Decizia civilă nr. 4524/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.4524/2013

Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

S. AL H.

G.: M. V. -G.

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul- chemat în garanție M. E., Cercetării, T. și S. și recurenții-reclamanți B. (R. ) F. Ana-M., B. C. I. L., C. C. P. M. M., C. (C. ) P. M.

P., C. V. M., D. (P. -D. ) I. T. A., D. (Ș. ) I. I., D. I. I., F.

(L. ) C. I., P. T. M. Ana, R. (B. ) N. L. -F., Ș. (B. ) V. A., Ș.

V. I. -M., Ș. I. M. C., T. (Ș. ) V. M., împotriva sentinței civile nr. 7672 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile sunt legal timbrate.

Recurentul- chemat în garanție M. E., Cercetării, T. și S. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare.

Recurenții-reclamanți au depus concluzii scrise. Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursurile care sunt formulate în termen, motivate, comunicate și timbrate.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 7672 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș

a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamanții B. (R.

) F. ANA-M., B. C. I. L., C. C. P. M. M., C. (C. ) P. M. P.

, C. V. M., D. (P. -D. ) I. T. A., D. (Ș. ) I. I., D. I. I., F. (L. )

C. I., P. T. M. ANA, R. (B. ) N. L. -F., Ș. (B. ) V. A., Ș. V.

-M., Ș. I. M. C., T. (Ș. ) V. M. în contradictoriu cu pârâta
U. S. H. și cererea de chemare în garanție a M. UI E., C. ,
T. și S. și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să elibereze reclamanților diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă conform studiilor absolvite și a examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009.
Chemata în garanție a fost obligată să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diplomele de licență și suplimentul la diplome, solicitate de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții de rândul 1 - 9 și 11 - 15 sunt absolvenți ai Facultății de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității S. H. B., programul de studii Psihologie, cu durata de 3 ani, 180 credite de studii transferabile (ECTS) susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiecare dobândind titlul de Licențiat în Psihologie.
Reclamanta de rândul 10 este absolventă a Facultății de Drept și Administrație P. ă din cadrul aceleiași universități, specializarea Drept, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiată în Psihologie.
Cu toate că au solicitat eliberarea diplomelor de licență, pârâta U. S.
H. nu a onorat cererea reclamanților.
Din adeverințele emise de pârâta U. "S. H. "; rezultă că reclamanții au fost admiși să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au și promovat astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverințele din care rezultă că sunt licențiați în drept.
Referitor la specializarea urmată de reclamanți pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, instanța a constatat că așa cum a rezultat din comunicatul conducerii universității, aceasta informează opinia publică despre faptul că "U. S. H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale";.
Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, (fila 76), a rezultat că "U. S. H. organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului la distanță, formă de învățământ absolvită de reclamanții din prezenta cauză.
Conform prevederilor capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, astfel că acțiunea a fost întemeiată în parte și a fost admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția invocată de pârâta Ministerul Educației și Cercetării B.
, instanța a considerat-o nefondată motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M. ui E. și Cercetării.
Mai mult, pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul ministerului.
Potrivit dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Având în vedere că termenul de executare este prevăzut expres de lege, instanța a constatat că nu mai este necesară menționarea acestui termen și în hotărâre, motiv pentru care a respins cererile formulate de reclamantă și pârâtă în acest sens.
Raportat la faptul că aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea în termen a hotărârii este prevăzută în alineatul al doilea al aceluiași articol, tribunalul a considerat că aceasta poate fi solicitată doar în faza de executare, situație în care a respins cererea formulată de reclamantă și pârâtă privind sancționarea chematei în garanție în caz de neexecutare.
Cât privește cheltuielile de judecată pe care reclamanta le-a solicitat de la pârâtă, instanța a apreciat că raportat la poziția procesuală de neopunere a acesteia, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 275 Cod pr. civilă, ca atare acest capăt de cerere nu poate fi primit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs M. E. N. și reclamanți BILUSTYUC (R. ) F. ANA-M., B. C. I. L., C. C. P. M. M., C. (C. ) P. M. P., C. V. M., D. (P. -D. ) I. T. A.
, D. (Ș. ) I. I., D. I. I., F. (L. ) C. I., P. T. M. ANA, R. (B. ) N.
L. - F., Ș. (B. ) V. A., Ș. V. I. - M., Ș. I. M. - C. și T. (Ș. ) V. M. .
M. E., N. B., a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, învederează onoratei instanțe de recurs următoarele:
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții EXCLUSIVE ale M. ui E., Cercetării, T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizăm că atribuțiile și competențele
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MEN și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, învederăm instanței de recurs următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MEN, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de rec1amanta este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul rară frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior

este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgere a procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanta, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în vedere că reclamanta-intimata nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimatei. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamanților de a li se elibera diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului " Quad nullum est, nullum producit efectum";, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul 1 sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID sau FR, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei-intimatei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitate a în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, rară a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis rară respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Învederează instanței că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, rară a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ

superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Reclamanții BILUSTYUC (R. ) F. ANA-M., B. C. I. L., C. C. P. M. M., C. (C. ) P. M. P., C. V. M., D. (P. -D. ) I. T. A., D.

(Ș. ) I. I., D. I. I., F. (L. ) C. I., P. T. M. ANA, R. (B. ) N. L. - F. ,

Ș. (B. ) V. A., Ș. V. I. - M., Ș. I. M. - C. și T. (Ș. ) V. M. ,

au solicitat în conformitate cu dispozițiile act. 312 alin. (l), alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură civilă, admiterea recursului declarat, modificarea în parte a sentinței civile atacată și, în consecință, obligarea chematei în garanție, M.

E., Cercetării, T. și S. să aprobe pentru reclamanți tipărirea formularelor tipizate de diplomă, suplimentul de diplomă și foaia matricolă, conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțată, sub sancțiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei, U. "S. H. " B. să elibereze pentru reclamanți diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă, conform studiilor absolvite și examenului de licență promovat în sesiunea iulie 2009, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțată, sub sancțiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtei,

,,S. H. " B. și
a chematei în garanție, M. E., Cercetării, T. și S. și la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, în sumă de 4.200 lei.
În motivarea recursului, recurenții au arătat următoarele:
1. Cu referire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei și a chematei în garanție, la aprobarea și, respectiv, eliberarea diplomei de licență, a suplimentului de diplomă și a foii matricole, sub sancțiunile prev. de art. 24 alin.
  (2) din Legea nr. 554/2004, susține că, în mod nelegal, instanța de fond a respins această cerere.
  Sub aspectul în discuție, solicită a se observa că, dacă este adevărat că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, executarea hotărârilor definitive și irevocabile se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, tot atât de adevărat este și faptul că, potrivit alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenul de 30 de zile nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
  Cu referire expresă la aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicită a se observa că pentru a proceda la aplicare acestui alineat, este necesară obținerea unei hotărâri judecătorești în sensul respectiv, adică obținerea unui titlu executoriu prin care să se execute silit, conducătorul autorității publice sau persoana obligată, prin aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
  Astfel, motivarea instanței, în sensul că, atâta timp cât solicitarea aplicării dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 își găsește soluția în prevederi legale exprese, nu poate fi primită, întrucât și într-o asemenea ipoteză, este necesară obținerea titlului executoriu, în acest sens, respectiv admiterea și a capătului de cerere formulat de reclamanți, privind obligarea emiterii actelor solicitate sub sancțiunile prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
2. Cu referire la plata cheltuielilor de judecată:

a). Pârâta de rangul 1, U. "S. H. ";, B., avea obligația efectuării, din timp, a tuturor demersurilor necesare obținerii avizelor/aprobărilor etc. pentru tipărirea înscrisurilor, formulare tipizate și a eliberării înscrisurilor solicitate de reclamanți, licențiați în specializările absolvite, în așa măsură încât la momentul absolvirii, să fie posibilă eliberarea înscrisurilor, fără alte demersuri juridice sau administrative.

Deosebit de cele ce preced, în condițiile în care această pârâtă nu a făcut, din timp, toate demersurile necesare, pentru a putea elibera reclamanților înscrisurile solicitate, acest aspect s-a repercutat negativ asupra reclamanților aceștia fiind puși, fortuit, de peste 4 ani de zile, în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul conferit de diploma de studii, fiindu-le chiar periclitată situația profesională, angajatorii punându-le în vedere să depună diploma de studii, sub condiția desfacerii contractului de muncă, ceea ce a și impus demararea procedurii de obținerea titlului executoriu, în vederea executării silite.

În condițiile date, este evidentă culpa pârâtei, U. "S. H. ";, B., în demararea procedurii de obligare la eliberarea înscrisurilor solicitate și, pe cale de consecință, este necesară obligarea și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea procesului, conform art. 274 din Codul de procedură civilă, cuantumul cheltuielilor rezultând din chitanțele depuse la dosarul cauzei.

b ).Cu privire la chemata în garanție, M. E., Cercetării, T. și

S., culpa în demararea și susținerea procedurii reclamanților este, de asemenea, evidentă, impunându-se obligarea și a acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea procesului.

Astfel, din apărările formulate de pârâta de rangul 1, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta de rangul 2, M. E.

, Cercetării, T. și S., a obstaculat, nelegal, posibilitatea obținerii înscrisurilor, refuzând neîntemeiat avizul absolut necesar tipăririi diplomelor, a suplimentelor de diplomă și a foilor matricole, deși nimic nu reclama aceasta, reclamanții fiind licențiați în specializările absolvite, cu examen de diplomă, specializările fiind acreditate etc.

În condițiile date, și față de chemata în garanție sunt întrunite cerințele art. 274 din Codul de procedură civilă, fiind necesară obligarea la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu înscrisuri.

M. E. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de reclamanți.

În motivare a arătat că în fapt, prin recursul formulat recurenții-reclamanți solicită: admiterea recursului declarant; modificarea în parte a sentinței civile atacate; obligarea chematei în garanție M. E. N. sa aprobe pentru reclamanți tipărirea formularelor tipizate de diploma, suplimentul de diploma și foaia matricola, conform studiilor absolvite și examenului de licența promovat în sesiunea iulie 2009, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei U. "S. H. "; și a chematei în garanție

M.E.N. la plata cheltuielilor de judecata din fond și în recurs, în suma de 4.200 lei.

Solicită să respingerea criticilor aduse hotărârii recurate și întemeiate pe dispozițiile art. 304 ¹din Codul de procedura civila.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea chematei în garanție M.

E. N. sa aprobe pentru reclamanți tipărirea formularelor

tipizate de diploma, suplimentul de diploma și foaia matricola, conform studiilor absolvite și examenului de licența promovat în sesiunea iulie 2009, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii pronunțate sub

sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 consideră că în mod corect acesta a fost respins de către instanța de fond.

În opinia MEN acest capăt de cerere este prematur formulat.

Plata penalităților în materia contenciosului administrativ este reglementata de art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege "Daca în urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamatul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. "

Deci, pentru aplicarea amenzii sau obligarea la despăgubiri trebuie să existe o hotărâre irevocabila iar autoritatea publica să refuze să o pună în executare în termenul stabilit de instanța sau în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În prezent nu se află în aceasta situație și nici nu s-au depus probe din care sa rezulte că MEN ar refuza sa se conformeze unei eventuale hotărâri defavorabile, cererea reclamantei fiind astfel prematur formulata.

Astfel, consideră că instanța de fond a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor art. 274-277 C. proc. civ. care reglementează modul în care trebuie acordate cheltuielile de judecata și a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o hotărâre temeinica si legala.

Reclamanta a solicitat instanței de fond obligarea Universității "S. H. ";, la eliberarea actelor de studii.

Pârâta U. "S. H. " a formulat la instanța de fond cerere de chemare în garanție a instituției MEN.

Instanța de fond a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție a instituției MEN.

Nu este adevărat ca M.E.N. nu a aprobat întregul necesar de tipizate solicitat de câtre pârâta USH.

MEN a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin

O.M.E.C.T. nr.5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă.

De asemenea, M.E.N. a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate, prin O.M.Ed.C. nr.3569/2002, respectiv SC Romdidac SA.

M. E. N. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele 37450/_, 37629,12356F/_, 49716/_, 32048, 36711, 40456/_ .

Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii ȘI forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de material didactic, pentru absolvenții din anii 2008,2009 și 2010.

Prin urmare, M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către

U. S. H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. N. .

M. E. N. nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece o astfel de aprobare ar însemna că organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniul învățământului confirmă o fraudă organizată de o instituție de învățământ superior.

MEN si-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009 și numai pârâta USH este vinovata de situația actuala a reclamanților deoarece numai aceasta a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin acea adresa și prin urmare printre aceștia nu s-au numărat reclamanții.

Pârâta USH a eliberat în mod selectiv diplome de licența.

Nu este culpa MEN pentru situația actuala în care se afla reclamanții.

Consideră că raportat la culpa exclusiva a pârâtei USH se justifica obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Analizând recursurile în cauză instanța reține următoarele

Recursul declarat in speta de către chematul în garanție M. E. N. vizează așa cum rezultă din finalul cererii de recurs atât soluția dată cererii de chemare in judecată cât si soluția dată cererii de chemare în garantie .

Ca atare în primul rând se impune analizarea motivelor de recurs formulate în legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligată sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .

In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea psihologie și drept pe cale de consecinta de a organiza examene de licență si a elibera diplome în acest sens si depașirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .

Aceste motive de recurs în primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiati în specializarea psihologie respectiv drept sunt în ființă, nu a fost revocate,anulate astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati în specialitatea pentru care s-a emis adeverința aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

In plus chiar si daca ar fi fost investită cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de de Sociologie,Psihologie B. si Facultataea de Drept si Administratie P. a B. sunt acreditate fară a se indica si forma de învătamânt acreditata .

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara psihologie cu specializarea psihologie si drept cu specailiyarea drept .

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.

Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate

sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.

După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege

"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5

întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul

instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.

Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.

Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .

Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.

H. și a fost obligat chematul în garanție M. E. N. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .

În speță sunt indeplinite cerințele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel așa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .

Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .

Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .

In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.

E. N. în calitate de autoritate administrativă competentă.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 si 9 C.pr.civ ,art.304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. N. .

În ceea ce privește recursul declarat de catre reclamanti el vizează in primul rand neaplicarea art. 24 din Legea 554/2004 pentru obligatiile stabilite in sarcina paratei si a chematei in garantie si neobligarea paratei si a chematei in garantie la plata cheltuielilor de judecată in fond si in recurs .Prin cererea de recurs catimea acestor cheltuieli a fost indicata ca fiind in total de 4200 lei in fond si recurs, catimea acestora fiind ulterior majorata la suma de 5286,75 lei (f. 73-76).

In analizarea aplicabilitatii art. 24 din Legea 554/2004 Curtea retine ca acest text de lege este aplicabil doar in ipoteza in care exista o hotarare judecatoreasca irevocabila iar in termenul prevazut in aceasta hotatare sau in lispa in termne de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile nu se executa obligatia prevazuta in hotararea respectiva de a incheia ,inlocui ,modifica un act administrativ ,de a elibera un inscris sau de a efectua anumite operatiuni administrative .

In speta aceasta ipoteza nu este indeplinita intrucit in speta nu exista inca o hotarare irevocabila care sa nu fi fost executata de catre parata si chemata in garantie in 30 de zile de la ramanerea sa irevocabila .Ca atare ulterior pronuntarii prezentei decizii si dupa expirarea termenului legal prevazut de art. 24 din Legea 554/2004 in ipoteza neindeplinirii obligatilor stabilite in speta reclamantii vor putra formula o cerere intemeiata pe aceste prevederi legale .

In ce privetse petitul de cheltuieli de judecata din cererea de chemare in judecata cit si de suportare a acelorasi cheltuieli de catre chemata in garantie in analizarea acestei cereri Curtea apreciază ca art. 275 C.pr.civ reținut de către prima instanță ca temei pentru respingerea acestui petit nu este aplicabil în cauză .

Prevederile art. 275 C.pr.civ se aplica atunci când pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățisare și nu a fost pus în întârziere înainte de introducerea cererii de chemare în judecată sau nu este de drept în întarziere .De asemenea pentru a se putea aplica acest text de lege este necesar ca in respectivul litigiu recunoasterea sa fie admisă ca mijloc de probă .Art. 275 C.pr.civ nu este aplicabil nici în litigiile în care hotărârea nu se poate pronunța numai în baza recunoașterii .

Prin întimpinarea depusa în fata primei instanțe parata U. S. H. nu face o recunoastere efectivă a dreptului reclamantei dedus judecatii ci doar solicită sa se constate ca si-a indeplinit obligațiile față de reclamanti în sensul ca li-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor în termen de 12 luni de la terminarea studiilor ,aratând in continuare ca nu poate elibera diploma din cauza refuzului chematei in garantie .Ca atare recunoasterea drepturilor invocate de reclamanti rezultă doar prin interpretarea poziției procesuale a pârâtei neexistând o recunoastere expresă a acestui drept .De altfel si prima instanța face aplicarea art. 275 C.pr.civ datorită neopunerii pârâtei si nu datorită unei recunoasteri exprese a acesteia in privința dreptului dedus judecății.

În plus pârâta este de drept în întarziere. Astfel obligația sa de a emite diploma de licență si suplimentul la diploma de licență rezultă din prevederile Ordinului MECT 2284/2007 fiind asadar o obligație legala .Punerea în întarziere asa cum aceasta este reglementată de Codul civil atât cel vechi aplicabil raportat la data finalizării studiilor cit si de Noul cod civil este necesara doar in cadrul obligatiilor contractuale nu si in cazul celor extracontractuale cum este cea din speță.Totodata reclamanta a pus in intarziere pe pârâtă în forma specifică

litigiilor de contencios administrativ parcurgând procedura prealabilă prevazută de art. 7 din Legea 554/2004 (f. 21-27 dosar fond ).In prezentul litigiu hotararea de admitere a pretențiilor reclamatei nu era posibilă numai in baza unei recunoasteri a paratei fiind necesar sa se verifice dacîă reclamanta indeplinește cerințele legale pentru a i se elibera această diplomă de studii doar în măsura constatării îndeplinirii lor fiind posibila admiterea acțiunii .

Având în vedere toate aceste considerente Curtea a apreciat ca in speță sunt aplicabile in ceea ce priveste cererea de chemare în judecată prevederile art. 274 C.pr.civ astfel ca în temeiul acestui text de lege, a art. 304 pct. 9 C.pr.civ

,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admitere recursul reclamantilor si va modifica în parte sentința recurată în sensul obligarii paratei USH la plata catre reclamanti a sumei de 2264,5 lei lei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond constind in onorariu avocatial (dovedit prin chitantele de la f. 126-129 dosar fond singurele cheitante depuse la dosar )si taxa de timbru de 4 lei si 0,30 lei timbru judicara achitata de catre fiecare dintre reclamanti pentru petitul admis din cererea de chemare in judecata .Totodata avand in vedere ca neindeplinirea obligatiei stabilite in sarcina paratei se datoreaza finalmente chematei in garantie care nu a aprobat furnizarea tipizatele necesare pentru emiterea acestor diplome si avind in vedere ca in cererea de chemare in garantie se solicita obligarea chematei in garantie la plata sumelor pe care parata va fi obligata sa le plateasca reclamantilor in temeiul aceluiasi text de lege va obliga chemata in garantie sa plateasca suma sus mentionata respectiv 2264,5 lei paratei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond achitate reclamantilor (daune). Parata a aratat ca va solicita pe cale separata cheltuielile de judecata aferente cererii de chemare in garantie dar nu si plata sumelor pe care ar fi obligata sa le plateasca reclamantilor cu acest titlu.Totodata se vor mentine restul dispozitiilor sentintei recurate .

În recurs având in vedere respingerea recursului formulat de M. E.

N. va obliga acest recurent in temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ sa plătească intimatilor reclamanti suma de 2800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs constând in onorariu avocatial (f.108-117)retinind ca in speta chiar si respingerea acestui recurs privita separat de recursul reclamantilor si practic castigarea litigiului justifica acordarea in intregime a acestei sume .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanții B. (R. ) F. ANA-M., B. C. I. L., C. C. P. M. M., C. (C. ) P. M. P., C. V. M., D.

(P. -D. ) I. T. A., D. (Ș. ) I. I., D. I. I., F. (L. ) C. I., P. T. M.

ANA, R. (B. ) N. L. -F., Ș. (B. ) V. A., Ș. V. I. -M., Ș. I.

M. C., T. (Ș. ) V. M. împotriva sentinței civile nr. 7672 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 2264,5 lei cheltuieli de judecată în fond și obligă chemata în garanție să plătească pârâtei

U. S. H. suma de 2264,5 lei cheltuieli de judecată în fond. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge recursul formulat de M. E. N. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurentul M. E. N. să plătească intimaților reclamanți suma de 2800 cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

S. L. R. A. A. M. S. AL H.

G. ,

M. V. -G.

Red. A.A.M./dact. V.R.

2 ex./._

Jud. fond: I. V.

Decizia civilă nr. 4524/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4524/2013. Contencios. Obligația de a face