Decizia civilă nr. 542/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/2013

Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.

Judecător L. U.

Judecător A. A. M.

G. M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de D. G. A F. P. M. ÎN NUME P. ȘI PT. AFP B. M., împotriva sentinței civile nr. 1775/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu C.

S. P. și A. F. P. B. M., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, fiind în concediu de odihnă, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător A. A. M., aflată pe prima poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar reclamanta nu a dat curs adresei instanței, emisă la termenul anterior.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1775 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii.

A fost admisă excepția inadmisibilității invocată de instanță din oficiu de instanță cu privire la petitul prin care se solicită să se constate nelegalitatea încasării taxei de poluare pe care îl respinge.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul C. S. PF în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. M., A. F. P.

B. M., și A. F. PENTRU M. B. și în consecință au fost obligate pârâtele A. F. P. B. M., și A. F. PENTRU M., să restituie reclamantului suma de 2259 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare.

A fost respins petitul prin care s-a solicitat obligarea la plata dobânzilor fiscale. Au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. M., și A. F.

PENTRU M. să plătească reclamantului suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de primă înmatriculare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într- un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.

Asupra cauzei pe fond

tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. B. M.

calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule

.reclamantul achitând taxa stabilită.

Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.

P. A JUDEȚULUI M. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F.

P. B. M. ,

prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..

Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

În cauză a depus întâmpinare reclamanta prin care a solicitat respingerea recursului.(f.7-11).

Analizind recursurile declarate in cauza Curtea retine urmatoarele

Reclamantul și-a întemeiat actiunea invocand nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza taxa de poluare .

Pentru a sustine si dovedi incidenta in speta a dreptului Uniunii Europene în motivarea actiunii arata ca a cumparat autovehiculul pentru care a achitat taxa de poluare în anul 2008.

Verificând actele depuse de către reclamant in dovedirea actiunii (f. 23 dosar fond) rezulta ca reclamantul a cumparat autovehiculul de la SC AGASTIA SERV SRL cu sediul în B. M., deci persoană juridică de naționalitate română conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Mai rezultă din documentul de achiziție al bunului, respectiv factura fiscală nr. 939 din_ că bunul a fost tranzacționat pe teritoriul României deci nu este o achiziție intracomunitară.

Mai mult din același act coroborat cu decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule rezulta ca autovehiculul cumparat de catre reclamant si pentru care a achitat taxa pe poluare la data de_ (f. 16 dos. fond) este un autovehicul nou, fabricat în același an 2008.

De altfel, Curtea a dispus la termenul de judecată din_ obligarea

intimatului să facă proba că autovehiculul a mai fost înmatriculat anterior într-un stat membru al UE dar acesta nu a făcut proba respectivă (f. 19).

În acest context, problema care se ridica în speta este aceea de a stabili daca achitarea taxei de poluare pentru un autovehicul nou este sau nu contrara dreptului Uniunii Europene respectiv contrara art. 110 TFUE.

O prima precizare care se impune în speta este aceea ca in prezent compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.

Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:

Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Asa cum rezulta din cele mai sus mentionate aceste hotarari vizeaza doar autovehiculele de ocazie, folosite (second hand) nu si autovehiculele noi .Ca atare aceste hotarari nu pot fi avute în vedere pentru a statua ca si pentru autovehiculele noi taxa pe poluare este contrara dreptului UE.

Din analiza prevederilor OUG 50/2008 în vigoare la data achitarii taxei pe poluare din speță rezulta ca pentru autovehiculele noi taxa pe poluare se achita indiferent de împrejurarea ca ele proveneau din alte state membre sau erau produse in R. ia .

Rezulta asadar ca autovehiculele similare sau aflate în concurenta sunt supuse aceleiasi taxe de poluare indiferent daca provin de pe piata nationala sau din alt stat membru. Totodata taxa de poluare se calculeaza dupa aceleasi criterii pentru aceste autovehicule .

Concluzia care se impune este ca pentru aceste autovehicule taxa de poluare nu contravine art. 110 TFUE intrucit regimul acestei taxe de poluare nu este stabilit pentru aceste autovehicule noi astfel incit sa descurajeze punerea în circulație, în R. ia, a unor vehicule noi cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule noi produse in piața națională.

În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004 ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul și se modifica sentinta recurata in sensul respingerii cererii de chemare in judecata si a cererii de chemare in garantie .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 1775 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,

R. -R. D.

JUDECĂTOR,

L. U.

JUDECĂTOR,

A. A. M.

G. ,

M. T.

Red.L.U./Dact.S.M/2 ex./_ /Jud.fond. H. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 542/2013. Anulare act control taxe şi impozite