Decizia civilă nr. 5873/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 5873/2013
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- chemat în garanție
M. E. N., împotriva sentinței civile nr.5690 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul- reclamant C. N. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant C. N. asistat de avocat Haiduc L. din Baroul București, cu delegație la dosar, lipsă fiind de recurentul- chemat în garanție M. E. N. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimatul-reclamant C. N. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare.
Recurentul- pârât M. E. N. și intimata-pârâtă U. "S.
H. "; au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant C. N. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus la dosar dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru fond.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea comunică reprezentantului intimatului-reclamant un exemplar din întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă U. "S. H. .
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatului- reclamant C. N. asistat de avocat Haiduc
L. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Dezvoltă pe larg considerentele inserate în întâmpinarea depusă la dosar și în esență arată că prin refuzul de a aproba tipizarea diplomelor de licență M.
E. N. comite un abuz de drept, având în vedere că actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat în Informatică a intimatului-reclamant nu a fost revocat sau anulat și acesta a urmat o formă de învățământ acreditată la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Având în vedere că prin sentința recurată i s-au diminuat cheltuielile de judecată, solicită ca în recurs acestea să îi fie acordate integral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5690 din 16 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N. , cu domiciliul în localitatea J., str. Biserici- V., nr. 12, județul Sălaj, împotriva pârâtei U. "S. H. ";, cu sediul în B., sector 3, str. I. G., nr. 13.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Matemetică - Informatică, specializarea Informatică și a suplimentelor de diplomă, inclusiv Foaia matricolă.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție a M. ui E., C.
, T. și S., formulată de pârâta U. "S. H. "; B. .
Prin aceiași sentință s-a dispus obligarea chematului în garanție M. E.
, C., T. și S. să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, constând în diplomă de licență pentru reclamant.
Totodată s-a respins cererea formulată de pârâta U. "S. H. "; B. privind aplicarea în sarcina chematului în garanție a unei amenzi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respingându-se și cererea reclamantului privind aplicarea în sarcina pârâtei, a unei amenzi prevăzute de același text legal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 25 iunie 2012, reclamantul C.
N. a solicitat obligarea pârâtei U. S. H. B. la eliberarea în favoarea sa a diplomei de licență ce atestă absolvirea Facultății de Matematică - Informatică, specializarea Informatică și promovarea examenului de licență.
În motivare s-a arătat că reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractele de studii încheiate cu pârâta la începutul fiecărui an universitar, achitat integral, la termen toate taxele de școlarizare.
Ulterior promovării examenului de licență i s-a eliberat adeverința cu nr. 514 din data de 03 iulie 2009 prin care se atestă titlul de licențiat în Informatică. Această adeverință de absolvire are un termen de valabilitate de 12 luni, conform art. 38 al Regulamentului privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul M. ui E., C. și T. nr. 2284/2007.
Conform art. 20 al Regulamentului, titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
S-a mai arătătat că, reclamantul a adresat o cerere rectorului Universității
S. H., solicitând eliberarea diplomei de licență, la această cerere acesta nu a primit un răspuns până în prezent.
În drept, reclamantul a invocat art. 2, art. 11 și art. 20 al Regulamentului din 28 septembrie 2007 privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul M. E., C., T. și S. nr. 2284/2007, art. 18 alin. (2) al Legii nr. 288/2004, Legea nr. 84/1995.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta U. S. H. B. susține că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite Adeverința de studiu pentru reclamantă și a făcut demersuri către M. E., C., T. și S. ,
în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.
Prin adresele nr. 385/_, nr. 769/_, nr. 31/_, nr. 557/_
, nr. 569/_, nr. 573/_, nr. 1054/_, nr. 960/_, nr. 278/_
a solicitat să îi fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la
S.C. Romdidac S.A., fiind îndreptățiți să primească oficial un răspuns în scris din partea autorității administrative.
Adresele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, și pe cale de consecință, s-a aflat în imposibilitatea de a le elibera tuturor absolvenților diplomă de absolvire.
Totodată a formulat cerere de chemare în garanție a M. ui E., C.
, T. și S. solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, constând în diplomă de licență pentru reclamantă, sub sancțiunea aplicării unei amenzi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Motivând cererea de chemare în garanție, pârâta de rândul 2 a arătat că s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr. 36125/_, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare, să atașeze la cererile lor, "și situațiile centralizatoare (…) semnate și ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția G. ă de Învățământ Superior";.
Chematul în garanție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție arătând că între M. E., C., T. și S. și U. "S. H. "; B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
S-a mai susținut că, actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul C. N. a urmat cursurile Facultății de Matematică - Informatică, specializarea Informatică, forma de învățământ la distanță, în perioada 2006-2009. În sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență organizat de pârâtă, obținând astfel titlul de licențiat în psihologie.
Pârâta a eliberat reclamantului adeverința nr. 514/_ prin care se atestă absolvirea Facultății de matematică - Informatică, specializarea Informatică și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, pârâtei U. S. H. îi incumbă obligația de a elibera reclamantului diploma de licență în original, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta U. S. H. nu și-a îndeplinit această obligație.
Pârâta a susținut că nu și-a îndeplinit această obligație de rezultat întrucât chematul în garanție care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac
S.A. a diplomelor în numărul solicitat prin adresele înregistrate sub nr. 385/_
, nr. 769/_ | , nr. 31/_ | , nr. 557/_ | , nr. 569/_ | , nr. 573/_ | , |
nr. 1054/_ | , nr. 960/_ | , nr. 278/_ | la MECTS. |
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv a rectorului instituției, obligația de eliberare a diplomei fiind una de rezultat și nu doar de diligențe.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că refuzul de eliberare al diplomei, chiar în lipsa aprobării tipăririi formularelor tipizate, este nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, pârâta nu a făcut dovada depunerii maximei diligențe, prin promovarea chiar a unor acțiuni în justiție susținute pentru a obține constrângerea pârâtului MECTS la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către S .C. Romdidac S.A.
Reclamantul este licențiată în informatică și prin urmare poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care i s-a recunoscut această calitate este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N. împotriva pârâtei U. S. H. B., pe care le-a obligat să-i elibereze diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Matematică - Informatică, specializarea Informatică și promovarea examenului de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta a fost admisă în parte, instanța a reținut că, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de licență este necesar avizul prealabil al chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acesteia.
Pârâta a solicitat chematului în garanție să emită aprobare către S.C. Romdidac S.A. de a tipiza actele de studii necesare, însă s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare.
Dreptul reclamantului de a obține diploma de licență nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
Principala apărare formulată de către chematul în garanție MECTS prin întâmpinarea depusă la dosar a vizat împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Dar acesta nu a opinat însă, într-un mod neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
În cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr.554/2004, or, această sancțiune nu poate fi aplicată decât la data la care pârâta fiind în posesia titlului executoriu se constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, însă în situația din speță nu suntem în această ipoteză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E. N.
B.
, hotărâre pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. N. .
Având în vedere acest aspect se precizează că atribuțiile și competențele
sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. N. cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.-
Conform prevederilor art.2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare -"Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "
Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
De asemenea, se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. E. N., la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M.
, potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MEN să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității
studiilor universitare, s-a substituit MEN și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic instanța de fond se substituie MEN și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MEN, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, se învederează următoarele:
Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MEN.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MEN, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.
De asemenea, H.G. nr. 1011/2001 prevede la capitolul IV, art. 17, faptul că
"Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. E. N. la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M.
, potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) si FR în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID sau FR. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în vedere că reclamantul-intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantilor-intimati. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
În această ordine de idei, solicitarea reclamantului de a-i fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit
neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.
Se învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID sau FR, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.
Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului-intimat de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis tară respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. învederăm onoratei instanțe că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fară a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.
Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Intimatul reclamant C. N.
prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fila 10-recurs, solicită respingerea recursului declarat de pârât, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimata pârâtă U. S. H.
prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fila 21-recurs, solicită respingerea recursului declarat de pârât, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a chematei în garanție, Curtea constată că legitimarea procesuală a acestuia este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, când s-a solicitat obligarea chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență.
Corespunde realității că acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007.
Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire.
Recurenta a invocat ca prim motiv de recurs faptul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin sentința pronunțată, subrogându-se atribuțiilor exclusive date de lege în sarcina recurentei.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MEN să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MEN și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic instanța de fond se substituie MEN și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
S-a mai arătat că diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor
judecătorești.
Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MEN, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
Curtea, analizând primul motiv de recurs privind depășirea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, constată că în mod corect instanța de fond a analizat în conformitate cu prevederile Legii nr.544/2009
aspectele invocate de părți, inclusiv cererea de chemare în garanție, prevedere legală că abilitează instanțele de judecată să dispună măsuri legale privind litigiile apărute între persoane fizice sau juridice și autorități, aspectele judecate nefiind printre cele excluse de la o analiză judecătorească.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de
învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie - Psihologie B. este acreditată, iar specializarea Psihologie- Pedagogie Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spe c ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acord ă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acord ă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, f ăr ă a f i neces ară
îndeplinirea procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare
de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";.
Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul
instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, sub cele două aspecte invocate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
Va respinge cererea privind cheltuielile de judecată în recurs formulată de intimatul C. N., acesta nedovedind prin documente cuantumul cheltuielilor de judecată în recurs, depunându-se doar delegația avocațială..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul M. E. N. împotriva sentinței civile nr.5690 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată în recurs formulată de intimatul C. N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, A. A. M. | Judecător, V. G. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.V.G./M.N.
2 ex./
Jud.fond.-C. N. C.
