Decizia civilă nr. 5902/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5902/2013
Ședința publică din data de 22 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamantul A. D. G., pârâta U. S. H. și chematul în garanție M. E. I N. împotriva sentinței civile nr. 498 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt legal timbrate, conform dovezilor aflate la filele 12, 25, 33, 35și 36 din dosar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurentul M. E. I N. a depus întâmpinare, în două exemplare, iar la data de_ recurenta-pârâtă
U. S. H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri, în trei exemplare.
Se constată că la data de_ recurentul-reclamant a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 498 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. D. G., în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. "; B. și a fost obligată pârâta la eliberarea în favoarea reclamantului a diplomei de master precum și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; în contradictoriu cu M. E. I,
CERCETĂRII, T. ȘI S. și a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de master pentru reclamant.
S-a respins solicitarea pârâtei de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul A. D. G. a urmat studiile postuniversitare de masterat ale Facultății de Drept din cadrul Universității "S. H. ";, susținând și promovând examenul de disertație în sesiunea iulie 2010.
Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007,
U. "S. H. "; a eliberat reclamantului adeverința care atestă aspectele menționate și absolvirea studiilor postuniversitare de masterat.
Cu toate acestea, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantului diploma de master în original, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de master, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Pârâta susține că această omisiune este imputabilă M. ui E. i, Cercetării, T. și S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat.
Instanța de fond a apreciat că refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamantului actul menționat, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, a considerat tribunalul, revenea pârâtei U. "S. H. "; sarcina de a efectua demersurile necesare și eficiente pentru a obține constrângerea M. ui la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis solicitarea reclamantului și a obligat pârâta la eliberarea diplomei de master.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate în cuantum de 7.000 lei, reclamantul A. D. G., tribunalul a reținut că reclamantul nici măcar nu a precizat care este locul său de muncă și nici gradul la care ar fi putut fi avansat, pentru a cunoaște un nivel de salarizare concret la care să ne raportăm. Reținând că era necesară o minimă probațiune pe acest aspect, iar sarcina probei revenea reclamantului conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 129 alin.1 teza finală Cod de procedură civilă, respectiv art. 1169 Cod civil, tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada prejudiciului material suferit.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M. ui E. i, Cercetării, T. si S., tribunalul a reținut în primul rând că adeverința prin care se recunoaște reclamantului calitatea de absolvent al studiilor postuniversitare de masterat este în ființă, nefiind revocată sau anulată și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative. Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de master, U. "S. H. "; este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A.
Având în vedere aceste aspecte și întrucât dreptul invocat de reclamanți nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, în temeiul 60 și urm. din Codul de procedură civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în garanție, M. E. i, Cercetării, T. și S. fiind obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamanți.
A mai reținut tribunalul că pârâta solicită și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 1000 lei/zi de întârziere. Or, art. 18 alin. 6 din lege statuează că, odată cu soluționarea fondului, instanța poate stabili și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2, și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice. Astfel, prin menționarea expresă doar a amenzii, reiese că la acest moment nu s-ar putea fixa și despăgubiri în favoarea reclamantului, prevăzute de art. 24 alin. 2 teza finală și care, pe cale de consecință, pot fi solicitate de reclamant doar după expirarea termenului legal sau fixat de instanță pentru executarea hotărârii.
De altfel, dispozițiile legale sunt logice, la acest moment neputându-se aprecia care va fi prejudiciul suferit de reclamant prin neexecutarea hotărârii judecătorești și neputându-se dispune asupra acestui aspect. Pentru acestea, s- a respins acest capăt de cerere accesoriu.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs pârâții M. E. I N. și U. "S. H. "; B. precum și reclamantul A. D. G. solicitând admiterea acestuia
.
În recursul pârâtului M. E. I N. se solicită
modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. i. Cercetării. T. și S. .
Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele
M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. i, Cercetării. T. și S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. i și Cercetării." Precum și pe cele ale art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 din interpretarea cărora rezultă că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate
instituție de învățământ superior.
De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Apoi, potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
In prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu
încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, în baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței in vederea obținerii diplomei.
Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACIS și a evalueat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare.
A mai susținut recurentul că diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătorești.
La pct. II din motivele de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare,
De asemenea, HG nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată";.
Raportat la această H.G., instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu ar mai fi aplicabilă ca urmare a abrogării Legii nr.88/1993. Prevederile art.17 din H.G. 1011/2001 sunt aplicabile și după apariția O.U.G. nr.75/2005, fiind necesară, în continuare, evaluarea academică a programelor de învățământ la distanță, doar procedura de efectuare a evaluării modificându-se, ca urmare a înlocuirii Legii nr.88/1993 prin O.U.G. nr.75/2005.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de învățământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora, or, aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. "S. H. ";, aceste autorizării/acreditării provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Instanța de fond confundă vocatia pe care o au universitățile de a organiza in cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) in specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de
învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat n sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ, acte normative în vigoare la data înmatriculării reclamanților-intimați..
În această ordine de idei, recurentul apreciază că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
În recursul pârâtei U. "S. H. "; B. se solicită
modificarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond obligarea M.E.C.T.S. la plata de daune morale în cuantum de 500 lei către reclamant.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond în mod greșit a obligat-o la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale, în condițiile în care s-a constatat că pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de master, U. este ținută de avizul chematului în garanție
M.E.C.T.S. pentru tipărirea acesteia.
În opinia pârâtei, este culpa exclusivă a M.E.C.T.S. în neeliberarea diplomei de master a reclamantului în termenul prev. de Ordinul nr. 2284/2007, întrucât pârâta a fost ținută în îndeplinirea obligațiilor care le avea față de reclamant de refuzul nejustificat al acestei autorități.
Întrucât instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a
M.E.C.T.S. pe care a formulat-o și nu a reținut în sarcina sa nici un fel de culpă în neacordarea în termen legal a actelor de studii, pârâta consideră că nu se justifică obligarea sa la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei.
În recursul reclamantul A. D. G. se solicită
casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii în ce privește despăgubirile acordate de către instanța de fond.
În motivarea recursului, reclamantul arată că M.C.T.S. care a fost chemat în garanție de către U. "S. H. "; a depus întâmpinare în cauză, dar instanța de fond a apreciat că nu era necesar să-i fie comunicată, astfel că abia la termenul de judecată din_ i-a fost înmânată, situație în care nu a avut posibilitatea de a o studia și de a se pronunța cu privire la conținutul acesteia.
Pe fondul cauzei, reclamantul consideră că instanța de fond a tratat superficial actele depuse la dosar prin fapt că nu a lua în considerare aspectele învederate din întâmpinarea M.C.T.S.
În ceea ce privește daunele solicitate, recurentul apreciază că în mod eronat instanța de fond a acordat daunele morale în cuantum de 500 lei, atât timp cât nu a putut beneficia de avansarea în grad la locul de muncă timp de 2 ani de zile din cauza lipsei diplomei de absolvire a studiile de masterat.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele
:
Referitor la recursul pârâtul M. E. I N., Curtea reține că acesta este nefondat din următoarele considerente
:
În acest sens se reține că Legea nr.88/1993 ce reglementează acreditarea prin dispozițiile sale a prevăzut că procesul de acreditare ce cuprinde autorizarea de funcționare provizorie (ce acordă dreptul de organizare a admiterii și desfășurare proces de învățământ) și acreditare (care acordă și dreptul de a organiza examen de licență, diploma,/ este supusă evaluării.
Același act normativ mai prevede că evaluarea se face la nivelul specializărilor universitare și/sau la nivelul structurilor instituționale iar evaluarea la nivelul structurii instituționale se face pe departamente, colegii, facultăți și/sau instituții de învățământ superior.
Mai prevede actul normativ că facultatea, specializările instituției de învățământ se supun periodic evaluării iar specializările acreditate pentru care nu sunt depuse rapoarte în vederea evaluării într-un ciclu de salarizare intră în lichidare, că pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitare numai instituțiilor autorizate să funcționeze provizoriu.
Ulterior prin OUG nr. 75/2005 în vigoare la momentul începerii studiilor de către intimată art. 29 alin. 3 și 4 s-a prevăzut că "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. i si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Din dispozițiile actului normativ nu reiese necesitatea acreditării/ autorizării distinct pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă. Potrivit metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 noțiunea de program de studii a fost definită ca fiind totalitatea activității de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
În acest context de vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate retine că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă, c i s pec ial iz are a ale as ă ș i u r mată.
Că nu s-a avut în vedere forma de învățământ ci specializarea reiese și din actele normative adoptate pe parcurs reținute prin hotărârea atacată.
Intimata U. S. H. după înființare potrivit legii a fost autorizată provizoriu/acreditată pe specializarea inclusiv domeniu specializare Sociologie- Psihologie în acest sens fiind HG nr.410/2002, HG nr.940/2004 s.a.
Prin urmare câtă vreme actele normative nu au prevăzut o acreditare pe forme de învățământ ci pe specializări iar acreditarea instituție/specializări arătate au fost adoptate prin hotărâri de guvern susținerile recurentei se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Referitor la recursul declarat de către pârâta U. "S. H. "; B., Curtea apreciază că acesta este întemeiat din următoarele considerente
:
Instanța de fond a reținut culpa pârâtei în privința existenței unui prejudiciu moral față de reclamant și a concretizat valoarea pagubei morale suferite de către reclamant la suma de 500 lei, în privința căreia a dispus obligare pârâtei pârâta U. "S. H. "; B. la plată cu titlu de daune morale.
Curtea constată că întârzierea în reglementarea situației reclamantului a fost generată de culpa exclusivă a chematului în garanție M. E. i N. care în mod nejustificat a refuzat tipărirea și eliberarea diplomelor de absolvire pentru absolvenții pârâtei.
Au fost exprimate anterior argumentele pentru care obligația de a face, respectiv de tipărire a diplomelor a fost corect stabilită în sarcina chematului în garanție.
Întârzierea în executarea obligației de eliberare a diplomei de master a fost generată de neîndeplinirea obligației de eliberare a formularului tipizat de către chematul în garanție.
În consecință nu se poate reține culpa pârâtei în producerea unui prejudiciu moral reclamantului, astfel încât, în considerarea dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., se va admite recursul declarat de către pârâtă și se va menține în întregime hotărârea recurată.
Referitor la recursul formulat de către reclamantul A. D. G., Curtea reține că acesta este nefondat din următoarele considerente
:
Referitor la solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea comunicării întâmpinării depuse de către pârât, Curtea reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 312 C.pr.civ., instanța de fond procedând la soluționarea pe fond a cauzei în urma evaluării probatoriului administrat în cauză.
Necomunicare întâmpinării nu poate determina o casare cu trimitere
Astfel, se constată că întâmpinarea însoțită de cererea de chemare în garanție a fost depusă la dosar în data de_, când a fost comunicată reprezentantului reclamantului.
Sub acest aspect, obligația legală de comunicare a fost îndeplinită de către instanță care a acordat și un termen de judecată pentru data de 14 ianuarie
2013, în interiorul căruia reclamantul avea posibilitatea de a-și pregăti poziția procesuală față de argumentele expuse de către pârâtă în întâmpinarea comunicată.
În privința criticilor referitoare la cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, în considerarea celor expuse anterior referitoare la recursul formulat de către pârâtă.
Se vor reține în soluționarea recursului reclamantului aceleași aspecte referitoare la lipsa de culpă a pârâtei în definitivarea situației universitare a reclamantului, respingându-se cererea de obligare a Universității "S. H. "; B. la plata daunelor morale.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul M. E. I N. și de reclamantul A. D. G. împotriva sentinței civile nr. 498 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Admite recursul formulat de pârâta U. "S. H. "; B. împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărârea în sensul că respinge cererea reclamantului A.
D. G. de obligare a UNIVERSITĂȚII "S. H. "; B. la plata daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.G.C. .
