Decizia civilă nr. 6290/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6290/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul P. M. C. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 2342/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanții C. B., C. V., C.
B. B. și C. R. M., având ca obiect obligația de a face emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții intimați, avocat Călin Stegăroiu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată ca fiind temeinică și legală. Arată că reclamanții au solicitat emiterea unei autorizații de construire pentru o construcție finalizată, având proces-verbal de recepție. Cererea acestora nu a fost admisă, motivat de faptul că pe rolul instanței de judecată se află un alt dosar cu referire la imobilul în cauză, având ca obiect anulareea acelei autorizații de construire. Apreciază că cele două dosare nu au o legătură indisolubilă. Soluția primită recunoaște dreptul clienților să i de a le fi soluționat fondul cererii. Apreciază că refuzul autorității de a le emite autorizația de construire are un caracter nejustificat, iar prin demersul promovat a solicitat instanței să cerceteze cererea pe fond, sub aspectul admisibilității acesteia.
În condițiile în care există o hotărâre prin care se constată caracterul nejustificat al refuzului, Curtea învederează reprezentantului reclamanților intimați să precizeze cum influentează aceasta întregul demers judiciar.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că la momentul rămânerii irevocabile a acesteia se așteaptă ca autoritatea publică să dea curs cererii formulată de clienții săi, precizând că acea hotărâre recunoaște dreptul clienților săi de a le fi soluționată pe fond cererea.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2342 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de
reclamanții C. B., C. V., C. B. B. și C. R. M. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N. .
S-a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtului din data de_ de a soluționa pe fond cererea reclamanților înregistrată sub nr. 3. /432/_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia civilă nr. 2992/2010 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ în dosarul nr._ (filele 20-21) s-a admis recursul declarat de reclamanții I. ovici Tiberiu și I. ovici L. împotriva Sentinței civile nr. 1250/2010, care a fost modificată în sensul admiterii acțiunii și s-a dispus anularea autorizației de construcție nr. 1014/_ eliberată de pârâtul P. municipiului C. -N. în favoarea S.C. Robacon Impex S.R.L. pentru edificarea unui imobil pe terenul situat în C. -N., str. Viilor nr. 16.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3. /432/_ (filele 8-10), reclamanții C.
B., C. V., C. B. B. și C. R. M. (proprietarii actuali ai terenului de la adresa indicată) au solicitat pârâtului P. municipiului C. -N. să emită o autorizație de desființare parțială pentru construcția situată în C. -N., str. Viilor nr. 16, în vederea lucrărilor de demolare parțială clădire existentă în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr.302/_ și a Sentinței civile 2992/2010 din_ .
P. municipiului C. -N. a refuzat să soluționeze pe fond cererea reclamanților, prin adresa din data de_ arătând că există pe rolul Tribunalului C. dosarul nr._ având ca obiect obligarea P. ui municipiului C. -N. să constate săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 și obligarea S.C. Robacon S.R.L. la desființarea construcției (fila 7).
Reclamanții contestă acum în instanță refuzul P. ui municipiului C. -N. de a da curs cererii lor, apreciindu-l drept nejustificat.
Potrivit definiției legale, există refuz nejustificat de a soluționa o cerere în caz de exprimare "explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane
";, iar excesul de putere presupune "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor
"; (art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ).
Prin prisma acestor dispoziții legale, trebuie să stabilim dacă refuzul P. ui de a soluționa cererea reclamanților până la tranșarea irevocabilă a litigiului care face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. a fost emis cu exces de putere sau, dimpotrivă, prin aplicarea corectă a prevederilor incidente.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului menționat, reclamanții I. ovici Tiberiu și I. ovici L. au solicitat în contradictoriu cu pârâții
P. municipiului C. -N., S.C. Robacon Impex S.R.L., C. B., C. V. ,
C. B. B. și C. R. M. obligarea pârâtului de rd.1 să constate săvârșirea de către S.C. Robacon Impex S.R.L. a contravenției prevăzute de art. 26 alin.1 lit.a din Legea nr. 50/1991, respectiv executarea fără autorizație de construcție a lucrărilor la imobilul construcție situat în C. -N., str. Viilor nr. 16, obligarea pârâtului de rd. 1 să aplice pârâtei S.C. Robacon Impex S.R.L. amenda prev. de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 și obligarea aceleiași pârâte la desființarea lucrărilor executate fără autorizație la adresa sus menționată, iar în caz contrar, autorizarea reclamanților să desființeze lucrările executate fără autorizație, pe cheltuiala pârâtei.
Întrucât în acest litigiu se poate ajunge la pronunțarea unei hotărâri judecătorești de desființare a lucrărilor executate de S.C. Robacon Impex S.R.L., pârâtul P. municipiului C. -N. apreciază că nu se poate pronunța asupra solicitării reclamanților de desființare parțială a construcției, deoarece ar putea
exista două acte de dispoziție asupra respectivului imobil, cu prevederi contrare sau cel puțin diferite.
În analiza acestei poziții procesuale, tribunalul a considerat că se impune a se porni de la finalitatea celor două posibile dispoziții de desființare a construcției: în dosarul_ se tinde la desființarea imobilului drept sancțiune aplicată constructorului fără drept, în timp ce reclamanții din prezenta cauză urmăresc desființarea parțială a construcției pentru a intra în legalitate și tocmai pentru a evita desființarea totală a construcției.
Or, atâta vreme cât nu reclamanții C. B., C. V., C. B. B. și C. R. M. au construit (ci S.C. Robacon Impex S.R.L.), ei fiind introduși în celălalt dosar doar pentru opozabilitate și nu se urmărește, deci, sancționarea lor, logic este să li se permită a face demersuri pentru intra în legalitate cu imobilul construcție pe care îl dețin în proprietate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât actele normative incidente permit chiar și constructorului de rea-credință, sancționat contravențional, să ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, dacă organul de control apreciază această variantă drept preferabilă (art.59 din Ordinul nr. 839/2009).
De altfel, dacă este viabilă, soluția de demolare parțială a clădirii existente în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr. 302/_ și a Deciziei civile nr. 2992/2010 a Curții de Apel C. ar trebui să aibă întâietate față de soluția de demolare sancționatorie a clădirii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtului de soluționare pe fond a cererii reclamanților a fost emis cu exces de putere, astfel că, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, s-a admis cererea și s-a constatat caracterul nejustificat al refuzului pârâtului din data de_ .
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s- au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. M. C. -N.
, solicitând în principal, casarea în întregime hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond; iar în subsidiar, modificarea în întregime hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți (în speță capătul 1 de cerere al acțiunii introductive ce a fost soluționat de instanța de fond).
În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 2342/2013 instanță de fond disjunge capătul 2 din cererea introductivă a intimaților-reclamanți (denumiți în continuare intimați) și soluționează capătul 1 de cerere al acțiunii introductive (redat pe larg mai jos) în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a constatării caracterului nejustificat al refuzului P. ui municipiului
C. -N. din data de_ de a soluționa pe fond cererea reclamanților înregistrată sub nr. 3. /432/_ .
Reține în esență instanța de fond faptul că în mod nelegal P. ,municipiului
-N. a refuzat soluționarea pe fond a cererii adresate de intimați prin care au solicitat emiterea unei autorizații de desființare parțială pentru construcția situată în C. -N., str. Viilor nr. 16, în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr. 302/_ și a Sentinței civile nr. 2992/2010. Se apreciază de către instanța de fond pe de o parte, că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ se tinde la desființarea imobilului drept sancțiune aplicată constructorului, în timp ce reclamanții din prezenta cauză urmăresc desființarea parțială a construcției pentru a intra în legalitate și tocmai pentru a evita desființarea totală a acesteia, iar pe de altă parte că actele normative incidente în cauză permit chiar și constructorului de rea-credință, sancționat contravențional, să ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, dacă organul de control apreciază această măsură preferabilă.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului de fond reclamanții au solicitat instanței de judecată:
să constate, cu observarea ort. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caracterul nejustificat și excesul de putere în ceea ce privește răspunsul pârâtului emis la data de_ sub nr. 3. /432 din_ la cererea prin care aceștia au solicitat emiterea autorizației de desființare parțială pentru construcția situată în C.
-N., str. Viilor nr. 16 în vederea lucrărilor de "demolare parțială clădire existentă în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr. 302/_ și a Sentinței civile nr. 2992/2010"".
să dispună recunoașterea dreptului reclamanților la eliberarea actului menționat și, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, să oblige pârâtul P. municipiului C. -N. ca în termen de maxim 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să emită Autorizație de Desființare cu privire la imobilul situat în C. -N., str. Viilor nr. 16, conform DTAD_ SC Adamco Grup SRL - arh. Dinculescu M. .
cu cheltuieli de judecată.
Au arătat în esență reclamanții faptul că, prin Decizia civilă nr. 2992/_, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, a fost anulată Autorizația de construire nr. 1014/2007. In respectivul dosar reclamanții nu au avut calitate de parte procesuală, dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză în anul 2009. Urmărind motivarea hotărârii de anulare a autorizației de construire, observă reclamanții că acest act administrativ a fost apreciat ca fiind nelegal ca urmare a faptului că valorile POT și CUT sunt suplimentare față de cele legale, precum și faptul că ar fi fost încălcată retragerea față de limita posterioară a parcelei cu 32,5 cm. Pentru aceste motive și dorind să asigure integrarea construcției realizate în prevederile urbanistice, au solicitat autorizație de desființare parțială a clădirii. Această cerere a fost însă respinsă de autoritatea locală motivat de existența pe rolul Tribunalului C. dosarului nr._, având ca obiect obligarea P. ui municipiului C. -N. să constate săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Instanța de fond a disjuns capătul 2 din cererea introductivă, formându-se astfel dosarul nr._, dosar în care a dispus și suspendarea în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Apreciază sentința instanței de fond ca fiind netemeinică.
O primă critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate se referă la soluția adoptată de instanță și la disjungerea capătului 2 de cerere al acțiunii introductive raporta la art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 18 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004: "Soluțiile pe care le poate da instanța
Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății."
Deși acțiunea introductivă a fost formulată ca un tot unitar, urmărind ca urmare a constatării ca fiind nejustificat al refuzului P. ui municipiului C. -N. de emitere a autorizației de desființare (petitul 1) obligarea acestuia la emiterea actului administrativ ce îi interesa pe reclamanți (petitul 2), în mod inexplicabil reclamanții solicită și instanța admite cererea de disjungere a capătului 2 de cerere, formându- se dosarul nou nr._, și reține spre soluționare capătul 1 de cerere.
Practic, instanța de fond a pronunțat o soluție incompletă care nu își regăsește vreun temei legal în dispozițiile textului de lege enunțat mai sus și care
este de natură să prejudece capătul 2 de cerere ce în prezent face obiectul dosarului nou format nr._ .
Disjungerea capătului 2 de cerere nu era posibilă în situația de față, deoarece în fapt acesta este solicitarea principală urmărită de reclamanți și aceasta era în fapt problema juridică supusă judecății, folosul practic urmărit prin acțiunea în contencios administrativ.
Instanța de fond a analizat caracterul refuzului autorității locale de a elibera autorizația de desființare pornind de la finalitatea celor două posibile dispoziții de desființare a construcției:
"[...] în dosarul nr._ se tinde la desființarea imobilului drept sancțiune aplicată constructorului fără drept, în timp ce reclamanții din prezenta cauză urmăresc desființarea parțială a construcției pentru a intra în legalitate și tocmai pentru a evita desființarea totală a construcției.
Or, atâta vreme cât nu reclamanții C. B., C. V., C. B. B. și C. R. M. au construit (ci S.C. Robacon Impex S.R.L.), ei fiind introduși în celălalt dosar doar pentru opozabilitate și nu se urmărește, deci, sancționarea lor, logic este să li se permită a face demersuri pentru a intra în legalitate cu imobilul construcție pe care îl dețin în proprietate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât actele normative incidente permit chiar și constructorului de rea-credință, sancționat contravențional, să ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, dacă organul de control apreciază această variantă drept preferabilă (art. 59 din Ordinul nr. 839/2009)"
Recurentul face precizări asupra celor reținute de instanță:
Acceptă motivarea instanței că nu există identitate de persoane între constructorul imobilului și proprietarii actuali, însă imobilul asupra căruia se vor răsfrânge soluțiile de desființare este același. Ori. atâta vreme cât pe rolul instanțelor judecătorești este dezbătută problema desființării acestui imobil, este absolut logic ca autoritatea locală, parte procesuală și în dosarul nr._, să nu soluționeze o cerere pe cale administrativă ce vizează în principal aceeași problematică însă în alte limite, până când instanțele judecătorești se vor pronunța.
Este motivul pentru care am și solicitat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond suspendarea prezentului dosar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ . Din tot cuprinsul sentinței instanței de fond nu rezultă faptul că instanța s-ar fi pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de instituția noastră. Instanța de fond o pune în discuția părților însă nu mai menționează dacă o admite sau o respinge, ci doar soluționează cererea de disjungere a capătului 2 de cerere prin admiterea acesteia, formând dosar nou nr._, pe care îl suspendă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Apreciem că cererea noastră de suspendare nu a fost soluționată de către instanță, deoarece, în caz contrar, instanța ar fi dispus admiterea, respingerea sau admiterea în parte a acesteia, însă nu regăsim vreo mențiune de acest gen în cuprinsul hotărârii atacate.
Apreciază că cererea de suspendare formulată era pe deplin întemeiată, cu atât mai mult cu cât instanța a dispus suspendarea noului dosar format ca urmare a disjungerii până la soluționarea dosarului nr._ .
Înțelege din cuprinsul hotărârii atacate faptul că era în stare de judecată cererea de constatare a caracterului nejustificat al refuzului P. ui municipiului
C. -N. (situația în care cererea noastră de suspendare trebuia respinsă) însă soluționarea capătului de cerere privind obligarea la emiterea autorizației de desființare este în strânsă legătură cu soluția ce se va pronunța în dosarul nr. _
, motiv pentru care instanța suspendă judecarea lui (situație în care cererea noastră de suspendare trebuia admisă).
Care ar fi fost soluția instanței în situația în care autoritatea locală afirma că va elibera autorizație de construire intimaților (situație în care nu mai eram în
prezența unui refuz) însă îi înștiința în același timp că emiterea efectivă a autorizației se suspendă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ? Acest răspuns nu era susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ, având în vedere că folosul practic urmărit de intimați era și este în continuare emiterea actului administrativ?
Pe de altă parte, la momentul actual intimații își simt valorificat pe deplin dreptul lor de a fi beneficiarii unei autorizații de construire, câtă vreme instanța de fond a suspendat tocmai acest capăt de cerere?
Apreciază că efectul soluției adoptată de instanța de fond este unul singur: privarea autorității locale de o apărare efectivă în dosarul nr._ . Facem această afirmație raportându-ne la următorul aspect: în situația în care Sentința civilă nr. 2342/2013 rămâne irevocabilă în forma actuală, practic judecarea dosarului nr._ va reprezenta o simplă formalitate. Judecarea acestui dosar va porni de la o situație deja stabilită cu putere de lucru judecat: refuzul autorității locale are caracter nejustificat. In situația dată, ne este greu să credem că instanța de fond ar mai putea pronunța o soluție de respingere a cererii reclamanților.
Instanța a soluționat după disjungere o acțiune ce trebuia respinsă ca fiind inadmisibilă.
După disjungerea despre care am făcut vorbire anterior, acțiunea introductivă se prezintă în forma următoare:
- să constate, cu observarea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, caracterul nejustificat și excesul de putere în ceea ce privește răspunsul pârâtului emis la data de_ sub nr. 3. /432 din_ la cererea prin care aceștia au solicitat emiterea autorizației de desființare parțială pentru construcția situată în C. -N., str. Viilor nr. 16 în vederea lucrărilor de "demolare parțială clădire existentă în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr. 302/_ și a Sentinței civile nr. 2992/2010"".
Ori, la modul la care acțiunea a rămas spre soluționare în prezentul dosar, este evident că ne aflăm în fața unei veritabile cereri de constatare a unui fapt.
Aceste aspecte trebuia sesizate de către instanța de fond, care ar fi urmat să pronunțe o soluție în conformitate cu art. 111 din vechiul Cod de proc. civilă:
"Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului."
Câtă vreme acțiunea inițială viza realizarea dreptului (petitul 2), prin disjungere acțiunea a căpătat caracterul unei acțiuni de constatare a unei stări de fapt.
Raportat la aceste aspecte, este evident că instanța de fond trebuia să ridice din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii și să o soluționeze prin admitere.
Considerații asupra caracterului refuzului de emitere a autorizației de desființare.
Instanța a apreciat conduita P. ui municipiului C. -N., de refuz emitere autorizație de desființare ca având caracter nejustificat.
În pofida celor reținute de instanța de fond, apreciază că recurentul a procedat corect, cu raportare la situația de fapt existentă.
În primul rând, dorește să atragă atenția asupra faptului că refuzul de emitere a autorizației de desființare nu are un caracter permanent. Astfel, potrivit răspunsului nr. 3. /432/_, cererea intimaților a fost respinsă raportat la situația existentă în acel moment, respectiv existența pe rolul Tribunalului C. a dosarului nr._ .
Așa cum a arătat în cadrul motivării solicitării de suspendare a cauzei, acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ are multiple capete de cerere, cu finalitate - desființarea construcției de pe str. Viilor nr. 16.
În situația în care P. municipiului C. -N. ar fi emis autorizație de desființare parțială a acestui imobil (sau instanța de judecată ar obliga P. municipiului C. -N. la emiterea acestei autorizații), iar instanța ce soluționează dosarul nr._ ar dispune desființarea construcției în alte limite față de cele prevăzute de autorizația de desființare (sau într-o sentință judecătorească pronunțată în prezentul dosar), este evident că am fi puși în situația de a avea două acte de dispoziție asupra respectivului imobil cu prevederi contrare sau cel puțin diferite.
Pentru a evita o situație foarte probabilă ce s-ar putea naște din soluționarea concomitentă a cererii de emitere a autorizației de desființare și a litigiului de către instanță, cu consecința imposibilității punerii în aplicare a ambelor dispoziții, autoritatea locală a decis în fapt amânarea analizării cererii reclamanților până la soluționarea irevocabilă a litigiului amintit anterior.
Ceea ce este foarte important de observat este faptul că autoritatea locală nu a negat dreptul intimaților de a beneficia de emiterea unei autorizații de desființare, această cerere nefiind analizată pe fondul ei respectiv nu a fost respinsă ca urmare a unor deficiențe de întocmire a documentației ori alte aspecte de ordin tehnic. In
funcție de soluția pe care o va pronunța instanța în dosarul nr._ si în situația în care intimații vor înțelege să redepună cererea însoțită de documentația aferentă, autoritatea locală va analiza din punct de vedere tehnic lucrarea înaintată, urmând a comunica reclamanților soluția adoptată.
Mai mult, apreciază că soluția ce o va putea adopta instanța în soluționarea dosarului nou format nr._ nu ar fi de obligare a P. ui municipiului C. -N. la emiterea autorizației de desființare, ci cel mult la obligarea primarului de a soluționa pe fond cererea de emitere a autorizației de desființare. Practic, faza administrativă nu a fost depășită raportat la această cerere si intimații nu se află în posesia unui refuz de fond al soluționării cererii de emitere a autorizației de construire.
Raportat la aspectele menționate mai sus, instituția noastră urmează să solicite repunerea pe rol a dosarului nr._ precum și conexarea acestuia la prezentul dosar în vederea soluționării împreună a capetelor de cerere formulate de intimați. Insă acest demers nu este realizabil decât în situația în care prezentul dosar se va întoarce în vederea rejudecării în fața instanței de fond, motiv pentru care pronunțarea unei hotărâri în acest sens de către instanța de recurs este absolut necesară. Altfel, ne vom regăsi în situația în care instanța de control va confirma o soluție de admitere a unei acțiunii ce apare ca fiind inadmisibilă în
lumina prevederilor legale enunțate mai sus.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită instanței admiterea recursului formulat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 mai 2013 (f.15-19) reclamanții C.
, C. V., Chlorean B. B. și C. R. M.,
au solicitat respingerea recursului declarat și să mențineți dispozițiile sentinței civile recurate ca fiind pe deplin temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare susțin că pârâtul a emis în favoarea beneficiarei SC Robacon SRL autorizația de construire 1014/_ pentru edificarea unei construcții situate pe terenul proprietatea (la aceadată) a acesteia din C. -N., str. Viilor nr. 16.
Autorizația de Construire 1014/2007 emisă de către P. M. C. -N. a fost atacată în contencios administrativ de către terțe persoane. Inițial cererea de anulare a acestei autorizații a fost respinsă de către Tribunalul Cluj prin sent. civ. 1250/2010, pentru ca ulterior recursul declarat în cauză să fie admis astfel că prin decizia 2992/_, fiind anulată autorizația de construire 1014/_ .
Trebuie menționat că subsemnații nu am fost parte a procesului ce a făcut obiectul dosarului_ Tribunalul Cluj (în care s-au pronunțat cele două
hotărâri Judecătorești menționate anterior sent. civ. 1250/2010 șl decizia 2992/_
) deși reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului încă din anul 2009, dreptul acestora de proprietate fiind înscris în cartea funciară, și deci opozabil terților, încă din data de_ . Consecința este desigur aceea a inopozabilității față de noi a hotărârilor amintite.
În orice caz construcția autorizată a fost edificată în perioada în care AC 1014/_ acredita cel puțin o aparență de drept, adică în perioada în care acesta a produs efecte juridice. Astfel Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat la data de_ adică anterior oricare! hotărâri care să înlăture prezumția de valabilitate și veridicitate a actului administrativ AC 1014/_ .
Cu toate că așa cum am arătat mai sus, decizia prin care a fost anulată AC a fost pronunțata după ce construcția a fost realizată și că mal mult această decizie nici nu e opozabilă subsemnaților reclamanți, neputând crea obligații în sarcina noastră, totuși, odată ce am aflat de această hotărâre subsemnații am dorit și acționat spre armonizarea construcției cu regulile urbanistice, dorind să luăm masurile pentru a încadra construcția în aceste prevederi și a înlătura neajunsurile care au condus la anularea AC 1014/_ .
Urmărind decizia 2992/_ reclamanții au reținut că Ac a fost apreciată ca nelegală prin aceea că valorile POT și CUT ar avea valori suplimentare celor avute în vedere la emiterea sa, precum și că reste încălcată față de limita posterioară a parcelei cu 32,5 cm. Așa fiind subsemnații am asigurat elaborarea unei documentații care să asigure integrarea construcției realizate în prevederile urbanistice, soluție tehnică existentă fiind aceea a desființării parțiale a construcției realizate (în principal au fost Identificate șl propuse soluții de desființare parțială a demisolului, desființare balcoane parter și etaj 1 șl 2). Prin documentația depusă s- a demonstrat șl asigurat respectarea cerințelor urbanistice privitoare la valoarea
indicatorilor urbanistici șl retrageri cu observarea inclusiv a considerentelor deciziei judecătorești.
Au solicitat în baza documentației realizate emiterea autorizației, prin cererea subsemnaților înregistrată sub nr. 3. (432 din_ fiind solicitată emiterea Autorizației de Desființare parțială pentru construcția situată în C. -N. str. Viilor nr. 16 în vederea lucrărilor de "demolare parțială clădire existentă în vederea încadrării acesteia în prevederile PUD-ului aprobat cu HCL nr. 302/_ și a sentinței civile 2992/2010 din_ ". Cererea a fost însoțită de întreaga documentație prevăzută legal și de memoriile justificative necesare, prin documentație fiind relevată și situația juridică șl modalitatea în care sunt înlăturate abaterile de la regulamentele de urbanism.
La data de_ a fost emis răspunsul 3. /432 prin care ne-a fost refuzată emiterea autorizației de desființare parțială clădire existentă pe unicul motiv că "deoarece există pe rolul Tribunalului C. dosarul nr._ având ca obiect obligarea P. ui municipiului C. -N. să constat săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.1 lit. A din L: 50/1991 obligarea SC Robacon SRL la desființarea construcției"
Au apreciat că refuzul nu poate fi considerat ca unul justificat el încălcând drepturile noastre legale și fără a se grefa pa vreo prevedere legală, fiind expresia voinței discreționare ai arbitrare a autorității publica
În acest sens au investit prima instanță cu cercetarea legalității acestui refuz. Am invocat că nu există niciun text de lege care să excepteze emiterea actului administrativ da către autoritatea publică într-un termen de 30 zile dacă întreaga documentație depusă este în acord cu prevederile legale.
Prin sentința civilă nr. 2342/2013 pronunțată de către Tribunalul Cluj la data de 1102.2013 în dosarul cu numărul de mai sus, a fost admisă acțiunea formulată de către subsemnații având ca obiect constarea caracterului nejustificat al refuzului
pârâtului recurent din data de_ de a soluționa pe fond cererea reclamanților înregistrată sub nr. 3. /432/_ .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul solicitând în principal casarea hotărârii recurate iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții.
Legalitatea și temeinicia hotărârii recurate. Caracterul nefondat al recursului. în ceea ce privește disjungerea capătului nr. 2 de cerere.
Soluția pronunțată de către instanța de fond în ceea ce privește disjungerea celui do ol doilea capăt de cerere al acțiunii introductive este legală.
La termenul de judecată din data de_ constatând că doar petitul 1 al cererii introductive de instanță se află în stare de judecată întrucât în cazul celui de-al doilea petit sunt incidente prevederile art. 244 alin. 1 oct. 1 C.pr.civ.. a admis cererea reclamanților de disjungere a cauzei.
Trebuie subliniat că prima instanță, pe deplin întemeiat, a constatat că refuzul a fost unul de a soluționa cererea noastră de emitere a unei autorizații de desființare (motivat de către Intimata pârâtă prin faptul că există pe rolul Instanței dosarul nr._ ), adică un refuz de soluționare pe fond a cererii noastre de emitere a actului administrativ.
Cererea acestora de chemare în judecată (așa cum se prezintă după disjungere) a fost admisă, fiind constatat ca nejustificat refuzul pârâtului intimat de a soluționa pe fond cererea noastră nr. 312662/432/_ .
Cele susținute de către recurentă sunt nefondate, acesta neobservând că a fost stabilită nelegalitatea refuzului de a fi soluționată pe fond cererea noastră de emitere a actului administrativ.
Soluția pronunțată în sensul constatării caracterului nejustificat al refuzului din data de_ îndreptățește pe recurenți la obținerea unui răspuns din autorității compentente, în mod corect apreciind instanța că aceștia sunt îndreptățiți la soluționarea pe fond a cererii formulate, fără a se stabili care este soluția legală ce ar trebui dată cererii noastre în sine.
Caracterul nejustificat al refuzului autorității publice, astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 2 din Legea 554/2004, a fost apreciat de către instanța de fond prin raportare la faptul că aceste refuz este rezultatul excesului de putere din partea pârâtului recurent și nu are la bază nicio prevedere legală care să îl justifice.
În ceea ce privește motivele prin care se invoca inadmisibilitatea cererii de constatare.
Contrar susținerilor recurentului, cererea privind constatarea caracterului nejustificat al refuzului de soluționare a cererii acestora este admisibilă.
Reclamanții sunt în drept la a investi instanța de judecată cu privire Ia corectarea legalității activității autorității publice. Am dedus judecății legalitatea refuzului, fiind constatat de către prima instanță excesul de putere și nelegalitatea refuzului, fiind astfel evident că subsemnații suntem îndreptățiți la soluționarea pe fond a cererii noastre.
Evident că excesul de putere cauzează o vătămare, iar chiar art. 1 și 8 din legea 554/2004 recunoaște dreptul persoanei vătămate prin refuz de a se adresa instanței de judecată.
Stabilirea caracterului nelegal al refuzului, a excesului de putere, este de natură a satisface și a recunoaște dreptul subsemnaților la soluționarea pe fond a cererii.
Mai mult este evident că atâta vreme cât recurenta nu a ridicat o excepției în sensul celor mai sus arătate în fața prima instanță, nu va putea pe calea recursului să aducă în discuție astfel de motive.
În ceea ce privește motivele de netemeinicie invocate, reclamanții au solicitat emiterea unei Autorizații de desființare și am susținut cererea printr-o documentație completă.
Existenta unul litigiu pe rolul instanțelor nu este prevăzută ca o situație de excepție care să fie de natură a împiedica emiterea setului administrativ. Nicio procedură administrativă nu a fost suspendată printr-o hotărâre Judecătorească,
Prevederile exprese ale Normelor de aplicare a legii 50/1991 (aprobate prin Ordinul 1430/2005 șl respectiv azi prin Ordin 839/2009) stabilește expres o obligație a autorității publice competente în emiterea autorizației, de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate.
Pe de altă parte subsemnații am solicitat tocmai o desființare parțială în deplin acord cu hotărârile judecătorești pronunțate de o manieră care să înlăture orice susținere a faptului că edificatul realizat ar încălca anumite dispoziții ale regulamentelor locale de urbanism.
Mai mult reclamanții nu sunt la prezentul moment parte în procesul ce face obiectul dosarului_, față de noi fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cum poate fi justificat refuzul autorității publice de a autoriza lucrări de încadrare a unul edificat în regulamentele locale de urbanism rămâne o întrebare pe frizează absurdul și care desigur va rămâne fără un răspuns rațional câtt vreme atribuția acestei autorități este tocmai aceea desocotită, de a asigura aplicare acestor regulamente.
Aceștia nu sunt parte în cadrul dosarului ou numărul_ și avem calitatea de proprietari ai construcției astfel încât apreciem că avem deplinul drept de a solicita emiterii unei autorizații privitoare la proprietatea lor, fiind în drept de a obține o soluție pe fondul acestei cereri,
Astfel cum au arătat, au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției încă din anul 2009, dată la care autorizația de construire acredita cel puțin o aparență de drept, producând efecte juridice. Decizia de anulare a autorizației de construire nu este opozabilă acestora.
Reclamanții nefiind parte în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr._ față de noi nu se poate dispune vreo măsură de către instanța de judecată astfel că dreptul nostru nu poate fi limitat.
Chiar recurentul recunoaște în cuprinsul motivelor de recurs faptul că cererea reclamanților nici nu a fost analizată pe fond, refuzul având la bază exclusiv motivul existenței pe rolul instanțelor a unui litigiu. Ori, astfel cum au arătat, un astfel de motiv nu este unul cate să aibă la bază vreo dispoziție legală ci este rezultatul unui exces de putere din partea pârâtului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din modalitatea de concepție a acțiunii de contencios administrativ introductivă de instanță formulată de reclamanții intimați s-a urmărit examinarea legalității actului administrativ atipic materializat în refuzul pretins nejustificat și dat cu exces de putere, emis de autoritatea publică emitentă, recurent în cauză, privind soluționarea cererii de eliberare a autorizației de desființare pentru demolare parțială clădire existentă și obținerea în același timp a concursului instanței materializată într-un titlu executoriu privind recunoașterea dreptului reclamanților și obligarea autorității la emiterea actului administrativ solicitat.
Privită din această perspectivă, soluția disjungerii celui de-al doilea capăt al cererii introductive nu poate fi fundamentată ca legală.
În adevăr, conform art. 165 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 și ca efect al compatibilității dedusă din incidența art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată.
În practica judiciară pertinentă s-a arătat cu temei că disjungerea poate fi pronunțată când se constată că joncțiunea cererilor a fost admisă contra interesului justiției sau că este un mijloc de șicană.
Așa cum a arătat corect recurentul în memoriu de recurs, operațiunea procedurală a disjungerii nu poate fi reținută, fiinmd de altfel și contra productivă, prin prisma soluțiilor pe care este îndrituită să le pronunțe instanța de contencios administrativ în lumina art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care arată explicit că instanța, în urma soluționării acțiunii de contencios administrativ cu obiectul prevăzut la art. 8 alin. 1 din aceeași lege, poate, după caz, să anuleze, în tot sa în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Astfel, în speță, așa cum recunosc și reclamanții actul materializat în adresa nr. 3. /432 din_ emis de pârât prin Direcția de Urbanism - Serviciul de Autorizări Construcții conține manifestarea de voință a acestuia de a refuza eliberarea autorizației de desființare pentru demolare clădire existentă.
Or, această manifestare de voință se înscrie în perimetrul noțiunii de act administrativ atipic asimilat actului administrativ unilateral, reglementat de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în expresia juridică refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Pe cale de consecință prin prisma art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cenzura legalității unui astfel de act administrativ se poate face prin prisma solicitării de a se evalua vătămarea unui drept sau interes legitim, între altele, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ceea ce înseamnă mai întâi verificarea temeiniciei ori justificării refuzului de a rezolva cererea iar mai apoi în funcție de rezultatul analizei în măsura în care refuzul nu este justificat pertinent instanța, la solicitarea reclamantului, poate dispune în armonie cu dispozițiile art.
18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 obligarea la soluționarea cererii respective în sensul reclamat, respectiv ca efect al recunoașterii dreptului ori interesului legitim pretins prin cererea adresată autorității publice.
În acest context, Curtea apreciază că operațiunea procesuală și procedurală a disjungerii nu este legală, justă, temeinică și oportună.
De altfel, rezolvarea primului capăt de cerere nu conduce la o soluționare completă a cererii cu care instanța de fond a fost învestită de vreme ce titlul executoriu urmărit să-l obțină de reclamant nu are abilitatea de a conduce la constrângerea autorității publice pentru a recunoaște concret și efectiv dreptul ori interesul legitim pretins a fin nesocotit prin conduita autorității publice. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât petitul disjuns a fost ulterior suspendat a fi judecat pe baza art. 244 pct. 1 C.pr.civ. legat nemijlocit de soluționarea irevocabilă a dos. nr. _
, aspect care a format exact temeiul de fapt și justificarea autorității administrative pârâte pentru refuzul de a soluționa cererea la epoca la care aceasta a fost formulată.
Pe cale de consecință, motivul de recurs privind soluția cu privire la disjungere este întemeiat și ca o consecință soluția dată de instanța de fond va fi desființată.
Sub aspectul fondului primului capăt de cerere, Curtea constată că recursul așa cum a fost formulat este întemeiat și fondat.
Deși aparent suntem în fața unei formulări de a fi constatată o stare de fapt, cerere inadmisibilă conform art. 111 C.pr.civ., aplicabil prin prisma art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în realitate, așa cum s-a arătat și în precedent, reclamanții au urmărit să supună instanței de fond verificarea legalității justificării refuzului de a soluționa cererea cu care a fost învestită autoritatea administrației publice locale.
Din această perspectivă, cererea se înscrie în perimetrul de incidență al art. 2 alin. 2 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și în acest sens, dincolo
de defecțiunea de redactare a capătului de cerere nu se poate afirma cu temei că o atare cerere este manifest inadmisibilă.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că o atare cerere, chiar dacă defectuos formulată, putea fi și trebuia clarificată de instanța de fond și ajustată în sensul unei compatibilității cu regulile speciale procesuale ale contenciosului administrativ.
Așa fiind, din perspectiva celor mai sus arătate, cererea prin care o persoană ce se pretinde vătămată prin refuzul pretins nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică și care pune problema examinării legalității justificării refuzului este admisibilă din perspectiva Legii contenciosului administrativ.
Cât privește însă analiza caracterului refuzului de emitere a autorizației solicitate de către reclamanți, Curtea observă că autoritatea administrației publice locale și-a fundamentat refuzul pe existența unui alt litigiu care privește același imobil și este intrinsec legat de evaluarea legalității construirii și a conformității lucrărilor executate cu autorizația de construire.
Dincolo de acest aspect punctual, Curtea observă că autoritatea administrativă nu neagă de plano dreptul invocat de reclamanți ci se opune temporal ca acesta să fie recunoscut la momentul sesizării ținând seama de existența litigiului la care s-a făcut referire în precedent.
În fapt, așa cum de altfel se arată în memoriul de recurs, autoritatea publică a decis amânarea soluționării cererii reclamanților după ce se va definitiva soluționarea dosarului aflat momentan pe rolul Tribunalului C. . Și este așa, deoarece unul dintre scopurile urmărite prin demersul judiciar ce face obiectul acelui dosar este, între altele, tocmai desființarea construcției edificate în locația din litigiu.
Rațiunea pentru care a fost amânată soluționarea cererii ca justificare a refuzului este aceea că, prin ipoteză dacă autoritatea publică sesizată ar fi dat satisfacție pe deplin reclamanților și ar fi emis autorizația de desființare parțială a imobilului ori această soluție ar fi adoptată ca efect al pronunțării unei soluții pe cale judiciară iar instanța ce soluționează procesul ce face obiectul dos. nr._ ar dispune desființarea construcției în alte limite decât cele prevăzute prin autorizația de desființare ar apare, în mod evident o contradicție, greu de conciliat cu mijlocele legale pe care autoritatea administrației publice, parte în ambele procese, le-ar avea la îndemână, de vreme ce, prin premisă, ambele hotărâri judecătorești i-ar fi opozabile.
Pe cale de consecință, Curtea reține că la momentul la care a fost dată soluția privind refuzul de a soluționa favorabil cererea reclamanților, autoritatea administrativă a procedat corect și legal, justificarea acestei manifestări de voință fiind temeinică.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să admită recursul declarat în cauză, iar raportat la limitele învestirii instanței de recurs, ținând seama că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra celui de-al doilea capăt de cerere, că așa cum s-a analizat în precedent, operațiunea disjungerii nu a fost legală și justificată, se va casa în întregime sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În rejudecare, se va lua act de faptul că instanța de recurs a constatat că operațiunea de disjungere este ilegală și drept urmare este necesar ca ambele capete de cerere din acțiunea introductivă de instanță să fie examinate unitar și soluționate printr-o singură hotărâre.
De asemenea, cu prilejul rejudecării cauzei, pe lângă dezlegările în drept date de instanța de recurs, instanța de fond va mai avea în vedere și celelalte apărări și argumente legale, invocate de părți și incidente în cauză, pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de P. M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 2342 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
R. -R. D. | L. | U. | M. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. A. G. C.
