Decizia civilă nr. 5667/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5667/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. H.
Judecător F. T. Judecător D. M.
Grefier D. Ț.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P.
S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3.348 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat B. I. și chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3.348 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de D. G. A F. P. S. .
S-a admis excepția tardivității acțiunii privind anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 1863/_ și excepția inadmisibilității acțiunii privind anularea chitanței seria TS6 nr. 3793505/_, invocate din oficiu.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I. și, în consecință, a fost obligată pârâta A. F. P. J. să restituie reclamantului suma de 2252 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
S-a respins cererea privind obligarea DIRECȚIEI GENERALE A F. P.
S. și a A. F. PENTRU M. B. la restituirea, către reclamant, a sumei reprezentând taxă de poluare.
S-a respins cererea privind anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 1863/_ și a chitanței seria TS6 nr. 3793505/_ .
S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M. BUCUREȘTi, pe care a obligat-o la restituirea, către A. F. P. J., a sumei de 2252 lei.
S-a admis cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 39,6 lei.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, aceasta nu a putut fi primită, deoarece actele menționate în petit nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.544/2004.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
:"Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de DGFP S., este nefondată și a respins-o.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că
reclamantul a achitat la Trezoreria
J. suma de 2252 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 6 nr. 3793505 din data de_ . Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.1407 din_ emisă de AFP J., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S.
în nume propriu și în numele A. F. P. J., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și respingerea capătului de cerere cu privire la obligarea A.F.P. la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.11 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda fiscală, calculată de la data plății, în condițiile în care acesta nu a solicitat aceasta.
De asemenea, se susține că hotărârea Curții de Justiție a U.E. în cauza C- 402/09 - Tatu, nu sunt incidente în cauză și ca atare nu produce efecte juridice, taxa de poluare fiind plătită în baza O.U.G. nr. 50/2008 modif. Prin O.U.G. nr. 208/2008 și O.U.G. nr. 218/2008.
A mai precizat pârâta că instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, deși instanța de contencios-administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice.
Cum decizia de calcul a taxei pe poluare a rămas definitivă nefiind exercitată procedura administrativ-fiscală, iar în lipsa anulării deciziei de calcula de către instanța de judecată, pârâta apreciază că nu poate fi restituită taxa pe poluare. În ceea ce privește adresa emisă de către A.F.P., pârâtă susține că aceasta nu este un act administrativ fiscal potrivit art. 41 C.pr.fiscală, astfel că nu poate fi cenzurat de către instanța neîntrunind caracteristicile prev. de art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua
imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
A mai precizat recurenta că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din O.U.G. nr. 92/2003 republicată și modificată.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că taxa a fost încasată de către organele fiscale în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care este în vigoare
și pe care Curtea Constituțională, în numeroasele decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a disp. O.U.G. nr. 50/2008, l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
La data de_, reclamantul a achitat suma 2.252 lei, cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Citroen Xsara categoria M1, la Trezoreria J.
. Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP J., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Parata prin răspunsul comunicat reclamantului, a arătat ca se menține obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii.
Prima instanță a admis cererea, iar pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Verificând actele depuse de către reclamant în dovedirea acțiunii în fata instanței de fond, Curtea constată că din acestea nu rezulta ca autovehicul din speță a fost înmatriculat anterior într-o tară membră U.E. și ca atare, sentința tribunalului este nelegală.
Deși instanța de recurs nu neagă justețea argumentelor privind aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE, nu este mai puțin adevărat că ele nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, chiar dacă s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară din Tratat, în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate, instanța de recurs ia act de faptul că aceste argumente nu își găsesc
incidență, raportat la starea de fapt dedusă din probațiunea administrată de către reclamant.
Astfel, tribunalul nu a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus restituirea taxei, obligația de a aplica dispozițiile interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie, subzistând numai atunci când achitarea ei a fost percepută la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
În concluzie, cum în speță nu s-a făcut dovada de către reclamant că autoturismul ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat comunitar, criticile de încălcare în speță a dreptului comunitar aduse de reclamant prin acțiune nu subzistă, jurisprudența și normele comunitare existând exclusiv în raport cu autoturisme care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru. Ca atare, acțiunea trebuia respinsă de prima instanță, iar cererea de chemare în garanție, rămasă fără obiect, trebuia respinsă și ea.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului B. I. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 3.348 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I.
.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. Ț. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: Ț. D.B. .
