Decizia civilă nr. 6353/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 6353/2013

Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

V. G. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- chemat în garanție

M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 186 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului BNB. -Năsăud, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. D. și intimata-pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

Intimatul-reclamant V. D. și intimata-pârâtă U. "S. H. "; au depus întâmpinare și dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru fond.

Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 186/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. D., împotriva pârâtei U.

"S. H. "; B. .

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă. S-a respins cererea reclamantului de aplicare a penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 104,30 lei.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.

"S. H. "; împotriva chematului în garanție M. E., C., T. ȘI

S. (în prezent M. E. N. ).

A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamant. S-a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată. S-a luat act de susținerea pârâtei în sensul că va solicita, pe cale separată, cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul V. D. a chemat în judecată pârâta U. S. H. solicitând obligarea pârâtei la eliberarea către reclamantă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a sentinței, cu aplicarea unei penalități de 200 lei pe zi de întârziere în caz de refuz, începând cu expirarea termenului de 10 zile menționat anterior, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul a absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bolognia) - la Facultatea de Drept și Administrație din B., specializarea administrație publică, din cadrul Universității "S. H. " - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență.

Aspectul este recunoscut de pârâtă, care i-a eliberat, în dovedirea celor de mai sus, Adeverința nr. 1199/_ .

U. "S. H. " este o instituție de învățământ superior particular acreditată aspect necontestat.

Deși a absolvit de peste 2 ani studiile Universității "S. H. ", pârâta refuză, cu diverse motivări, eliberarea diplomei de licență și a foii matricole la care sunt îndreptățită, cu consecințe deosebit de păgubitoare pe planul exercitării drepturilor pe care legea mi le conferă, în calitate de absolventă de studii superioare.

Se menționează că este încadrată în muncă, situație în care prezentarea (sau neprezentarea) diplomei de licență este de natură să atragă consecințe de ordin patrimonial în ceea ce privește drepturile salariale, aspect de notorietate, refuzul eliberării actului solicitat producând deja efecte patrimoniale pe plan profesional.

Numeroasele cereri adresate pârâtei, au fost tratate cu dezinteres, în sensul că fie nu i s-a răspuns în nici un mod, fie i s-a comunicat că aceasta a întreprins demersuri la M. E., C., T. și S., demersuri care însă nu au condus la soluționarea pe fond a solicitării mele.

Potrivit art. 38 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni; potrivit art. 2 din același regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite, și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, (la acea dată), sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.

Conform art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii;

Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

Iar în baza art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului VII din Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. S. H. și înregistrată sub nr.1405/_, universitatea pârâtă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență.

Conform metodologiei, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile pot elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele obținute la examenul de licență.

In cauză nu se poate contesta faptul că reclamanta a urmat și a absolvit o specializare la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă avea acreditarea, astfel că, raportat la cele mai sus arătate, refuzul eliberării actului solicitat este unul nejustificat.

Se arată că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau, atât potrivit Contractelor de studiu încheiate cu pârâta, cât și Regulamentului privind activitatea profesionala a studenților, în sensul că a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv pe cel de licență.

Se apreciază că U. S. H. este o instituție asimilată autorității publice, în sensul în care aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare - (sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, în regim de putere publică), astfel că litigiul izvorât din refuzul eliberării actului pretins este unul de competența instanței de contencios administrativ.

Cât privește competența materială și teritorială, aceasta aparține Tribunalului B. -Năsăud, ca instanță a domiciliului reclamantului și cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ (art. 2 pct.l lit.d Cod. pr. civ.), întrucât Curțile de Apel judecă în primă instanță "procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale" (art. 3 pct.l c.pr.civ.), iar pârâta nu poate fi considerată "o

instituție centrală" (chiar dacă are sediul în B. ).

Pârâta U. "S. H. "; a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/_ și cu prevederile art. 20 și art.38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 .

Potrivit art.7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr.2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "

A informat și Romdidac SA - Compania de material didactic desemnată de MECT, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate,

însă Romdidac SA prin mai multe adrese, i-a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS - Direcția G. ă, Juridică și Control.

MECTS este cel care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele si suplimentele la diploma solicitate de către reclamanți.

S-au făcut demersurile legale către M. E., C., T. și S. în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la SC ROMDIDAC S.A.

Astfel, prin adresele nr.: 385/_, 769/_, 31/_, 557/_ ,

569/_, 573/_, 1054/_, 960/_, 278/_, a solicitat să fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la SC ROMDIDAC SA, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.

Prin urmare, reclamanta a urmat cursurile pe care pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, a emis acestora adeverința, sub egida MECTS, din care rezultă calitatea de licențiat - acte ce premerg diplomei finale.

Întrucât, la data înscrierii reclamantei la cursurilor Universității S. H., MECTS, avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregulă în acest sens,

fapt care nu justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.

Adresele nr. 385/_, 769/_, 31/_, 557/_, 569/_

, 573/_, 1054/_, 960/_, 278/_ emise către MECTS vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și pe cale de consecință, se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se pot face discriminări între reclamantă și alți absolvenți întrucât, în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a M. ui E., C., T. si S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii, cu cheltuieli de

judecată.

În motivare, se arată că U. "S. H. "; a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr.693/2003 și HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatica și altele.

Potrivit dispozițiilor art.60 (1) din Legea nr.84/1995,"activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. S. H. având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.

In aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. E. a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art.2 că "Admiterea in învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca "Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective și dispun de departamente specializate. "

Specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ, a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

U. S. H. s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr.36125/_, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare(....) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția G. ă de Învățământ Superior. "

Potrivit art. 2 din HG nr. 366 din_, în vigoare la data când reclamantul a parcurs studiile superioare și a susținut licența "M. Educație,

C. și T. conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera de activitate";, iar conform art. 3 și4 din HG nr. 366/_, ...";evaluează și controlează realizarea politicilor și programelor în domeniu și stabilește sau propune, după caz, măsuri de corectare a lor, controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și

instituțiilor de învățământ particular.

Factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. E., nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a pârâtei, prev. de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008 precum și nici după intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2005, privind asigurarea calității educației.

In concluzie, MECTS nu a aprobat in totalitate necesarul de formulare solicitate.

Prin urmare, chematul în garanție MECTS, în baza atribuțiilor legale care îi revin, trebuia sa avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. E. trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program.

Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea METCS, că a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.

Adresele emise nr. 385/_, 769/_, 31/_, 557/_ ,

569/_, 573/_, 1054/_, 960/_, 278/_, etc. către

Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și pe cale de consecință, se află în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților diploma de licență, din vina chematului în garanție.

Se mai arată că prin adresa nr. 278/_ reiese faptul că din 27000 formulare tipizate solicitate de pârâtă prin adresa nr. 31/_, înregistrată la METCS sub nr. 37450/_, a primit numai 10325 bucăți, conform adresei nr. 37450/_ a METCS către ROMDIDAC - SA.

In concluzie, MECTS nu a aprobat in totalitate necesarul de formulare solicitate. Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 60-63 Cod procedură civilă, se solicită admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Chematul în garanție M. ui E. N. (fost M. E., C.

, T. și S. ) a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare s-a arătat că Pârâta U. "S. H. " B. solicită obligarea M. ui E., C., T. și S. la aprobarea tipăririi

formularelor tipizate constând în diploma de licență sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004.

Față de cele de mai sus se solicită respingerea cererii de chemare în garanție având în vedere următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire"

Partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.

În doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Fată de aceste aspecte, se învederează faptul că între M. E., C.

, T. și S. și U. "S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.

Se precizează că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C.

, T. și S., cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta U. "S. H. " cere instanței de judecată de fapt să oblige MECTS la avizarea formulare tipizate, constând în diplome de licență, ignorând astfel în mod vădit cadrul legislativ în vigoare, din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare.

În urma analizării documentațiilor transmise de către U. "S. H. ", prin adresele 37450/_, 37629, 12356F/_, 49716/_ ,

32048,36711, 40456/_, MECTS a transmis către ROMDIDAC SA avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților S. H. . Prin urmare, cererea universității este lipsită de obiect.

Se precizează faptul că potrivit prevederilor art. 7 din ORDIN nr. 2284/ 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate. în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.

Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.

Mai mult M. E., C., T. și S. a desemnat unitatea de specialitate și a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, pretențiile Universității fiind astfel soluționate.

Se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

M. nu aprobă tipărirea de formulare tipizate pentru o anumită persoană. Tipărirea tipizatelor se face în funcție de situațiile transmise de către instituția de învățământ superior (în acest caz pârâtul U. "S. H. " din B.

) și acreditările existente și nu prin raportare la persoane strict determinate.

De asemenea U. "S. H. " nu a făcut dovada faptului că ministerul nu ar fi respectat dispozițiile art. 7 din O.M.E.C.T nr. 2284/2007 în sensul că nu ar fi aprobat tipărirea si difuzarea formularelor actelor de studii în condițiile legii.

In concluzie ministerul, prin adresele cu nr. 37450/_, 37629, 12356F/_, 49716/_, 32048,36711, 40456/_, MECTS a avizat

achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. " din promoțiile_ .

A mai reținut tribunalul că adeverința nr. 1199/0_ eliberată de către pârâta U. "S. H. "; B. atestă faptul că reclamantul, absolvent al Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de Drept și Administrație din Brașov, specializarea administrație publică, din cadrul Universității "S. H. " - promoția 2009, a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiat în Științe administrative.

Eliberarea acestei adeverințe (al cărei temei rezidă în prevederile art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007) conduce la concluzia că reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantului diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

În speță, se impune a se menționa faptul că adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantului calitatea de licențiat în psihologie este în ființă, nefiind revocat/anulat, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Corespunde adevărului că pârâta a comunicat MECTS prin adresa nr. 40976/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă, potrivit susținerile acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamant este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Culpa pârâtei este susținută și de faptul că pârâtul MECTS a făcut dovada prin adresele nr. 12356/F/_ și nr. 32048, 36711, 40456/_ că a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, pârâta USH fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin aceste adrese, iar printre aceștia nu s-a numărat și reclamanta.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să

funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamantului (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamantul nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea documentelor sub sancțiunea unei penalități de 200 lei/fiecare zi de întârziere,

tribunalul a reținut că despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. În cauză, prevederile art. 18 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nu sunt necesare a fi aplicate, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art. 24 din același act normativ (în măsura în care neexecutarea hotărârii îi va putea fi imputată exclusiv pârâtei), aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta este ținută în îndeplinirea obligațiilor sale nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea documentelor respective, dar și de activitatea Romdidac SA.

Examinând cererea de chemare în garanție formulată în cauză, tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS (în prezent

M. E. N. ) de a aproba formularele tipizate, există o

interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.

Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat

formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.

MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantului, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, instanța reiterând în acest context faptul că prevederile OG nr.10/2009 nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009.

Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în garanție se fondează în parte, sens în care în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 28 din același act normativ și cu art. 60-63 C.pr.civ., va fi obligat M. E., C., TINERETRULUI și S. (în prezent M.

E. N. ) în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamant.

Având în vedere motivarea în drept a sancțiunii solicitate de pârâtă a fi aplicată pentru neîndeplinirea acestei obligații, respectiv art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins cererea formulată de pârâtă în acest sens, întrucât această sancțiune nu poate fi aplicată decât în faza de executare a hotărârii judecătorești, ceea ce presupune, sub aspectul limitelor temporale, că se poate aplica doar în momentul la care pârâta, fiind în posesia titlului executoriu, constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, ceea ce nu este cazul în speță.

În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 104,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, luând totodată act de susținerea pârâtei în sensul că va solicita, pe cale separată, cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M.

E. N., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, învederează onoratei instanțe de recurs că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității

în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S.

Având în vedere acest aspect precizăm că atribuțiile și competențele

M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . " Invocă recurentul și prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, pe care le redă și apreciază că din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.

De asemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MEN și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.

Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit

MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.

Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, se învederează instanței de recurs următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MEN, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de rec1amanta este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art. 5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul rară frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza

învățământ la distanță.

H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. . Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare, o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele

facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul

facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgere a procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID sau FR. Având în vedere că reclamantul-intimat nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau în vigoare la data înmatriculării reclamantei-intimatei. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamanților de a li se elibera diplome care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului " Quad nullum est, nullum producit efectum";, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MEN dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul 1 sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID sau FR, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanta a urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantei-intimatei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitate a în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, rară a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis rară respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Învederează instanței că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, rară a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și modificarea sentinței recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta U. "S. H. "; a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, susținând pe larg legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și răspunzând punctual motivelor de recurs.

În data de_, intimatul reclamant V. D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 42), prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, în esență, că criticile formulate de recurent față de hotărârea atacată, întemeiate pe disp. art. 304 pct. 4 din Codul de pr. civ., privind depășirea atribuțiilor judecătorești ale instanței și cele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., privind ignorarea prevederilor legale din domeniul învățământului superior, sunt nefondate, instanța pronunțând hotărârea în mod legal și temeinic.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor

jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.

Reclamantul este absolvent al Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de Drept și Administrație din Brașov, specializarea administrație publică, și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009.

Reclamantului i s-a eliberat Adeverința nr. 1199/0_ conform art. 38 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, din care rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de

instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).

Adeverința prin care s-a recunoscut reclamantului calitatea de licențiat este în vigoare, nefiind revocată/anulată, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Pârâta USH a comunicat MECTS necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.

Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007. Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

În consecință, refuzul pârâtei USH de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente

specializate.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamantul nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E. ,

C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S.

H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâtul de rând 2 se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga recurentul M.

E. N. să plătească intimatului reclamant suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 186 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, pe care o menține în întregime.

Obligă recurentul să plătească intimatului V. D. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. V. G.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.P.M.

Decizia civilă nr. 6353/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6353/2013. Contencios. Obligația de a face