Decizia civilă nr. 4523/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4523/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. AL H.
G.: M. V. -G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. și recurenta-reclamantă T.
C., împotriva sentinței civile nr. 7671 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante T. C. din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind de recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și
, recurenta-reclamantă T. C. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursurile care sunt formulate în termen, motivate, comunicate și timbrate.
Curtea comunică reprezentantului recurentei-reclamante un exemplar din întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă U. "S. H. .
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentei-reclamante T. C. solicită respingerea recursului declarat de recurentul- chemat în garanție M. E., C., T. și S. ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Solicită admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă T. C. așa cum a fost formulat și motivat în scris. Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7671 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș
a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. și cererea de chemare în garanție a M. E., C., T. și S. și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să elibereze reclamantei diploma de licență în psihologie și a suplimentelor la diplomă.
Chemata în garanție a fost obligată să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la diplomă solicitate de reclamantă.
Au fost respinse cererile privind stabilirea unui termen de executare a hotărârii, respectiv de sancționarea chematei în garanție.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a absolvit Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, din cadrul Universității S. H.
, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiată în Psihologie, aspect confirmat prin adeverința nr. 1039/_ .
Cu toate că a solicitat eliberarea diplomei de licență, pârâta nu a onorat cererea reclamantei.
Referitor la specializarea urmată de reclamantă, pârâta U. S. H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale";, împrejurare ce reiese din comunicatul conducerii pârâtei pentru informarea opiniei publice.
Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, (fila 76), rezultă că "U. S. H. organizează formele de
învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului la distanță, formă de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză.
Conform prevederilor capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, astfel că acțiunea a fost întemeiată în parte și a fost admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția invocată de chemata în garanție Ministerul Educației și Cercetării B., întemeiată pe lipsa raportului juridic tribunalul a considerat-o nefondată motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către
instituția de învățământ superior cu aprobarea M. ui E. și C. .
Mai mult pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul ministerului și cum cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor, instanța a constatat că a fost întemeiată în parte și cererea de chemare în garanție, fiind îndeplinite cerințele art. 60 Cod pr. civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Având în vedere că termenul de executare este prevăzut expres de lege, instanța a constatat că nu mai este necesară menționarea acestui termen și în hotărâre, motiv pentru care a respinge petitul formulat de reclamantă în acest sens.
Raportat la faptul că aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea în termen a hotărârii este prevăzută în alineatul al doilea al aceluiași articol, tribunalul a
considerat că aceasta poate fi solicitată doar în faza de executare, situație în care a respins cererea formulată de pârâtă privind sancționarea chematei în garanție.
Cât privește cheltuielile de judecată pe care reclamanta le-a solicitat de la pârâtă, instanța a apreciat că raportat la poziția procesuală de neopunere a acesteia, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 275 Cod pr. civilă, ca atare acest capăt de cerere nu poate fi primit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M. E. N. și reclamanta T. C. .
M. E. N. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că o prima critică adusă sentinței instanței de fond este faptul că aceasta interpretând în mod greșit legislația aplicabilă admite cererea de chemare în garanție a M. ui E., C.
, T. și S., fiind astfel incidente prevederile arte 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se artă faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Ori, învederează faptul că între M. E., C., T. și S. și U. "S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Precizează că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în
H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C. ,
și S., cu modificările și completări le ulterioare.
Conform prevederilor arte 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
Precizează de asemenea faptul că potrivit prevederilor art. 7 din ORDIN nr. 2284/ 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior. Mai mult M. E., C., T. și
S. a desemnat unitate» de specialitate și a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, pretențiile Universității fiind astfel soluționate.
De asemenea, amintește încă odată faptul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDACT S.A. -Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008,2009 și 2010.
Deci M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către USH. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. .
Menționează că inițial U. S. H. din B. a chemat în judecată MEN pentru obligarea acestuia din urmă la eliberarea formularelor respective, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel B., dosarul nr._, ulterior a renunțat la judecarea cauzei întrucât au fost aprobate un număr suficient de formulare care să acopere toate specializările acreditate/autorizate provizoriu.
În concluzie precizează faptul că ministerul, prin adresele cu nr. 37450/_
, 37629, 12356F/_, 49716/_, 32048,36711, 40456/_, MECTS a
avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. " din promoțiile_ .
II. Critică de asemenea hotărârea instanței de recurs întrucât aceasta este dată cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Potrivit OMECT nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
(2) Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Reiterează astfel instanței că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să
elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Astfel prin dispoziția dată instanța de fond obligă MECTS la emiterea unor avize pentru achiziționarea unor formulare tipizate, constând în diplome de licență, ignorând astfel în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, OMECT nr.2284/2007.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Menționează că în cazul Universității "S. H. " din B. . specializările/ rogramele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/200I. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
În ceea ce privește forma de învățământ urmată de către reclamantă solicită să se constate faptul că:
Specializarea psihologie din cadrul Facultății de Sociologic Psihologie era acreditată doar la forma de învățământ zi, așa cum reiese din cuprinsul H.G. nr.410/2002, H.G. nr.1609/2004, H.G. nr.940/2004.
Specializarea Psihologie cu forma de învățământ ID sau FR la Facultatea de Sociologie Psihologic nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern de la înființarea Universității S. H. .
Conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantelor care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu respectarea prevederilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărâri lor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. H. a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.1609/2004 erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Admiterea cererii de chemare în garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru speciali zări nereglementate de legiuitor.
Reclamanta T. C. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii primei instanțe, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 și 3041C. Proc. Civ., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond cuantum de 404 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în recurs
.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin hotărârea atacată a fost soluționat fondul cauzei în mod corect și legal, sentința fiind criticabilă doar în parte, sub aspectul soluționării chestiunii privind cheltuielile de judecată .•
Au fost încălcate prevederile art. 274 C.Civ., prin aceea că instanța fondului nu a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată formate din onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru deși, conform prevederilor arătate mai sus, cheltuielile de judecată vin în sarcina părții care a căzut în pretenții.
Faptul că pârâta nu s-a opus admiterii acțiunii nu poate atrage aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. deoarece procedura contencioasă este singura măsură la îndemâna reclamantei pentru a obține realizarea drepturilor sale și îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor legale.
Pârâta este în culpă deoarece nu și-a îndeplinit obligația legală de eliberare a actelor de studii în termenul legal de cel mult 12 luni astfel cum prevăd dispozițiile legale (art. 5, art. 11, art. 20 din REGULAMENTUL din 28 septembrie 2007 aprobat prin OMECT nr. 2284/2007; Capitolul VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_ ).
În consecință, calea contencioasă fiind singurul remediu pentru realizarea drepturilor reclamantei trebuie să atragă și culpa procesuală în sensul suportării de către pârâtă a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul reclamant, prin care critică sentința instanței de fond sub aspectul neacordării cheltuielilor ocazionate de judecată, solicită de asemenea respingerea întrucât instanța în mod legal a respins acordarea acestor cheltuieli pe motive temeinice, expuse cu acuratețe. Astfel instanța de fond a reținut motivele neîndeplinirii obligațiilor ce le reveneau și de asemeni în mod corect a apreciat că raportat la poziția procesuală de neopuere a USH la eliberarea diplomelor în cauză își găsește aplicabilitatea art. 275 C. pr. civ. și dând eficiență acestor dispoziții a respins capătul de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere aceste considerente solicită în temeiul art. 312 alin.1 C. pr. civ. respingerea recursului recurentului reclamant în ceea ce privește USH ca fiind lipsit de fundament.
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Reclamanta intimată T. C., a formulat întâmpinare la recursul formulat de M. E., C., T. și S.
, prin care a solicita respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond în cuantum de 404 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare a arătat că în ceea ce privește susținerea MECTS că nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii de chemare în garanție, apreciază că aceasta este nefondată în condițiile în care există prevederi legale exprese, de altfel invocate și de către recurenta-intimată, din care rezultă obligațiile legale pe care le are MECTS în legătură cu procedura administrativă a eliberării actelor de studii.
În acest sens, face trimitere la dispozițiile art.60 (1) din Legea nr.84/1995, privind modalitatea de organizare a activității didactice, HG nr.940/2004 privind acreditarea/autorizarea Universității S. H., pentru desfășurarea învățământului la zi, FR și ID, Ordinul MECTS 3404/2006; art.2,3,4 din HG nr.366/2007 privind conducerea, evaluarea și controlarea sistemului național de educație de către MECTS.
Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. E., nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a Universității S. H., prevăzută de art.8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008 și nici după intrarea în vigoare a OUG nr.75/2005 - privind asigurarea calității educației.
Specializarea urmată la forma de învățământ arătată, a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea altor formulare.
Aprobarea, în parte, a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea MECTS, că U. S. H. a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
U. S. H. și-a îndeplinit obligația legală de a emite Adeverința de studii pentru reclamanți și a făcut demersuri către MECTS în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire SC ROMDIDAC SA, aceste formulare în vederea livrării lor, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune.
Având în vedere practica constantă atât a Înaltei Curți de C. și Justiție (dosar nr.l_, dosar nr._, dosar nr._, dosar nr.l_ ), precum și practica Curții de Apel C., în materie, solicită respingerea recursului formulat de MECTS și menținerea hotărârii primei instanțe ca legala și temeinica aceasta fiind singura modalitate în care reclamanta își poate obține actele de studii.
Nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 C.proc.civ., în condițiile în care prima instanță nu a făcut altceva decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile și să oblige pârâta și chemata în garanție să-și îndeplinească obligațiile care decurg din lege. În acest sens prima instanță nu a intrat în domeniul unei alte puteri a statului, limitându-se la a exercita controlul judecătoresc al modului de îndeplinire a obligațiilor legale de către părți și a asigura respectarea drepturilor dobândite de reclamantă ca urmare a absolvirii cursurilor unei universități.
În contextul în care până în anul 2009, MECTS și-a îndeplinit obligațiile legale iar absolvenții au primit actele de studii, refuzul îndeplinirii în continuare a obligațiilor legale pe considerentul că firma de învățământ nu ar fi fost acreditată sau autorizată, creează o situație discriminatorie pe criterii de aplicare diferențiată a acelorași dispoziții legale, încălcând grav drepturile reclamantei.
Analizând recursurile în cauză instanța reține următoarele
:
Recursul declarat in speta de către chematul în garanție M. E. N. vizează așa cum rezultă din finalul cererii de recurs atât soluția dată cererii de chemare in judecată cât si soluția dată cererii de chemare în garantie .
Ca atare în primul rând se impune analizarea motivelor de recurs formulate în legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligată sa elibereze reclamantei diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantei de a i se elibera diploma de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea psihologie și pe cale de consecinta de a organiza examene de licență si a elibera diplome în acest sens si depașirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .
Aceste motive de recurs în primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat în specializarea psihologie este în ființă, nu a fost revocată,anulată astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamanta este licentiată în specialitatea pentru care s-a emis adeverința aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investită cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de de Sociologie,Psihologie B. este acreditata fară a se indica si forma de învătamânt acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara psihologie cu specializarea psihologie .
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5
întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul
instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de
învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.
H. și a fost obligat chematul în garanție M. E. N. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
În speță sunt indeplinite cerințele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel așa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.
E. N. în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 si 9 C.pr.civ ,art.304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. N. .
În ceea ce privește recursul declarat de catre reclamantă el vizează exclusiv petitul de obligare al paratei la plata cheltuielilor de judecată ,petit formulat prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu parata U.
S. H. B. .
In analizarea acestei cereri Curtea apreciază ca art. 275 C.pr.civ reținut de către prima instanță ca temei pentru respingerea acestui petit nu este aplicabil în cauză .
Prevederile art. 275 C.pr.civ se aplica atunci când pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățisare și nu a fost pus în întârziere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată sau nu este de drept în întarziere .De asemenea pentru a se putea aplica acest text de lege este necesar ca in respectivul litigiu recunoasterea sa fie admisă ca mijloc de probă .Art. 275 C.pr.civ nu este aplicabil nici în litigiile în care hotărârea nu se poate pronunța numai în baza recunoașterii .
Prin întimpinarea depusa în fata primei instanțe parata U. S. H. nu face o recunoastere efectivă a dreptului reclamantei dedus judecatii ci doar solicită sa se constate ca si-a indeplinit obligațiile față de reclamantă în sensul ca i-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor în termen de 12 luni de la terminarea studiilor ,aratând in continuare ca nu poate elibera diploma din cauza refuzului chematei in garantie .Ca atare recunoasterea drepturilor invocate de reclamantă rezultă doar prin interpretarea poziției procesuale a pârâtei neexistând o recunoastere expresă a acestui drept .De altfel si prima instanța face aplicarea art. 275 C.pr.civ datorită neopunerii pârâtei si nu datorită unei recunoasteri exprese a acesteia in privința dreptului dedus judecății.
În plus pârâta este de drept în întarziere. Astfel obligația sa de a emite diploma de licență si suplimentul la diploma de licență rezultă din prevederile Ordinului MECT 2284/2007 fiind asadar o obligație legala .Punerea în întarziere asa cum aceasta este reglementată de Codul civil atât cel vechi aplicabil raportat la data finalizării studiilor cit si de Noul cod civil este necesara doar in cadrul obligatiilor contractuale nu si in cazul celor extracontractuale cum este cea din speță.Totodata reclamanta a pus in intarziere pe pârâtă în forma specifică litigiilor de contencios administrativ parcurgând procedura prealabilă prevazută de art. 7 din Legea 554/2004 (f. 9,10 dosdar fond ).In prezentul litigiu hotararea de admitere a pretențiilor reclamatei nu era posibilă numai in baza unei recunoasteri a paratei fiind necesar sa se verifice dacîă reclamanta indeplinește cerințele legale pentru a i se elibera această diplomă de studii doar în măsura constatării îndeplinirii lor fiind posibila admiterea acțiunii .
Având în vedere toate aceste considerente Curtea a apreciat ca in speță sunt aplicabile in ceea ce priveste cererea de chemare în judecată prevederile art. 274 C.pr.civ astfel ca în temeiul acestui text de lege, a art. 304 pct. 9 C.pr.civ
,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admitere recursul reclamantei si va modifica în parte sentința recurată în sensul obligarii paratei USH la plata catre reclamanta a sumei de 404 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond
,.mentinând restul dispozitiilor sentintei recurate .
În recurs având in vedere respingerea recursului formulat de M. E.
N. va obliga acest recurent in temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ sa plătească intimatei reclamante suma de 548,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând in onorariu avocatial si cheltuieli de deplasare pentru termenul
de judecată la care s-a soluționat prezentul recurs (f.45-49)retinind ca aceste cheltuieli sunt asa cum rezultă din actele sus expuse aferente apărărilor pe recursul declarat de chematul in garanție (f. 43-44,46,45,47-49).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T. C. împotriva sentinței civile nr. 7671 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 404 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Respinge recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurentul M. E. N. să plătească intimatei reclamante suma de 548,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. L. R. A. A. M. S. AL H.
G. ,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./._
Jud. fond:
