Decizia civilă nr. 6315/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.6315/2013
Ședința publică din data de 03 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M.
E. N., împotriva sentinței civile nr. 90 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, cauza privind și pe intimații
M. E. și U. "S. H. " B., recurent, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea intimatei U. "S. H. " B. un înscris la care a anexat dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru pentru fond în sumă de 4 lei și întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă (f. 12 -40).
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat La dosar întâmpinare din partea intimatei M. E., prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art.1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art.8 și 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.90 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ, ulterior precizată, formulată de reclamanta M. E., împotriva pârâtei U.
"S. H. "; B., și, în consecință:
- a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul diplomei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 104,3 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
"S. H. "; împotriva M. UI E., C., T. ȘI S., și, în consecință:
a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă;
a fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata la plata penalităților în sumă de 200 lei/zi întârziere, ca neîntemeiată.
În considerente se reține că, reclamanta a absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bologna) - la Facultatea de Drept și Administrație
P. ă din B., specializarea administrație publică, din cadrul Universității
"S. H. "; - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență, în acest sens relevantă fiind adeverința nr.811/_ .
Potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.
Conform art.2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.
Art.5 menționează că instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, iar potrivit art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor, conform art.20.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. "S. H. "; și
înregistrată sub nr.1405/_, universitatea pârâtă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I, pentru domeniul studii universitare de licență "Facultatea de Drept și Administrație P. ă din B. ", s-a prevăzut specializarea "administrație publică";.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență
redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Reclamanta s-a înscris la studiile Facultății de Drept și Administrație P. ă din B., specializarea administrație publică, din cadrul Universității "S.
H. "; în anul 2006 (cu o durată de 3 ani), iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamanta s-ar fi înscris la o specializare și la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă nu avea autorizare sau acreditare provizorie. De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Prin urmare, câtă vreme pârâta însăși recunoaște că reclamanta a urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis adeverința de studii nr.811 din_ ce atestă absolvirea Facultății de Drept și Administrație P. ă din B., susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiată în administrație publică, act ce premerge diplomei finale de studii, actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiată fiind în ființă (nu a fost revocat/anulat), bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ, iar M. E., C., T. și S. nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr.811 din_ și nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor reclamantei, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus expuse, a constatat că cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul obligării pârâtei la emiterea diplomei de licență și suplimentului la diplomă.
Referitor la cererea de chemare în garanție, tribunalul reține că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.
Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
MECTS nu a opinat cu privire la situația reclamantei, astfel că, raportat și la prevederile art.60 și urm. C.pr.civ., se va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; împotriva M. ui E.
, C., T. și S. cu consecința obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamată.
Instanța a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata daunelor cominatorii în cuantum de 200 lei/ zi de întârziere, prev. de art.18 alin.5 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare, astfel că obligarea la plata daunelor cominatorii apare ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007 "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii";.
Numai în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri de întârziere, conform alin.(2) al art. 24 din lege.
Având în vedere aceste prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, este nejustificată obligarea acesteia la plata penalităților, impunându-se a se menționa și faptul că textul invocat de pârâtă - art.24 alin.2 din legea contenciosului administrativ face referire la despăgubiri pentru
întârziere, care nu se identifică însă cu pretențiile concrete din cererea de chemare în garanție solicitându-se practic penalități, asemănătoare ca natură juridică cu daunele cominatorii din dreptul civil, concepute ca un mijloc de constrângere la adresa autorității publice pârâte și în același timp ca o garanție pentru persoana vătămată că își va vedea restabilit dreptul sau interesul legitim restabilit, incidente fiind prevederile art.18 alin.5.
În temeiul art.274 Cod procedura civilă, instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 104,3 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva sentinței a declarat recurs M. E. N.,
solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, arată că admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant";, care nu a urmat o formă de învățământ acreditat/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat un drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. În lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința criticată să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Adeverința are termen limitat de valabilitate și nu este un înscris opozabil
M. ui E. N. .
M. ui E. N. este obligat să respecte legea și nu înscrisurile emise către terți.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993, și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
HG nr. 676/28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structura instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se referă la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sunt autorizate să funcționeze provizoriu. La poz. 6 Anexa 3 din HG nr. 6767/2007 este preciză structura legală pentru U. S. H. la nivelul anilor 2007.
Cu rea credință U. S. H. atacă HG nr.676/2000 în fața instanței, fără succes.
A fost emisă OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
E. luarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității S. H. a fost solicitată de instituție abia la_ .
Așadar, nu există nici un temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiții și mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel "cursuri"; fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de ca încasa taxe de școlarizare de la câți mai mulți studenți.
Concluzia este aceea că reclamantul a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat diplome tipizate.
Faptul că U. S. H. a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, atestă efectuarea unor studii, reprezintă un demers care implică numai responsabilitatea acesteia.
Cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au dat eficiență unui document nul de drept, nu au făcut decât să-și asume niște riscuri ale căror efecte urmează să le suporte exclusiv.
Prin obligarea M. ui la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat în considerare tocmai opoziția sau reacția
M.E.N. față de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. E.
a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata arată că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu a putut fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul refuză tipărirea formularelor tipizate, pe motiv că nu se pot libera în mod nelimitat formulare tipizate de acest gen, ci numai pentru formele de învățământ autorizate să funcționeze.
În ceea ce privește a doua critică, arată că recurenta MEN nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația intimatei, mai exact despre situația universității la data la care intimata a susținut examenul de licență, ci a analizat abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate. Prevederile OG nr. 10/2009 nu sunt aplicabile în speță, deoarece intimata a susținut și promovat examenul de licență în luna iulie 2009, Ordonanța nr. 10/2009 intrând în vigoare ulterior.
Prin întâmpinarea formulată, intimata U. S. H.
a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și să se constate lipsa de fundament a criticilor formulate de recurent cu privire la sentința de fond și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
În motivare intimatul arată că pentru tipărirea și difuzarea actelor de studii de către unitatea specializată de METCS era necesară aprobarea scrisă a recurentului chemat în garanție METCS, iar cum aprobarea cererilor de către METCS nu a fost dovedită, instanța de fond în mod corect a admis cererea de chemare în garanție.
Simplul refuz nu poate înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata încălcarea de către intimată, organizatoare a
examenului de licență a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei care a trecut de la momentul înființării Universității S. H. prin lege.
Având în vedere că nici după emiterea HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008 precum și nici după intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2005 privind asigurarea cajității educație, factorii cu atribuții de deciziei din sistemul asigurării calității educației, dat mai alei M. E. nu a sesizat nereguli, solicită înlăturarea susținerilor METCS ca lipsite de interes.
Întrucât instanța de fond dând eficiență art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a asigurat reclamanților dreptul la un recurs efectiv. Prin admiterea cererii introductive a făcut dovada unei aprofundate cercetări a cauzei și a dat dovadă de integritate și imparțialitate, deliberând în mod democratic, independent și suveran și procedând astfel a asigurat o înaltă calitate a actului de justiție.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul acesteia, recursul declarat vizează atât soluția dată cererii de chemare în judecata în care recurentul este pârât, cât și soluția dată cererii de chemare în garanție prin care recurentul a fost obligat să aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomei de licență pentru reclamantă.
Prin urmare, în primul rând se impune analizarea motivelor de recurs invocate referitor la cererea introductivă de instanță.
Recurenta a criticat îndreptățirea reclamantei de a i se elibera diplomă de licență, în sensul că nu există acreditarea din partea instituțiilor exclusiv competente dată în favoarea pârâtei de a organiza forme de învățământ la distanță pentru specializarea Drept și, pe cale de consecință, de a organiza examene de licență și a elibera diplome în acest sens și depășirea limitelor puterii judecătorești de către instanță prin admiterea acțiunii și a cererii de chemare în judecata prin prisma competenței exclusive menționate.
Aceste motive de recurs nu pot fi, însă, analizate pe fond, întrucât
instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodată, adeverințele prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat în drept nu a fost revocată sau anulată, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actului administrativ.
În aceste condiții în care se pornește de la premisa că reclamanta este licențiată în specialitatea pentru care s-a emis adeverința, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență reprezintă doar o consecință firească a obligației ce revine pârâtei potrivit dispozițiilor art.15 din OMEC nr.295/2007 și art.2 din OMEC nr.5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Mai mult, chiar și dacă ar fi fost învestită cu o asemenea cerere, curtea retine că, prin HG 916/2005, s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut
autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art.29 alin.3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M.
E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Întrucât art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi, un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art.4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art.5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa, legiuitorul a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi,
împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de
învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5, întrucât, în caz contrar, nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecvență";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă, deoarece, în acest caz, nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde curtea din acest cadru normativ este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
În concluzie, motivele de recurs referitoare la cererea introductivă de instanță sunt nefondate.
Pornind de la aceasta premisă, în mod întemeiat prin sentința recurată a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.
H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă, admiterea cererii de chemare în garanție fiind întemeiată pe obligația ce revine recurentului in temeiul art.7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 în procedura în care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la această diplomă.
În speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 alin.1 C.proc.civ. Astfel, așa cum rezultă din art.5 din același ordin cât și din art.2 din Legea 288/2004 obligația emiterii diplomei de licență revine în exclusivitate pârâtei. Pentru ca pârâta să își poată îndeplini această obligație este necesar ca și chemata în garanție să își îndeplinească obligațiile ce îi revin în această procedură, respectiv să aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licență. Prin urmare, existând posibilitatea de a cădea în pretenții, pârâta s-a îndreptat cu o cerere de chemare în garanție împotriva recurentei, pentru ca și aceasta să își îndeplinească obligația legală menționată și care va asigura premisa îndeplinirii obligației stabilite în sarcina sa în cererea principală
Obligația care stă la baza admiterii cererii de chemare în garanție este o obligație legală, prevăzuta de art.7 din Ordinul MECTS 2287/2007. Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligații specifice în legătură cu învățământul superior în sarcina chematului în garanție.
Ca atare, în speță există un raport juridic ce poate sta la baza admiterii cererii de chemare în garanție.
Recurenta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit această obligație în ceea ce privește diploma de licență ce urmează a fi eliberată reclamantei. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. H. B. a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către
M. E. N. în calitate de autoritate administrativă competentă.
Având în vedere considerentele expuse, curtea apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 90 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B.
-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
C. | P. A. M. | C. | M. | S. |
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: D.E. L.
