Decizia civilă nr. 5749/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5749/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta D. J. PENTRU P.
D. C. C. împotriva sentinței civile nr. 10876 din 19 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul H. D. având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, Nueleanu Mihai-I. în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 19 din dosar și av. B. Sime în reprezentarea intereselor intimatului cu împuternicire avocațială aflată la fila 17 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Recursul fiind declarat în termen.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul recurentei care învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererilor petentului privind obligarea recurentei la realizarea pe cheltuiala proprie a lucrărilor de izolație fonică și la plata cheltuielilor de judecată. În susținere se arată că obligația de izolare fonică este una corelativă stabilită în sarcina ambelor părți, nefiind o prevedere legală prin care D. să fie obligată la suportarea cheltuielilor ocazionate cu izolația fonică. Se mai arată că o parte a copiilor din Casa de Tip Familial urmează cursurile unor Instituții de învățământ cu regim de internat, în cursul săptămâni rămânând în Centru cca 5-7 copii. De la data introducerii cererii D. a făcut toate demersurile pentru ca acei copii care au probleme de comportament să fie
transferați în alte locații. Actualii beneficiari urmează cu toții cursurile de învățământ cu regim normal și nu unul special.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. În susținere se arată că starea de fapt invocată de către recurentă că în imobil nu mai locuiesc mulți copii nu are relevanță întrucât destinația
imobilului rămâne aceeași. Se mai arată că recurenta nu poate asigura o bună vecinătate pentru deținătorii acestui duplex. Obligația de izolare fonică a revenit în exclusivitate recurentei. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței depuse.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.10876 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis în parte acțiunea exercitată de reclamantul H. D. în contradictoriu cu pârâta D. J. Pentru P. D. C. C. și în consecință: a fost obligată pârâta D. J. Pentru P. D. C. C. să realizeze pe cheltuială proprie izolația fonică a imobilului din Huedin, str. Salcâmului, nr. 17, înscris în cartea funciară nr. 4109, nr. topo 1012/1/1/2 Huedin.
S-a respins pretențiile pârâtei privitoare la constatarea nelegalității înființării centrului de plasament, constatarea nelegalității licenței de funcționare nr. 0. /_ și la stabilirea unui termen și a unei amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1079,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta trebuie să suporte prejudiciul generat de exercitarea neconformă a dreptului său de proprietate asupra imobilului învecinat cu imobilul proprietatea reclamantului.
Prima instanță a statuat că din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei nu reiese împrejurarea că funcționarea așezământului în cauză are drept scop intenția de a-l păgubi pe reclamant, ci scopul de a oferi protecția specială prevăzută de Legea nr. 272/2004 a unor minori lipsiți, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților.
Tribunalul a reținut că, în tot cuprinsul actului normativ specific domeniului supus analizei, respectiv H.G. nr. 1440/2004 privind condițiile și procedura de licențiere și de inspecție a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, nu se face referire la necesitatea obținerii prealabile, pentru emiterea licenței, a acordului vecinilor de imobil pentru funcționarea legală a unui astfel de centru de protecție specială. Având în vedere această împrejurare s-a constatat că reclamantul este în eroare cu privire la împrejurarea obligativității obținerii acordului său, în calitate de vecin, pentru legala emitere a licenței de funcționare de către organele competente, astfel că, sub acest aspect, cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. Generală de Asistență Socială și P. C. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererilor petentului H.
D. privind obligarea Direcției Generale de Asistentă Socială și P. C.
C. la realizarea pe cheltuiala proprie a lucrărilor de izolație fonică a imobilului situat în oraș Huedin, str.Salcâmului, nr.17, înscris în Cartea Funciară nr.4109 și nr.
topo. 1012/1/1/2 Huedin și obligarea la plata sumei de 1.079,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că pe rolul Judecătoriei C. -N. a fost depusă la data de_ acțiunea civilă prin care reclamantul H. D. solicită instanței să dispună încetarea activității Centrului de Plasament care își desfășoară activitatea in orașul Huedin str.Salcâmului nr.17 înscris in Cartea Funciară nr.4109 nr.topol012/1/1/2 -Huedin, iar în subsidiar obligarea pârâtei
D. Generală de Asistență Socială și P. C. C. la suportarea cheltuielilor privind izolația fonică a imobilului mai sus menționat.
La data de_ pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care s- a răspuns detailat cu privire la motivele arătate de reclamant in acțiunea civilă din prezentul dosar fiind anexat totodată și devizul constructorului S.C.VILCONS SRL precum si factura fiscală cu nr.8800642/_ reprezentând plata lucrărilor de reparații curente si izolare interioară a imobilul în cauză, efectuate de Direcție la imobilul în cauză în cursul anului 2008. De asemenea instanța a dispus și audierea unor martori în cauză având în vedere motivele invocate de reclamant referitoare la disconfortul fonic cauzat de către rezidenții casei de tip familial Phoenix - Huedin.
Luând in considerare toate actele depuse de părți in probațiune, precum si declarațiile martorilor, instața in mod corect a reținut că nu există nici o prevedere legală prin care să fie obligatorie existența vreunei autorizații din partea vecinilor pentru ca această casă de tip familial să poată funcționa. De asemenea nu există prevedere legală prin care recurenta să poată fi obligată la suportarea cheltuielilor legate de izolația fonică a imobilului.
În motivarea Sentinței Civile cu nr.10876/_ Tribunalul a constatat că recurenta deși nu intenționează prejudicierea sau incomodarea în nici un fel a a dreptului de folosință de către reclamant a imobilului în cauză, se află în culpă întrucât avea obligația de a reduce pe cât posibil incovenientele inerente ale desfășurării unei astfel de activități, printre care și aceea a zgomotului generat de manifestările firești ale unei comunități de copii.
În acest moment aceste constatări nu mai corespund realității întrucât o parte importantă a benefiarilor casei de tip familial "Phoenix" Huedin -3 copii din cei 10 copii aflați cu plasament la această unitate (capacitatea Casei) - urmează cursurile unor instituții de învățământ cu regim de internat în municipiul C. -N. iar în weekend-uri urmărindu-se interesul lor superior de a fi alături de familia naturală le este permis să locuiască cu aceștia, astfel că în cursul săptămânii în Centrul Phoenix există un număr de 5-7 copii.
De asemenea de la data introducerii de către reclamantul H. D. a cererii de chemare în judecată D. Generală de Asistență Socială și P. C. C. a făcut toate demersurile pentru ca acei copii care prezintă probleme de comportament și se află cu măsură de protecție în această unitate să fie transferați în alte locații în conformitate cu aptitudinile și vârsta acestora, astfel încât actualii beneficiari ai Casei Phoenix urmează cu toții cursurile unităților de învățământ cu regim normal și nu unul special destinat anumitor categorii de copii ce necesită un alt tip de supraveghere și educare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul H. D., solicită respingerea recursului declarat, menținerea hotărârii pronunțate in cauza ca legala si temeinica, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentei cauze in faza de recurs.
Deliberând asupra cererii de recurs instanța reține următoarele:
Reclamantul H. D. și pârâta D. J. Pentru P. D. C.
sunt proprietarii unor case de locuit care sunt alipite din construcție, constituind un duplex(C.F.nr. 5455 Huedin și C.F. nr. 4109 Huedin )
În imobilul proprietatea sa, pârâta a organizat o casă de tip familial ";Phoenix";, cu destinația de a crește și educa un număr de copii care necesită măsuri de protecție specială conform Legii nr. 272/2004.
Pentru desfășurarea activității specifice, pârâta a beneficiat de licența de funcționare seria F nr. 0. începând cu data de_, act eliberat de Autoritatea Națională pentru P. D. C., de licența de funcționare seria LF nr. 0. eliberată de D. Generală P. C. începând cu data de_, de certificatul de acreditare seria A nr. 0008875 eliberat de Comisia de Acreditare a Furnizorilor de Servicii Sociale C. la data de_, cu o valabilitate de 3 ani și de dispozițiile Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1692/_ (f. 16-20).
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (f. 62-70 dos. fond), construcția în roșu s-a executat fără a se respecta strict soluția tehnică din proiectul autorizat, această execuție neconformă influențând negativ comportarea construcției din punct de vedere al izolării fonice. S-a reținut că lipsa rostului de separare la planșeu favorizează transmiterea vibrațiilor și zgomotului de la o locuință la alta.
Expertul a arătat că s-au efectuat lucrări de izolații de către pârâtă în lunile iulie-august 2008, însă acestea nu s-au realizat pe toată lungimea zidului comun, ci numai pe lungimea camerei de la stradă, executându-se lucrările de izolație în limita fondurilor alocate pentru igienizarea imobilului, fără să aibă la bază un studiu cuprins într-un proiect. S-a menționat că grosimea de 5 cm de polistiren nu este suficientă ca să asigure o izolare fonică eficientă și corespunzătoare în același timp, impunându-se executarea lucrărilor de fonoizolație pe tot peretele comun al celor două case într-o singură soluție tehnică, alta decât cea realizată în prezent, cu materiale fonoizolante ce au caracteristici superioare față de polistiren.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, această lege, orice alte reglementari adoptate în domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate.
Reclamantul a contestat prin primul petit al cererii sale, legalitatea licenței de funcționare nr. 0. /_ sub aspectul lipsei acordului vecinilor și a realizării unui abuz de drept prin funcționarea acestui așezământ, solicitând să se constate nelegalitatea acestui act administrativ și să se dispună încetarea activității centrului de plasament, întrucât funcționarea acestuia ar fi în contradicție cu prevederile legale și cu buna conviețuire.
În mod corect a reținut prima instanță că H.G. nr. 1440/2004 privind condițiile și procedura de licențiere și de inspecție a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, nu instituie necesitatea obținerii prealabile, pentru emiterea licenței, a acordului vecinilor de imobil pentru funcționarea legală a unui astfel de centru de protecție specială.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acordul vecinului proprietar este necesar,
în situația schimbării destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe, care se poate face numai cu avizul comitetului executiv și cu acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.
Or, imobilul al cărui proprietar este recurenta D. J. Pentru P.
C. C. nu și-a schimbat destinația, în acesta funcționând o casă de tip familial în care locuiesc mai mulți copii cu vârsta de până la 12 ani, ce frecventează cursurile școlare din localitate. Probele testimoniale administrate în cauză au relevat că anterior înființării centrului, în acest imobil locuia o familie numeroasă (f. 29).
Exercitarea unui drept poate fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o altă persoană.
Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei nu reiese împrejurarea că funcționarea așezământului în cauză are drept scop intenția de a-l păgubi pe reclamant, ci scopul de a oferi protecția specială prevăzută de Legea nr. 272/2004 a unor minori lipsiți, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților
.
Potrivit art. 44 alin. 7 din Constituția României, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Legea fundamentală instituie un principiu dominant al comunității de vecinătate și anume acela al obligării vecinilor de a suporta inconvenientele normale ale acestei stări, prevalând astfel interesul social, buna vecinătate constituind o limitare a exercițiului dreptului de proprietate în scopul asigurării unei toleranțe pașnice comune și presupunând cel puțin două îndatoriri: prima, vecinul să nu-1 prejudicieze pe vecin și a doua, vecinul să nu-l incomodeze într- un mod intolerabil pe vecin.
Deși intenția pârâtei D. J. Pentru P. D. C. C. prin desfășurarea activității de protecție specială în cadrul imobilului proprietate din str. Salcâmului, nr. 17, Huedin, nu urmărește prejudicierea sau incomodarea reclamantului, cu toate acestea, urmare a activității derulate și a beneficiarilor acestei activități, respectiv copii cu vârste sub 12 ani, dreptul de proprietate al reclamantului este afectat dincolo de inconvenientele normale ale stării de vecinătate, întrucât, astfel cum reiese din declarațiile martorilor, în imobilul reclamantului se aude constant după-amiaza și seara, din imobilul pârâtei, zgomot la un nivel ridicat.
În mod corect a reținut prima instanță că recurenta se află în în culpă, întrucât îi revenea obligația de a reduce pe cât posibil inconvenientele inerente ale desfășurării unei astfel de activități, printre care și aceea a zgomotului generat de manifestările firești ale unei comunități de copii, în sensul de a asigura izolarea fonică a imobilul deținut în proprietate, în partea comună cu cea a reclamantului.
Obligația de a izola din punct de vedere fonic imobilul, în scopul de a nu afecta la un nivel nerezonabil pașnica folosință a dreptului de proprietate al vecinului său, are caracterul unei obligații de rezultat.
Deși s-a probat în cauză că s-au efectuat lucrări de izolații de către recurentă în lunile iulie-august 2008, aceste lucrări nu sunt de natură să conducă la concluzia că aceasta și-a îndeplinit obligația de limitare a poluării
fonice, întrucât îmbunătățirile în cauză nu sunt suficiente pentru a asigura o izolare fonică eficientă și corespunzătoare în același timp, expertul arătând că se impune executarea lucrărilor de fonoizolație pe tot peretele comun al celor două case într-o singură soluție tehnică, alta decât cea realizată în prezent, cu materiale fonoizolante ce au caracteristici superioare față de polistiren.
Întrucât în cauză s-a probat că reclamantul este constrâns să suporte o marjă a prejudiciului decurgând din vecinătate care excede unor obligațiilor normale de bună vecinătate, corect a statuat prima instanță cu privire la obligarea recurentei de a realiza pe cheltuială proprie izolația fonică a imobilului, în partea comună cu cea a imobilului deținut de reclamant.
Starea de fapt de la acest moment invocata de recurenta, in sensul ca în imobilul deținut de aceasta nu mai locuiesc in mod permanent atât de mulți copii, numărul lor oscilând intre 5 si 10, nu are relevanta, neputându-se specula de către recurenta, o situație temporara pentru respingerea unor solicitări fondate pe o împrejurare de fapt care, chiar licita fiind, aduce atingere drepturilor legitime ale intimatului.
Culpa procesuală a recurentei fiind dovedită aceasta va fi obligată în temeiul art. 274 C.proc.civ să plătească intimatului H. D. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D. GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI P. C. C. împotriva sentinței civile nr.10876 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului H. D. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |||
S. AL H. | M. | B. | G. A. | N. |
Judecător suspendat prin Hot. C. din _
Semnează Președintele Curții de Apel C.
V. M.
GREFIER,
M. N. Țâr
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.I. A.
