Decizia civilă nr. 5028/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5028/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător C. P.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. G. împotriva sentinței civile nr. 9215 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta SC H. T. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 9215 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC H. T. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului G. și D. G. a F.
P. C. - N. .
A fost anulată Decizia 767R/2012 emisă de AFP G. și Decizia 355/2012 emisă de DGFP C.
A fost obligată pârâta AFP G. să restituie reclamantei suma de 7172 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei_ și pâna la data restituiri.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată respingând alte pretenții.
A fost respinsă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC H. T. S. în contradictoriu D. G. a F. P.
C. - N. .
A fost admisă cererea de chemare în garanție, formulata de pârâta A.
F. P. a municipiului G., împotriva chematului în garanție A.
F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma suma de 7172lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei_ și pâna la data restituiri.
În considerente se reține că reclamanta a achiziționat un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat a fost emisă Decizia nr. 767/R/2012 de către AFP G. prin acre s-a stabilit obligația plății taxei.
Contestația împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin Decizia 355/2012 a DGFP C. .
Reclamanta a fost obligată să achite suma de 7172 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. G. la data de_ .
Reclamanta a înmatriculat autoturismul pe numele său.
Tribunalul a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și a apreciat că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile
O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 tribunalul reține că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.
In baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultănd de asemenea și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente este evident că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 110 TFUE (fost art. 90 Tratatul CE)
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobinda legala intrucit
perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a admis în parte acțiunea așa cum a fost formulată, față de pârâta AFP G., și a respins în parte acțiunea față de DGFP C. .
Față de cele ce preced și raportat la faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ a admis si cererea de chemare in garantie așa cum a fost formulată.
Reclamanta a făcut cheltuieli de judecată cu plata taxelor de timbru și onorariu de avocat în cuantum de 300 lei .
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța a apreciat că raportat la complexitatea cauzei și volumul de muncă, suma de 200 lei poate fi pusă în sarcina pârâtei cu titlu culpă procesuală.
În baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului cheltuielile de judecata, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar în cuantum de 239,3 lei, respingând alte pretenții.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A. F. P. G.
,
solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată și micșorarea cuantumului onorariului avocațial.
În motivarea recursului arată că dreptul pe care il are reclamantul potrivit legii este de a contesta pe cale administrativa in conditiile legii prevazute de lege, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 10-11 din Legea nr. 9/2012.
Solutia instantei de fond este gresita si pe fondul cauzei deoarece la data nasterii raportului juridic privind restituirea sumei, nu exista anterior temei legal pentru restituirea sumei achitate de buna voie.
Asadar taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania iar taxa este perceputa pentru o prima inregistrare a autovehicului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca aceasta tranziteaza o frontiera. In aceeasi arată că taxa pe emisii se constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A.
pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Recurenta arată că nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata intrucat nu i se poate retine o culpa procesuala, chiar in conditiile admiterii actiunii.
Recurenta a facut aplicarea in mod corect a textelor legale nationale in vigoare( potrivit obligatiei ce ii revine) nefiind indrituita a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a actiona in consecinta. Mai mult decat atat, organul fiscal are obligatia legala de a proceda la punerea in practica a dispozitiilor legale in vigoare.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele:
Într-adevăr, obiectul cauzei este restituirea taxei pe emisii poluante prelevate în temeiul dispozițiilor Legii 9/2012, motiv pentru care motivarea se va raporta la aceste dispoziții legale.
Astfel, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării Legii 9/2012, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din OUG 50/2008 în temeiul cărora s-a achitat taxa de poluare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul Legii 9/2012 ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la
autovehicule, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive. Situația este absolut similară cu cea născută la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2008, care nu a validat taxa de primă înmatriculare percepută în temeiul Codului fiscal.
Însă, în speță, reclamanta nu a depus niciun înscris din care să rezulte că autoturismul pentru a cărui înmatriculare s-a achitat taxa de poluare a fost anterior înmatriculat în vreun stat membru UE, motiv pentru care cererea prin care solicită restituirea taxei întrucât ar contraveni normelor comunitare este neîntemeiată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de pârâta A. F. P.
împotriva sentinței civile nr. 9215 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. G. împotriva sentinței civile nr. 9215 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | S. C. | P. | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.T.
