Decizia civilă nr. 4526/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.4526/2013

Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.

S. AL H. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- chemat în garanție

M. E., C., Tineretului și S., împotriva sentinței civile nr. 13127 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatele-reclamante T. E., G. A. M., U. F. ,

M. E., R. D., P. E. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatele- reclamante T. E., G. A. -M. și U. F. asistate de avocat Negru-P. a

L. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru intimatele- reclamante lipsă, lipsă fiind de recurentul- chemat în garanție M. E., C.

, Tineretului și S., intimatele-reclamante M. E., R. D., P. E. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Intimatele-reclamante și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare.

Recurentul- pârât M. E., C., Tineretului și S. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

Curtea comunică reprezentantului intimatelor-reclamante un exemplar din întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă U. "S. H. .

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul intimatele-reclamante T. E., G. A. M., U. F.

, M. E., R. D., P. E., avocat Negru-P. a L. solicită respingerea recursului ca nefondat, neîntemeiat și nelegal, cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică, conform motivelor inserate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 4 Cod pr.civ. arată că recursul este inadmisibil raportat la criticiile aduse sentinței recurate.

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. apreciază că recursul este nefondat și neîntemeiat și arată că susținerile recurentului din recurs nu au fost invocate și în fața instanței de fond astfel că acestea nu pot fi primite în fața instanței de recurs.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 13127 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.

a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T. E., G.

A. M., U. F., M. E., R. D. și P. E., în contradictoriu cu pârâții U. S. H. și M. E., C. ȘI S. .

Pârâta USH a fost obligată să elibereze în favoarea reclamanților Diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă și după caz diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a M. UI E. ,

C. ȘI S., formulată de pârâta U. S. H. .

Chematul în garanție a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamanți și intervenienți în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea chematei în garanție la plata amenzii civile, ca neîntemeiată .

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au susținut și promovat examenul de licență în anul 2009 și este absolventa Facultății de Științe Juridice și Administrative Brașov, forma de învățământ urmata fiind învățământ la distanta si a promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, organizat si susținut in conformitate cu Hotărârea Senatului USH, obținând titlul de licențiată .

De asemenea reclamanții au absolvit modulele de competenta lingvistica si a susținut si promovat examenele de competenta lingvistica organizate de parata, precum si a susținut si promovat examenul pentru modulul pedagogic organizat de către pârâta.

Din momentul înscrierii la U. "S. H. " până la absolvirea facultății a rezultat că reclamanții și-au îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractelor de studii anuale încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că plății taxelor de studii și a susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv examenul de licență.

Tribunalul a reținut că până la data intentării cererii de chemare în judecată și ulterior pe parcursul procesului, pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea de a elibera diplomele de licență în original și foaia matricolă conform Cap. VII, Dispozițiile finale din Metodologia Universității "S. H. " nr. 1405/_

, de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor ce prevede "U.

S. H., ca instituție organizatoare a examenelor de licență, eliberează diploma de licența însoțită de Suplimentul de Diplomă, după cel mult 12 luni de la înscrierea examenului de licență."

Din prevederile statutare mai sus enunțate coroborate cu prevederile art.11 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior", aprobat prin Ordinul nr.2284/2007, publicat în Monitorul oficial nr.716 din_ activitatea de completare a formularelor actelor de studii

trebuia să se efectueze în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, de către USH.

Potrivit art.2 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titularilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Tribunalul a reținut că nu a existat și nici nu s-a invocat și probat a fi existat în raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă nici o condiție suspensivă care să condiționeze eliberarea diplomei de licență, de obținerea aprobărilor de la MECTS privind tipărirea formularelor tipizate, astfel încât pârâta era obligată să săvârșească toate operațiunile administrative invocate în termenul legal de 12 luni.

Din apărarea formulată de chematul în garanție, M. E. C., Tineretului și S. (MECTS), a rezultat că, în urma analizării documentațiilor transmise de către pârâtă a dat aviz către ROMDIDAC SA, prin adresele nr.37450/_ și nr.12356/F/_, pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților S. H. promoția 2009.

S-a constatat apoi că USH a eliberat și eliberează pentru promoția 2009 diplome de licență și suplimente de diplomă. Eliberarea în mod selectiv promoției 2009 a diplomelor de licență pentru formele de învățământ de zi, frecvență redusă și la distanță la încălcarea dispozițiilor art.60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995 conform căruia: "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită ".

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Din actele și probele dosarului nu a rezultat că reclamanții s-au înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare USH nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De asemenea, în speță nu a fost contestat în mod expres de către MECTS faptul că reclamanții nu ar avea dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru că ar fi absolvit o formă de învățământ pentru care USH nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Tot astfel, Tribunalul a reținut că pârâta USH recunoaște că reclamanții au urmat cursurile pe care aceasta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis adeverința de studii prin care se recunoaște acest fapt și calitatea de licențiați în drept - acte ce premerg diplomelor finale de studii;

A rezultat de asemenea că MECTS, chematul în garanție, nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă - USH a studiilor reclamanților.

Din cele ce preced, a rezultat că refuzul pârâtei de a elibera actele solicitate de reclamanți este nejustificat și se înscrie astfel într-un act administrativ atipic nelegal conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, pentru asanarea nelegalității constatate Tribunalul în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6 partea introductivă din Legea nr. 554/2004 corelat cu dispozițiile legale pertinente analizate în precedent a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților Diploma de licență, suplimentul de diplomă și foaia matricolă precum și, după caz, diploma de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea Personalului Didactic, respectiv modulele pedagogice în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

Reclamanții au solicitat de asemenea obligarea pârâtului MECTS să desemneze unitatea de specialitate producătoare, a pune la dispoziția pârâtei USH tipizatul de diplomă în vederea eliberării actelor de studii, să recunoască și să echivaleze actul de studii în vedere utilizării acestuia în străinătate sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere.

Cu privire la desemnarea unității de specialitate producătoare

, în mod corect a susținut pârâtul MECTS faptul că a transmis către SC ROMDIDACT SA, unitatea de specialitate desemnată conform Ordinului 2284/2007, avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților promoțiilor 2008-2010 ale USH, cererea reclamanților fiind așadar lipsită de obiect.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, Tribunalul a reținut următoarele:

Pârâta motivează faptul că pentru îndeplinirea obligațiilor de eliberare a documentelor este ținută nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora ci și de activitatea unității de specialitate producătoare SC Romdidac SA.

Eliberarea diplomelor și suplimentelor cerute de reclamantă nu poate fi paralizată de alte cauze decât culpa pârâtei, dar din probele dosarului a rezultat că pârâta a invocat faptul că a solicitat chematului în garanție - MECTS prin două adrese nr.769/_ și nr.960._ - să emită aprobare către Romdidac SA de a tipiza actele de studii necesare;

Cu toate că s-a susținut că s-a dat această aprobare dreptul invocat de reclamantă nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte d studii celor în drept.

Din această perspectivă, tribunalul în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6 parte introductivă corelat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 60- 63 C.pr.civ. a obligat M. E., C., TINERETRULUI și S. în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și supliment de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe.

Ținând seama de motivarea în drept a sancțiunii ce urmează să fie aplicată pentru neîndeplinirea acestei obligații, Tribunalul a respins cererea pârâtei.

Și este așa, deoarece în cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Or, această sancțiune nu poate fi aplicată decât la epoca la care pârâta fiind în posesia titlului executoriu s-a constatat că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, însă în situația din speță nu suntem în această ipoteză.

De aceea, tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea chematei în garanție la plata amenzii civile, ca neîntemeiat.

În temeiul art. 274 C. pr civ a obligat pârâtele la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. E., N. B.

, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În fapt, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, învederează onoratei instanțe de recurs următoarele:

Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții EXCLUSIVE ale M. ui E., C., Tineretului și S. .

Având în vedere acest aspect precizăm că atribuțiile și competențele

sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C., Tineretului și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, (1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
1. Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
2. Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
3. Răspunderea pentru exactitate a datelor înscrise În actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "

Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.

De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MEN și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.

Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.

II. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, învederăm instanței de recurs următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MEN, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de rec1amanta este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul rară frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul

facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgere a procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanta, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în vedere că reclamanta-intimata nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimatei. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamanților de a li se elibera diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului " Quad nullum est, nullum producit efectum";, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avaea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul 1 sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID sau FR, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei-intimatei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitate a în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, rară a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis rară respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Învederează instanței că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, rară a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și modificarea sentinței recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

U. S. H., si intimatele reclamante prin întâmpinaile depuse la dosar au solicita respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente

Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs solutia data cererii de chemare in judecata .

Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .

In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea administratie publica si pe cale de consecinta de a organiza examene de licență si a elibera diplome în acest sens si depașirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .

Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s- a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în stiinte administrative este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Drept si Administratie P. a este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si stiintele administrative cu specializarea administratie publica si domeniul drept cu specializarea drept .

Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si

C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,

frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.

Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.

După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege

"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul

fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de

învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul

frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.

Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.

Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .

Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.

H. și a fost obligat chematul în garanție M. E. N. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .

In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .

Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .

Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .

In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.

E. N. în calitate de autoritate administrativă competentă.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 si 8 C.pr.civ ,art.304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. N. .

În temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ Curtea va obliga recurentul aflat in culpa procesuala sa plateasca intimatelor reclamante suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata in recurs constând in onorariu avocatial dovedit prin chitanța de la f. 66.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELELEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 13127 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.

, pe care o menține în întregime.

Obligă recurentul să plătească intimatelor reclamante suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

S. L. R. A. A. M. S. AL H.

GREFIER,

M. V. -G.

Red. A.A.M./dact. V.R.

2 ex./._

Jud. fond: A. -M. B.

Decizia civilă nr. 4526/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4526/2013. Contencios. Obligația de a face