Decizia civilă nr. 6322/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6322/2013
Ședința publică din data de 03 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta I. P. M.
-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva
sentinței civile nr. 5340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., cauza privind și pe intimatul G. S. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să
înmatriculeze autovehiculul marca BMW, seria șasiu WBANC31080CP55941, fără achitarea taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Analizând actele și probele de la dosarul cauzei instanța a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la pârâtă, în calitate de autoritate administrativă competentă, reclamantul a solicitat înmatricularea în România a autoturismului marca BMW, seria șasiu WBANC31080CP55941. Vehiculul provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta nu a soluționat cererea de înmatriculare până la data judecării cauzei deși s-a împlinit termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 lit. g din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale, stabilită potrivit legii, pentru autoturismele și autovehiculele a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de_ .
La data la care reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea vehiculului intrase în vigoare Legea nr. 9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare legalitatea refuzului pârâtei de a proceda la înmatricularea vehiculului nu poate fi cenzurată decât în conformitate cu normele în vigoare la data la care i s-a adresat cererea de înmatriculare, adică raportat la cadrul legal stabilit prin Legea nr.9/2012 în temeiul principiului constituțional al neretroactivității legii consacrat prin art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Cu toate aceste, având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative, se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008.Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art.110 TFUE (fostul art.90 TCE)a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea de principiu pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de
O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008 taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit.
i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012, intrată în vigoare la_ ,care a adus modificări acestui act normativ, s-au prevăzut că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_ ), pot solicita restituirea acesteia.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată
că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către Curte prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule :autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012 doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.
Refuzul pârâtei de a soluționa cererea în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. lit. h din Legea nr. 554/2004 și de a proceda la înmatricularea vehiculului numai condiționat de plata taxei de emisie prevăzute de Legea nr. 9/2012 este unul nejustificat în sensul art.2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 dată fiind contrarietatea cu art.110 TFUE a normei legale de a cărei respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România.
Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal ) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. P. JUDEȚULUI M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V.
solicitând modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că prin sentința instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat I. P. M. - S. P. C.
P. DE C. ȘI ÎNMATRIUCLARE A V. la înmatricularea definitivă a autovehiculului fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Pârâtul consideră criticabil acest mod de interpretare a legii deoarece
O.U.G. nr.50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la fondul pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului Pentru Mediu, în vederea finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului susținând că nu contravine dreptului comunitar și că prevederile naționale se impun a fi respectate.
P. C. R. P. DE C. ȘI ÎNMATRIUCLARE A V. are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern care reglementează acest domeniu de activitate, și obligația de a pune în executare actele Guvernului, în speță, Legea nr. 9/2012, care impun o anumită conduită în domeniul nostru de activitate, motiv pentru care recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate
în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Prin urmare, reținând că taxa prevăzută de noua lege este contrară dreptului Uniunii Europene, tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Întrucât, la momentul la care reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului, subzista diferențierea de tratament între autovehiculele second hand provenite din spațiul UE și cele ce au fost anterior înmatriculate, pentru identitate de rațiune, Legea 9/2012 consacră același tip de tratament diferențiat reținut de CJUE în spețele enumerate mai sus.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de I. P. JUDEȚULUI M. - S.
P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. împotriva sentinței civile nr. 5340 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G.
V. D.
Red./dact. C.P. 2 ex/_
Jud. primă instanță: M. P.
