Decizia civilă nr. 4881/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4881/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de reclamantul M. T., împotriva sentinței civile nr. 796/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu pârâta F. C.
M. -C. DE D., având ca obiect obligația de a face .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 796 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. M., invocată de acesta.
A fost respinsă cererea formulată de către reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâta C. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Legea contenciosului administrativ asimilează autorităților publice persoanele juridice private care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publica sau care sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publica.
Potrivit art. 18 din OG nr. 65/1994 Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (C.E.C.C.A.R.) este persoană juridică de utilitate publică.
F. C. M., prin C. de disciplină, fiind o persoană fără personalitate juridică, are capacitatea de a emite acte la nivel local, atrăgând, astfel, calitate procesuală pasivă în prezentul proces, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
Potrivit susținerilor pârâtei, în temeiul prevederilor art. 63 lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare al C., Consiliul filialei M. a formulat plângere împotriva reclamantului - expert contabil M. T., întrucât prin acțiunile întreprinse, respectiv transmiterea unui articol către ziarul Curierul Național în vederea publicării, ar fi adus prejudicii imaginii Corpului și profesiei contabile, formându-se astfel Dosarul nr. 14/2010 pe rolul Comisiei de disciplină de pe lângă Consiliul filialei M. .
Conform art.26 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (Hotărârea nr. 07/58 din 24 martie 2007 a CORPULUI EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA, Republicată):
"Pentru judecarea cauzei, se citează pârâtul, reclamantul și eventualii martori și avocați propuși de părți.
Citația este trimisă celor în cauză cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată, iar dosarul cauzei, cuprinzând inclusiv raportul cauzei, este pus la dispoziția acestora, la secretariatul comisiei de disciplină, cu 7 zile înainte de același termen.";
Reclamantul a fost citat conform citației emisă în data de 3 iunie 2010, în temeiul prevederilor pct. 26, alin. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul superior al C., republicat, pentru a se prezenta în data de 29 iunie 2010, ora 13,30 la ședința de judecată.
Reclamantul, în speță, solicită obligarea Comisiei de disciplină de pe lângă Consiliul Filialei M. să-i comunice copia acțiunii formulate de către Consiliul Filialei M. împotriva acestuia, precum și anexele acesteia, care fac obiectul Dosarului nr. 14/2010, invocând prevederile art. 51 din Regulamentul arătat mai sus, care stipulează că "prezentul regulament se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă";, deci, în accepțiunea reclamantului, comunicarea citației trebuie făcută împreună cu plângerea Consiliul filialei M. și anexele acesteia, așa cum prevede art. 86 și 90 din Codul de procedură civilă.
La solicitările reclamantului de a i se comunica plângerea făcută împotriva sa, pârâta a răspuns prin adresele nr. 105 din 7 iulie 2010, nr. 108 din 21 iulie 2010, nr. 116 din 8 septembrie 2010, prin care se comunica faptul că dosarul este pus la dispoziția reclamantului cu 7 zile înaintea termenului de judecată, conform art.26 din Regulament, având posibilitatea consultării dosarului la secretariat, cu precizarea că din regulament nu rezultă că se pot elibera copii după actele de la dosar, iar la solicitarea reclamantului făcută către Consiliul Filialei care cere sancționarea sa, s-a răspuns cu adresa nr. 3615 din 20 octombrie 2010, cu precizarea că dosarul a fost trimis la C. Superioară de D.
, conform Regulamentului, în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de reclamant.
T. a reținut că există o petiție formulată de către reclamant și există un răspuns al pârâtei la această petiție, răspuns care este apreciat ca fiind eronat de către reclamant. Urmare a acestei aprecieri a fost formulat prezentul demers judiciar în materia contenciosului administrativ.
Dispozițiile incidente din Legea nr.554/2004 sunt următoarele:
art.1 alin.(1): "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public";;
art.2 alin.(1) lit.i): "refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile";
art.2 alin.(2): "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal";
Se observă că pârâta a răspuns petiției reclamantului și că nu suntem în prezența unui refuz nejustificat. Conținutul răspunsului și pretinsa lipsă de informare (prin necomunicarea plângerii) nu pot face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ.
Atribuțiile pârâtei sunt circumstanțiate reglementărilor procedurale prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul superior al C. .
Procedura disciplinară, astfel cum este reglementată, oferă și ea garanții care fac să nu fie afectată substanța dreptului la informare, efectivitatea acestuia. Astfel persoana este citată, iar dosarul cauzei este pus la dispoziția acestuia, la secretariatul comisiei de disciplină, cu 7 zile înainte de termenul de dezbatere (art.26 din Regulament); Hotărârile comisiei de disciplină a filialei pot fi contestate de cei interesați, precum și de consiliul filialei la C. superioară de disciplină( art.34 din Regulament); Hotărârile Comisiei superioare de disciplină pot fi contestate la Consiliul Superior ; Deciziile Consiliului superior pot fi contestate la Secția de contencios administrativ a T. ui București (art.33 din O.G. nr.65/1994).
Prin urmare, instanța a observat că, în materia răspunderii disciplinare a contabililor, legiuitorul român a adoptat o reglementare prevăzând - o fază administrativă, cercetarea disciplinară efectuându-se de comisiile de disciplină și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața Secției de contencios administrativ a T. ui București, contabilul în cauză fiind citat, putând fi asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia la cunoștință de toate actele dosarului și să solicite administrarea de probe în apărare. Legea reglementează o veritabilă cale de atac devolutivă împotriva hotărârii organului disciplinar, cale de atac soluționată de către o instanță judecătorească, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare.
O procedură disciplinară, o sesizare pentru demararea procedurii nu constituie decât o etapă procedurală pregătitoare. Aceasta nu anticipează poziția finală a comisiei de disciplină.
Procedura judecării abaterilor disciplinare nu trebuie confundată cu o jurisdicție specială administrativă.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competența unor ordine profesionale, iar o asemenea atribuire de competență nu este contrară dispozițiilor Convenției, care impune, totuși, unul din următoarele sisteme: sau jurisdicțiile ordinelor îndeplinesc exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenție, sau ele nu le îndeplinesc și atunci legea națională permite accesul la o instanță judecătorească care prezintă toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către un tribunal independent și imparțial (cauzele A. ert et Le Compte contra Belgiei, 1983 si Bryan contra Marii Britanii, 1995.).
În speță, reclamantul poate ataca conform art.33 din O.G. nr.65/1994 eventuala hotărâre de sancționare disciplinară la instanța de contencios administrativ, ocazie cu care, pe cale incidentală, poate invoca eventuala lipsă de apărare generată de necomunicarea plângerii ce a declanșat procedura disciplinară.
Prin urmare, necomunicarea către reclamant a sesizării de deschidere a procedurii disciplinare, ca act procedural inițial în contenciosul disciplinar, nu poate să fie considerată un comportament care îl lezează pe acesta în sensul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care dacă jurisdicția ordinului profesional al experților contabili nu îndeplinește exigențele art. 6 alin. 1 din Convenție, în final,
nr.65/1994 admite accesul reclamantului, într-o a doua etapă, la un organ
de plină jurisdicție - instanță judecătorească, care prezintă toate garanțiile pe care le impune acest text.
În consecință, necomunicarea sesizării nu poate fi atacată decât în mod incident, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii disciplinare finale care îl lezează pe reclamant.
Altfel, ar fi contrar caracterului imperativ al securității juridice să se admită că orice act din procedura prealabilă disciplinară nefinalizată, aflat sub incidența reglementării unui ordin profesional, poate fi contestat în afara termenului normal și legal de introducere a acțiunii în justiție astfel cum este reglementat prin lege.
În cauză, instanța a constatat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevederilor citate care să-l lezeze pe reclamant, întrucât, pe de o parte, pârâta a răspuns solicitării ce i-a fost adresată de reclamant, așa cum rezultă din adresele invocate mai sus și, potrivit regulamentului, dosarul cauzei este pus la dispoziția acestuia, la secretariatul comisiei de disciplină, cu 7 zile înainte de termenul de dezbatere, iar pe de altă parte, reclamantul poate ataca eventuala hotărâre de sancționare disciplinară (act final care îl lezează pe acesta) la instanța judecătorească, conform art.33 din O.G. nr.65/1994.
Față de aceste considerente instanța a respins cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. T.,
solicitând modificarea sentinței civile atacate, cu admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la comunicarea copiei după acțiunea introdusa de Consiliul Filialei CEC CAR M. la C. de D., ce face obiectul dosarului 14/2010, așa cum s-a precizat în petitul acțiunii; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat la prima instanța, conform chitanței depuse la dosar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata cu ocazia prezentului recurs.
În motivarea recursului reclamantul susține că în mod eronat instanța considera ca un Regulament al Comisiei de D. aprobat intern de către C. ( nu printro lege speciala) este mai puternic decât CODUL DE PROCEDURA CIVILA valabil din anul 1948 ,aprobat de Parlamentul României.
Regulamentul CEC CAR a fost aprobat prin "Hotararea C. 07/58 din_ privind Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România a fost republicata in Monitorul Oficial nr.25 din_ .
Acest regulament prevede in mod expres:
Art.14. Comisiile de disciplină, din punct de vedere al profilului activității și al procedurii folosite, sunt asimilabile cu instanțele de judecată și, ca urmare, acestea judecă și hotărăsc pe baza probelor depuse de cei interesați sau abilitați ori administrate de comisiile de disciplină (documente, declarații ale martorilor și alte probe administrate pe parcursul elaborării raportului și al judecării cauzei).
Art.51. Prezentul regulament se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Chiar daca instanța de fond considera ca nu trebuia aplicat prevederile art.86 și 90 din Codul de Procedura Civila de a se comunica datele solicitate în prima faza, trebuia sa ia act ca in continuare prin adresa depusa la dosar fila 27,s-a solicitat în mod imperios comunicarea in xerocopie a tuturor documentelor
din dosarul cu sancțiunea, aspect care nu a fost luat in dezbatere si nici nu s-a dat curs solicitării.
Chiar daca instanța de fond considera ca nu era cazul sa se respecte prevederile Codului de Procedura Civila, așa cum este petitul acțiunii, trebuia sa ia în considerare drepturile de informare prevăzute de Constituția României (art.31), precum si prevederile Legii 554 / 2004., a Legii 544 / 2001 și Regulamentul Consiliului Europei cu n r. 1049/2001, de a comunica datele solicitate in mod expres.
Instanțele de judecata au dreptul să comunice copii după actele de la dosarul cauzei, pe baza unei cereri speciale pentru cei interesați.
Prin hotărârea data de instanța de fond MI SE INGRADESTE DREPTUL LA APARARE SI NU RESPECTA ECHIT A TIA INTRE MEMBRII SOCIETATII.
Prin intervenția depusa la dosar fila 15 am precizat ca, C. de D. a aprobat pentru un cetatea care a solicitat sancționarea acestuia, copii după documentele de la dosarul cauzei, iar acestuia i se refuza aceste drept constituțional și legal.
Regulamentul Comisiei de D. nu face nicio referire la faptul de a se comunica sau nu copii după documentele de la dosar. În lipsa acestor precizări, obligatoriu trebuie sa se tina cont de prevederile Codului de Procedura Civila, iar documentele sa fie comunicate, mai ales când se solicita in mod expres.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 aprilie 2013 (f.10-12) intimata CORPUL EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA
(C.E.C.C.A.R.)
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Totodată intimata invocă excepția lipsei calității procesuale pasive potrivit art.19 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile art.26 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliului superior al C. republicată.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de disciplină de pe lângă Consiliul filialei M. Curtea notează că deși conform normelor legale pertinente filialele constituite de CORPUL EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA (C.E.C.C.A.R.) nu au personalitate juridică, în materia contenciosului administrativ nu este relevantă o atare atribuție legală așa cum a arătat corect și instanța de fond.
Esențial este ca respectivei entități să i se recunoască din punct de vedere legal atribuții în legătură cu aplicarea legii ori organizarea punerii în aplicare a legii și aceasta să fie capabilă din punct de vedere administrativ să emită ori să adopte acte administrative.
Astfel, în contextul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ- teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Legea mai prevede că sunt asimilate autorităților publice, în sensul dispozițiilor acesteia, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Din această perspectivă, esențial pentru a sta în procesul de contencios administrativ nu este neapărat personalitatea juridică a entității respective ci capacitatea de drept administrativ recunoscută de lege.
Or, în speță C. de disciplină de pe lângă Consiliul filialei M. are și poate avea competență de drept administrativ în exercitarea atribuțiilor cu care
este învestită de lege și normele de drept secundar corespunzătoare (în special, Cap. II din Regulamentul din 14 martie 2009 de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România adoptat de CORPUL EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN
ROMÂNIA - CONFERINȚA NAȚIONALĂ și publicat în Monitorul Oficial al României partea I nr. 25 din 13 ianuarie 2010).
Așa fiind, în temeiul art. 137 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va respinge excepția ca nefondată.
Cu privire la motivele de recurs, Curtea reține că instanța de fond a făcut o evaluare corectă a stării de fapt dedusă judecății și a interpretat corect și complet dreptul pertinent.
Chiar dacă dispozițiile Regulamentului precitat se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, aceasta nu înseamnă neapărat că această completare se face cu toate dispozițiile acestei din urmă legi, ci se va completa în mod corespunzător.
În acest context, corect s-a observat și analizat natura juridică a procedurii derulate în fața Comisiei de disciplină, respectiv aceea de procedură prealabilă care nu trebuie confundată cu jurisdicția specială administrativă. Această fază administrativă poate fi contestată în întregime pe căile administrative prevăzute la art. 34 din Regulament și în final pe calea prevăzută de art. 33 din OG nr. 65/1994, respectiv la Secția de contencios administrativ a T. ui București.
Drept urmare, dreptul la apărare pretins încălcat în faza procedurală desfășurată în fața Comisiei de disciplină a filialei nu poate fi invocat distinct într-un alt proces, deoarece este cuprins și evaluat într-o procedură care are prevăzut un anumit algoritm și unde doar o anumită instanță expres prevăzută de lege este implicată pentru verificarea legalității actelor procedurale.
Pe cale de consecință, modalitatea în care este respectată procedura disciplinară, mai cu seamă se respectă dreptul la apărare ori dreptul la informare, nu pot face obiectul unei judecăți separate, ci este integrată în procedura disciplinară respectivă.
Altfel spus, analiza acestor pretinse vătămări se poate solicita și obține doar în cadrul procedurii disciplinare demarate cu tot cortegiul de consecințe juridice.
Legea nu permite fragmentarea procedurii și obținerea unui titlu constrângător pentru autoritatea publică implicată în procedura disciplinară într- o procedură paralelă și distinctă de procedura disciplinară.
Cu aceste considerații care se adaugă considerațiilor instanței de fond referitoare la compatibilitatea procedurii disciplinare prevăzute de legea internă cu dreptul european al drepturilor omului, recursul reclamantului se vădește a fi nefondat.
Pretinsul refuz nejustificat de recunoaștere a dreptului la apărare va putea fi dedus spre analiză în contextul procedurii disciplinare pe căile de atac prevăzute de legea aplicabilă.
Astfel fiind, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va respinge recursul cu consecința menținerii soluției cuprinsă în sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul M. T. împotriva sentinței civile nr. 796 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. G.
