Decizia civilă nr. 5500/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5500/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC DS împotriva Sentinței civile nr. 9505/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat A. F. P. A MUN.C. N., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat V. R. în substituirea avocatului titular Virginia Procopeț, în reprezentarea intereselor intimatei-reclamante, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul nu este legal timbrat, lipsind o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantum de 17,5 lei.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatei-reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială, delegația de substituire și chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 17,5 lei.
Totodată, aceasta învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatei relevă faptul că autoturismul pentru care se solicită restituirea taxei de poluare este un autoturism nou.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cutea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 9505 din 20 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. DS în contradictoriu cu pârâta A. F.
e a Municipiului C. -N. având ca obiect restituire taxă specială de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul marca Audi tip Q5, pentru înmatricularea căruia a fost
obligat la plata sumei de 2541 lei, cu titlu de taxă de poluare, pe care a achitat-o cu chitanța nr.5427081/_ .
La data de_ s-a adresat pârâtei pentru restituirea sumei achitate, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.825/_ emisă de către aceasta.
Este cunoscut că in urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Prin dispozițiile cuprinse în art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 au fost stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Instanța constată că, potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor P. e, Transporturilor și Locuinței nr.211/2003 (art.3).
Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data de_, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este neconformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE.
Obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului; chiar preambulul actului normativ afirmă necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și
proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că taxa solicitată de reclamantă nu apare ca fiind neconformă cu art.90 TCE (110 din TFUE), motiv pentru care cererea sa este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă SC DS
, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de către societate; cu obligarea intimatei pârâte la plata, în favoarea societății, a cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că taxa impusă prin OUG nr. 50/2008 nu contravine prevederilor art. 110 TFUE, invocând formal, jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, dar ignorând-o în fapt, cu desăvârșire.
Mai mult decât atât, jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene este unanimă în sensul că un sistem de impozitare este compatibil cu art 90 TCE (art 110 TFUE) dacă este conceput de asemenea manieră încât să excludă în orice ipoteză posibilitatea ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii.
Instanța a reținut în mod greșit că prin atribuirea calificării, strict nominale, de taxă de mediu, reglementarea națională ar fi dobândit legitimitate, întrucât caracteristicile sale determinante au rămas neschimbate (perceperea pentru prima înmatriculare în România și determinarea cuantumului în funcție de capacitatea cilindrică a motorului ) și odată cu ele și efectele produse. Cât privește așa-zisă apartenență la domeniul mediului, aceasta nu poate schimba natura de impozit a prelevării și ca urmare nu poate sustrage reglementarea națională de sub incidența dispozițiilor art 110 TFUE, atâta timp cât acesta vizează impozitele interne de orice natură.
Pentru a pronunța sentința atacată, prima instanță a mai reținut că pentru evaluarea conformității reglementării naționale cu prevederile dreptului comunitar trebuie avută în vedere respectarea principiului poluatorul plătește, însă a uitat să analizeze sub acest aspect dispozițiile vizate. Taxa pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 încalcă flagrant acest principiu, fiind prelevată exclusiv de la aceia care înmatriculează prima dată pe teritoriul României un autovehicul, nefiindu-le însă aplicabilă și acelora care posedă autovehicule deja înmatriculate, care în mod evident poluează la fel de mult.
Sentința atacată este nelegală și pentru că instanța nu ia în considerare că taxele, ca taxele, ca surse de venit la bugetul de stat, conform definiției lor, sunt sume de bani datorate și achitate de către persoanele fizice și/sau juridice pentru anumite acte sau servicii îndeplinite/prestate- la cererea și în folosul lor de către anumite organe de stat, instituții publice sau alte persoane asimilate acestora. Or, în cazul de față, nu există nici un serviciu îndeplinit în favoarea societății de către AFP C. (calculul taxei neputând fi considerat ca reprezentând un serviciu
prestat în favoarea societății și pentru care să se impună achitarea taxei de poluare), precum nu există nici un serviciu sau act efectuat de către Serviciul de Înmatriculări Auto, pentru care aceasta să fie îndatorată a achita taxa de poluare, în condițiile în care la această din urmă instituție se plătește și o altă taxă pentru înmatricularea autovehiculului.
Dacă taxa pe poluare ar fi avut ca țintă protecția mediului, atunci ar fi fost irelevant aspectul privind capacitatea cilindrică a autovehiculului, la momentul
calculării ei. Mai mult, dacă s-ar fi dorit într-adevăr să se protejeze mediul, s-ar fi instituit asupra tuturor autovehiculelor care sunt înmatriculate pe teritoriul României, fără a se limita doar la cele care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, inclusiv cele noi. De asemenea, taxa pe poluare nu este o taxă ecologică astfel cum s-a încercat a fi reglementată prin OUG nr. 50/2008, deoarece faptul generator al obligației de plată a taxei pe poluare nu reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestuia pe teritoriul României.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și pentru că ignoră încălcarea dispozițiilor art 29 alin 1 lit g și a dispozițiilor art 39 alin 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și prevederile art 115 alin 4 din Constituția României, care limitează domeniul de aplicare al ordonanțelor de urgență la situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Încălcarea prevederilor menționate rezultă chiar din cuprinsul OUG nr. 50/2008 care, deși publicată în Monitorul Oficial în 25 aprilie 2008, prevede în art 14 alin 1 intrarea în vigoare a actului normativ la data de 1 iulie 2008.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate decurge din ignorarea de către prima instanță a faptului că prelevarea taxei a cărei restituire o solicită constituie o discriminare, în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000, a proprietarilor autoturismelor noi înmatriculate pentru prima dată în România, cărora li se percepe taxa de poluare, raportat la proprietarii autoturismelor înmatriculate anterior în spațiul comunitar și care sunt înmatriculate pentru prima dată în România, în cazul cărora practica judiciară este unanimă în sensul constatării caracterului ilegal al taxei și al restituirii ei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Se constată că reclamanta si-a intemeiat actiunea invocand nelegalitatea taxei de poluare datorata incalcarii dreptului Uniunii Europene de catre legislatia romana ce reglementeaza taxa de poluare .
Pentru a sustine si dovedi incidenta in speta a dreptului Uniunii Europene in motivarea actiunii arata ca a cumparat autovehiculul pentru care a achitat taxa de poluare in anul 2011 .
Verificind actele depuse de catre reclamantă in dovedirea actiunii, acte aflate 8-17 dosar fond rezulta ca reclamanta nu a cumparat autovehiculul din spatiul Uniunii Europene, cumpararea lui nefiind o achizitie intracomunitara . În plus, rezulta ca autovehiculul cumparat de catre reclamantă si pentru care a achitat taxa de poluare este un autovehicul nou, fabricat in acelasi an 2011 .
Problema care se ridica in speta este aceea de a stabili daca achitarea taxei de poluare pentru un autovehicul nou este sau nu contrara dreptului Uniunii Europene respectiv contrara art. 110 TFUE.
O prima precizare care se impune in speta este aceea ca în prezent compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09
vizind forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 după_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:
Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Asa cum rezulta din cele mai sus mentionate aceste hotarari vizeaza doar masinile de ocazie nu si mașinile noi. Ca atare, aceste hotarari nu pot fi avute in vedere pentru a statua ca si pentru autovehiculele noi taxa de poluare este contrara dreptului UE.
Din analiza prevederilor OUG 50/2008 in vigoare la data achitarii prezentei taxe de poluare rezulta ca pentru autovehiculele noi taxa de poluare se achita indiferent de împrejurarea că ele proveneau din alte state membre sau erau produse in Romania .
Rezulta asadar ca autovehiculele similare sau aflate in concurenta sunt supuse aceleiasi taxe de poluare indiferent daca provin de pe piata nationala sau din alt stat membru. Totodată, taxa de poluare se calculeaza dupa aceleasi criterii pentru aceste autovehicule .
Concluzia care se impune este ca pentru aceste autovehicule, indiferent de proveniența lor, taxa de poluare nu contravine art. 110 TFUE, întrucât regimul acestei taxe de poluare nu este stabilit pentru aceste autovehicule noi astfel incit sa descurajeze punerea în circulație, în Romania, a unor vehicule noi cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule noi produse in piața națională.
În consecință, față de cele menționate anterior, in temeiul art. 20 din Legea 554/2004, art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., se va respinge recursul, constatându-se și incidența prev. art. 316 și 294 C.pr.civ., în privința motivelor care vizează caracterul nelegal al textelor în baza cărora a fost percepută suma în litigiu și care nu au fost antamate la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta SC DS împotriva sentinței civile nr. 9505 din 20 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013.
Președinte,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Grefier,
B.
Red.M.B./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.- E. B.
