Decizia civilă nr. 5288/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5288/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. B. -N. în numele A. F. P. S.
B. împotriva sentinței civile nr.1341 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimații N.
M. M. și A. F. PENTRU M. B. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamanta intimată N. M. M., avocat Marton-Keresztes Emoke.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 9 mai 2013 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei N. M.
M. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta reclamantei intimată depune la dosar întâmpinarea în original, precizând că nu mai are alte cereri de solicitat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamanteiu intimată solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1341 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. s-a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta N. M. M., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. S. B. și, în consecință: s-a respins ca inadmisibil petitul de anulare a Deciziei de calcul a taxei pe poluare nr. 17960/_ emisă de AFP S. B. ; a fost obligată pârâta A.
F. P. S. B. să restituie reclamantei suma de 5638 lei, reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală calculată de la data pății
-_ până la restituirea efectivă.; a fost obligată pârâta A. F.
P. S. B. să plătească reclamantului suma de 1239,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de D. B. -N. pentru pârâta A. F. P. S. B. împotriva A. F.
Pentru M., și a obligat chemata în garanție să plătească acesteia sumele menționate anterior - taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamanta N.
M. M. a solicitat pârâtei A. F. P. S. B. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plată suma de 5638lei .
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul A. F. S.
B. , suma de 5638 lei, cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS5 nr. 0403618 din_ .
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Față de cele expuse, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art.
148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Cu aceste argumente, tribunalul a constatat că taxa percepută de organul fiscal este nelegală, sens în care s-a dispus restituirea sa.
Dobânda legală solicitată a fost acordată de la data achitării sumei, în baza art.3 alin.3 din O.G.9/2000 și art.1084 raportat la art.1082 Cod procedură civilă.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a F. P. B. -N. pentru A. F. P. S.
B.
, prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală.
În privința cheltuielilor de judecată, se mai menționează că nu are nicio culpă procesuală, iar cuantumul acestora este nejustificat de mare raportat la valoarea obiectului litigiului, la practica instanțelor în această materie, motiv pentru care solicită reducerea onorariului de avocat la care a fost obligată în temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. .
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A.
F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din
valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că
obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într- un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru
mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție
însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care Curtea îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și se va modifica în parte hotărârea atacată în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată la care pârâta a fost obligată de către prima instanță, de la suma de 1239,3 lei la suma de 500 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
În temeiul art.274 C.proc.civ., recuranta va fi obligată să plătească intimatei N. M. suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
B. -N. în numele A. F. P. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1341 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
B. -N., pe care o modifică în parte în sensul că reduce cheltuielile de judecată acordate la fond la suma de 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta la plata către intimata N. M. M. a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
R. R. D. | L. | U. | M. | D. |
GREFIER
M. T.
red.RRD./A.C. 2 ex. - _
jud.fond. L. D.
