Decizia civilă nr. 4809/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4809/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. D. Ț.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta I. P. J.
M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. LOR împotriva sentinței civile nr.2317 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu reclamantul intimat I. P., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de C. al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2317 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. s-a admis acțiunea promovată de reclamantul I. P. în contradictoriu cu pârâta I. P. - Județul M. - S. P. C.
R. P. de C. și Î. a V. lor și în consecință:
A fost obligată pârâta I. P. M. - S. P. C. R. P. de C. Î. a V. lor să înmatriculeze autovehiculul marca VOLKSWAGEN, seria șasiu WVWZZZ3BZXE054390, fără achitarea taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1043,30 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata taxei de poluare și procedând la analizarea actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008,
T. a reținut că acesta încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta I. P. J.
M.
solicitând modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată, în esență, că prin hotărârea atacată, prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul-intimat și în consecință a obligat serviciul specializat din cadrul P. J. M. la înmatricularea autoturismului proprietate personală, fără achitarea taxei de poluare.
Pârâta consideră criticabil acest mod de interpretare a legii deoarece OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru plata taxei de poluare. De asemenea, a mai arătat că instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la fondul pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului Pentru Mediu, în vederea finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului susținând că nu contravine dreptului comunitar și că prevederile naționale se impun a fi respectate.
Pârâta a mai susținut că pentru a fi scutit de plata taxei pe poluare pentru autovehicule este necesară existența uneia dintre cazurile expres prevăzute.
Totodată, a învederat pârâta, refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii de achitare a taxei pe poluare nu poate fi considerat un refuz nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. Totodată, s-a criticat nelegalitatea sentinței din perspectiva prev. art. 275 C.pr.civ.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041c.pr.civ., Constituția României și Legea nr. 554/2004.
În cauză a depus întâmpinare reclamantul intimat I. P. prin care a solicitat respingerea recursului (fila 12).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul Uniunii Europene are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O.U.G. 50/2008, constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O.U.G. 50/2008 prin
O.U.G. 218/2008 și respectiv OUG 7/2009. În consecință, compatibilitatea
O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C- 263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu.
În această cauză, CJUE a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie, statuând următoarele: "Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime
și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu, citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.";
Prin cele două hotărâri, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 50/2008 în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului Uniunii, respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Și din această perspectivă, motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată invocat de pârâtă nu este fondat, existând culpă procesuală, dedusă din încălcarea, de către autoritate, a obligației de loialitate comunitară, ea nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă cu ocazia soluționării solicitării de înmatriculare ce i-a fost adresată și care l-a determinat pe reclamant să se adreseze instanței.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat și să mențină în întregime hotărârea recurată.
În temeiul art. 274 al. 3 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului I. P. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs, apreciindu-se că ca acest cuantum corespunde valorii pricini si muncii depuse de avocat care s-a limitat la depunerea intimpinarii intr-o problema de drept lamurita prin pronuntarea hotararii indicate in prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de I. P. J. M. - S. P.
C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. LOR împotriva sentinței civile nr.2317 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. , pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului I. P. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G. -A. N. |
G. , D. Ț. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: V. F.
