speta. Astfel asa cum rezulta din art. 85 din Legea 188/1999 aceste decizii pot fi atacate in instanta iar in cadrul unei asemenea contestari pot fi verificate orice aspecte de legalitate inclusiv aspectul ca aceste sume au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Ca atare pentru verificarea acestui aspect exista o procedura legala si nu este necesara promovarea unei actiuni de catre emitentul acestor decizii.
In aceste conditii in care exista un text de lege special care reglementeaza modul in care se angajeaza raspunderea patrimoniala a functionarului public, in care paratul este si in prezent functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila incalcind atât principiul "specialia generalibus derogant"; cât și prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999.
Avind in vedere aceste considerente care inlocuiesc considerentele primei instante, Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., va repinge recursul formulat in cauza si va mentine hotararea atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 6079 din 10.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, F. T. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.2 ex./_
/Jud.fond: Ț. D. B.
