Decizia civilă nr. 6356/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6356/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant D.
V. împotriva sentinței civile nr. 3276 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații- pârâți I. de P. al J. C., Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant D. V., avocat Bujiță Aurel din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurentul- reclamant D. V. și intimații- pârâți I. de P. al J. C., Ministerul Administrației și Internelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimații- pârâți I. de P. al J. C., Ministerul Administrației și Internelor au depus întâmpinare și au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul.
Curtea pune în discuție excepția nemotivării recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât M. Afacerilor Interne.
Reprezentantul recurentului- reclamant D. V., avocat Bujiță Aurel solicită respingerea excepției, arătând că recursul este motivat și vizează nelegalitatea hotărârii.
Curtea respinge excepția nulității recursului ca nemotivat având în vedere că în speță s-a formulat recurs întemeiat pe art. 304 Cod pr.civ. în care se poate invoca orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prin motivele de recurs criticându-se modul de aplicare a dispozițiilor incidente în cauză.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant D. V., avocat Bujiță Aurel I. ela susține pe larg motivele expuse în cerera de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Solicită să se aibă în vedere și practica judiciară depuă la dosar din care rezultă că Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Galați și Curtea de Apel Ploiești au mers pe aceeași interpretare a HG nr.1083/2008.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3276/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
M. UI A. ȘI I. .
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. V., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, să se ia act de refuzul nejustificat al pârâților de a-i acorda despăgubirile în sumă de 600 euro, cuvenite în conformitate cu prevederile art. 3 lit.d coroborat cu art.4 al.2 lit.c din HG nr.1083/2008, obligarea pârâtului de rd.1 să emită un act administrativ prin care să i se acorde aceste despăgubiri, respectiv obligarea pârâților la plata acestor despăgubiri, cu dobânda legală, calculate de la data emiterii de către pârâtul de rd.1 a refuzului nejustificat de soluționare a cererii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului de rd.1 în vederea acordării de despăgubiri in sumă de 6000 euro pentru împlinirea riscului prevăzut de art.3 lit. d din HG 1083/2008, cererea fiind înregistrată sub nr.200/PC1/_, cu luarea în considerare a mențiunilor cuprinse în Decizia medicală nr.A-1703/4/_ din care reiese că bolile și afecțiunile de care suferă sunt în legătură cauzală cu îndeplinirea obligațiilor militare, fiind clasat inapt pentru serviciul de poliție, cu scoatere din evidență.
Cu toate acestea, răspunsul pârâtului a fost de refuz de a da curs solicitărilor sale, cu motivarea că reclamantul nu a suferit vreo rană fizică care să ducă la invaliditate, condiție sine qua non de acordare a despăgubirilor pretinse.
Reclamantul a mai arătat că în speță I. de P. al J. C. are calitate procesuală pasivă iar instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal
De asemenea, a susținut că atitudinea pârâtului de rd.1 de a da curs cererii sale de acordare a despăgubirilor cuvenite reprezintă un refuz nejustificat în accepțiunea dată de art.2 alin.1 lit. i din Legea nr. 554/2004 iar motivarea acestuia conform căreia reclamantul nu a îndeplinit condiția de "polițist invalid"; este neîntemeiată, deoarece pentru a îndeplini calitatea de polițist rănit nu este necesară o afectare a integrității anatomice a polițistului, fiind suficientă o afectare a integrității funcționale a
organismului acestuia. Un polițist care suferă de o boală, o afecțiune în
legătură cauzală directă cu implicațiile activității de poliție, care a dus la clasarea acestuia ca inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă, întrunește calitatea de polițist invalid.
Pârâtul M. Afacerilor Interne, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că decizia de acordare a despăgubirilor aparține conducătorului unității la care este încadrat reclamantul și nu ministerului.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că invaliditatea reclamantului nu face obiectul HG nr.1083/2008, deoarece este obișnuită, prin boală obișnuită și nu ca urmare a rănirii polițistului în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor de serviciu, astfel că reclamantul nu poate fi încadrat în categoria "polițiștilor răniți"; pentru care M.A.I. trebuie să acorde despăgubiri conform HG nr.1083/2008, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul I. de P. al J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că despăgubirile acordate în baza normei juridice invocate de acesta constituie forme de sprijin cu destinație specială, astfel încât din interpretarea art.2 lit. c din HG 1083/2008, polițistul invalid este definit ca "polițistul clase inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluarea capacității de muncă";, ori această sintagmă nu apare in cuprinsul Deciziei medicale nr.A-1703/4/_ . De asemenea, gradul de invaliditate în care a fost încadrat reclamantul nu are un caracter definitiv, acesta având un termen de revizuire în luna septembrie 2012, așa cum reiese din actul medical susmenționat.
Pârâtul a mai arătat că în speță, invaliditatea reclamantului se datorează unor boli și nu unor răni, și că potrivit prevederilor HG nr.1083/2008, despăgubirile stabilite în speță privesc situația polițistului rănit în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu printr-o acțiune fizică externă sau datorită unor evenimente naturale neprevăzute, deci prin vătămare, lezare, traumatizare.
A mai reținut tribunalul că legitimarea procesuala a pârâtului M.
și I. este dată de interpretarea art. 3 din HG 1083/2008 la data la care a fost înregistrată cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor care stipulează ca M. I. și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: a) rănirea polițistului; b) invaliditate de gradul I; c) invaliditate de gradul II; d) invaliditate de gradul III; e) deces; f) prejudicii aduse bunurilor.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decizia medicală nr.A- 1703/4/_ emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență "Constantin Papilian"; s-a stabilit că reclamantul este inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență, gradul de
invaliditate III, paragraful 39";b";, 26 "a"; din Criteriile de evaluare a capacității de muncă a cadrelor militare permanente aprobate prin Ord. 548/2005.
Potrivit HG nr.10/2008:
Art. 1 (2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Art. 2
În sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
polițist - funcționar public civil, cu statut special, căruia i se aplică prevederile Legii nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare;
polițist rănit - polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului;
polițist invalid - polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă;
polițist decedat - polițistul care și-a pierdut viața, în urma unui accident, în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor legale;
Este real faptul că reclamantul a dobândit o invaliditate de gradul III și care este cauza declarării sale ca inapt pentru satisfacerea serviciului in poliție. Ceea ce însa nu îl face pe reclamant beneficiarul HG nr. 10/2008 este interpretarea dată prin acest act normativ polițistului invalid. Astfel, invaliditatea trebuie sa fie cauzată de o rană și nu de o boala, așa cum se prezintă cazul de față, pentru afecțiuni dobândite în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul.
Scopul acestei reglementări se referă la acoperirea unor riscuri profesionale, de natura celor explicitate în conținutul art. 2 din HG nr.10/2008, ceea ce implică existența unui eveniment care să genereze incapacitatea de muncă a polițistului. Evenimentul asigurat este condiționat de rănirea persoanei. Aceasta este condiția obligatorie pentru ca polițistul sa fie beneficiarul unei despăgubiri în condițiile solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. V., solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, așa cum a fost formulata; cu cheltuieli de judecată atât aferente judecații din prima instanța (taxa
judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariul avocațial in cuantum de
2.480 lei, dovedit prin chitanța seria CAB, nr. 1122/_ ), cat si aferente judecării prezentei căi de atac.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a interpretat in mod eronat prevederile legale care definesc noțiunile de "polițist invalid"; si de "polițist rănit", in accepțiunea proprie legislației privitoare la drepturile polițiștilor, făcând o aplicare greșita a dispozițiilor art. 2 lit. c din H.G. nr. 1083/2008, considerând ca acest text legal nu se pliază cazului concret dedus judecații.
Recurentul consideră ca instanța a făcut o aplicare greșita a noțiunilor de ,,polițist invalid" si de "polițist rănit", întrucât, H.G. nr. 1083/2008 înțelege prin "rana" pe care polițistul trebuie sa o sufere pentru a ii fi acordate despăgubiri atât afectarea integrității anatomice, cat si, alternativ si independent de prima varianta, afectarea integrității funcționale a organismului. Boala este elementul care determina afectarea integrității funcționale a organismului.
Refuzul nejustificat, prin exces de putere, al I. ui de P. al J.
C. de a emite un act administrativ prin care sa ii acorde despăgubirile la care este îndreptățit:
Conform dispozițiilor art. 3 lit. d din H.G. nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor "M.
I. si Reformei Administrative acorda despăgubiri polițiștilor pentru [...] invaliditate de gradul III", iar conform prevederilor art. 4 alin. 2 lit. c) din
același act normativ "polițistului i se acorda despăgubiri in suma de [...] pentru invaliditate de gradul al lll-lea - 6.000 euro, echivalent in lei la data plații".
In concret, procedura de acordare a acestor despăgubiri este reglementata in cuprinsul Ordinului Ministrului A. si I. nr. 24/2009 privind normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 1083/2008. Conform prevederilor art. 8 alin. 1, coroborat cu dispozițiile art. 14 alin. 6 si
7 din acest act normativ, "unitatea din care a făcut parte polițistul" este autoritatea administrației publice competenta sa soluționeze cererile de acordare a despăgubirilor, emițând un act administrativ de acordare sau de refuz de acordare a acestora.
Așadar, in litigiul concret dedus judecații, I. de P. al J.
C. reprezintă autoritatea administrativa de a cărei comportament particularul este nemulțumit, fiindu-i vătămate drepturile, atitudine care a făcut inevitabila acționarea autorității in instanța. M. Afacerilor Interne reprezintă autoritatea administrativa care deține fondurile necesare plații acestor despăgubiri si care ar urma sa aprobe virarea acestor sume de bani in cazul admiterii caii de atac.
Reclamantul a învestit Tribunalul Cluj cu soluționarea prezentului litigiu in prima instanța deoarece dispozițiile art. 4 alin. 1 din Ordinul Ministrului A. si I. nr. 24/2009 determina expressis verbis faptul ca litigiul va fi judecat de instanțele de contencios administrativ. Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 10 alin. 1 teza l din Legea nr. 554/2004 si ținând cont de faptul ca autoritatea administrativa vătămătoare de drepturi este I. de P. al J. C., instanța competenta sa soluționeze prezenta cauza in prima instanța este Tribunalul Cluj, secția mixta de contencios administrativ, conflicte de munca si asigurări sociale, iar in recurs Curtea de Apel C., conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
In concret, atitudinea intimatului de rând 1 de a refuza expres a da curs solicitării de acordare a despăgubirilor cuvenite reclamantului conform dispozițiilor art. 3 lit. d, coroborat cu prevederile art. 4 alin. 2 lit. c din H.G. nr. 1083/2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, in accepțiunea data de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Prevederile art. 8 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ conferă expres particularului vătămat intr-un drept sau intr- un interes legitim al sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Excesul de putere al I. ui de P. al J. C. in ceea ce privește declinarea admiterii pretențiilor reclamantului:
Intimatul de rând 1 si-a motivat refuzul a da curs solicitărilor reclamantului interpretând cu rea-credința, prin omisiune, dispozițiile legale incidente in cauza. Aceasta autoritate administrativa si-a exprimat poziția bazându-se pe faptul ca reclamantul nu îndeplineam condiția de
"polițist invalid", ceruta de dispozițiile art. 2 lit. c din H.G. nr. 1083/2008, pretinzând ca incapacitatea de munca ar fi trebuit sa fie rezultatul unei vătămări determinate de o rana, o afectare a integrității anatomice a organismului. Poziția acestuia a fost preluata tale quale de către instanța de fond.
Se subliniază faptul ca in acord cu dispozițiile art. 2 lit. c din H.G. nr. 1083/2008 polițistul invalid reprezintă ,,polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacității de munca". Noțiunea de polițist rănit insa, nu trebuie interpretata
in accepțiunea de drept comun a acesteia, ci H.G. nr. 1083/2008 isi definește anumite concepte utilizate in tot cuprinsul acestui act normativ, intre care este cuprinsa si aceasta noțiune. Așadar, polițist rănit in accepțiunea H.G. nr. 1083/2008 reprezintă "polițistul supus in timpul sau in legătura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, in urma cărora ii este afectata integritatea anatomica si/sau funcționala a organismului".
Se observa cu ușurința faptul ca pentru a îndeplini calitatea de polițist rănit si, a fortiori, pe cea de polițist invalid, legea prevede expres faptul ca nu este necesara o afectare a integrității anatomice a polițistului, o rana in accepțiunea de drept comun a acestui termen, fiind suficienta o afectare a integrității funcționale a organismului acestuia. Un polițist care suferă de o boala, o afecțiune in legătura cauzala directa cu implicațiile activității de politie, care a dus la clasarea acestuia ca inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacității de munca a celui afectat de acea boala întrunește calitatea de polițist invalid, conform celor expuse anterior.
In alți termeni, reclamantul deține calitatea de polițist invalid, toate condițiile pentru întrunirea acestei calități fiind îndeplinite încercarea intimatului de a escamota îndeplinirea condițiilor pentru a nu acorda despăgubiri in cuantum de 6000 Euro, pretinzând necesitatea existentei unei răni fizice pentru un răspuns pozitiv, reprezintă expresia unui exces de putere, care ar fi trebuit sa fi fost cenzurat de prima instanța.
Pe de alta parte, răspunsurile date tuturor polițiștilor care au formulat astfel de cereri sunt identice, toate menționând in final faptul ca analizarea cazului concret al persoanei care a formulat cererea si refuzul solicitărilor acesteia sunt in conformitate cu precizările Direcției Generale Juridice din cadrul M. ui A. si I. in alte cauze similare. Nu consider o evaluare in abstracta, a pretinselor cauze similare, suficienta pentru tranșarea pretențiilor unui petent, fiecare caz trebuind sa fie analizat
individual, in concrete, cu particularitățile sale, fiecare caz fiind unic si necesitând luarea unei soluții unice, a acelei persoane care a formulat cererea. Aceasta este, de altfel, orientarea impusa de autoritățile la nivel european, in special de Curtea Europeana de Justiție de la Strasbourg (cauza Airey c. Irlanda: Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu protejează drepturi teoretice si iluzorii, ci drepturi reale si concrete).
In sensul celor învederate anterior s-a pronunțat Curtea de Apel Galați, emițând Decizia nr. 264/R/_ :
"Din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire rezulta că despăgubirile prevăzute de Legea nr. 360/2002 se acordă pentru anumite categorii de riscuri, făcându-se distincție clară între rănirea polițistului și aceea a stării de invaliditate, ce poate fi cauzată nu numai printr-o acțiune fizica de natură a-i afecta integritatea anatomică sau funcțională a organismului, dar si a dobândirii unor boli ca urmare a suprasolicitării datorate serviciului si căreia organismul uman nu i~a putut opune rezistență. Recurentul a fost încadrat în gradul III de invaliditate cu precizarea că boala a apărut în timpul și din cauza serviciului în poliție, situație ce se încadrează în dispozițiile legale la care s-a făcut referire. "
Relevante din aceasta perspectiva sunt si constatările Curții de Apel Ploiești, cuprinse in considerentele Deciziei nr. 291/_ :
Așadar, noțiunea de polițist rănit este interpretată "lato sensu" de actul normativ menționat, referindu-se la afectarea integrității funcționale a
organismului, nu numai anatomică, urmare unor cauze vătămătoare de orice natură, textul nefiind limitativ din acest punct de vedere. "
De asemenea, Curtea de Apel Iași a pronunțat Decizia nr. 586/CA/_
, statuând expres ca:
"Polițistul rănit nu este polițistul care «în timpul și din cauza serviciului în poliție>, a suferit o rană, ci potrivit H.G. nr. 1083/_, este
«polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului». S. nu poate surveni oricând în timpul și din cauza serviciului în poliție, adică oricând între momentul dobândirii calității de funcționar public cu statut special - polițist - și momentul pierderii acestei calități, spre exemplu la domiciliul polițistului, noaptea în somn, în timp ce acesta efectuează concediul de odihnă etc, ci numai in condițiile în care îi este afectată integritatea anatomică si/sau funcțională a organismului în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. "
Recurentul subliniază faptul ca la intrarea in profesie, sănătatea reclamantului era una foarte buna, dovedita in primul rând prin trecerea tuturor probelor admiterii in profesie, care au presupus inclusiv analize medicale complexe, iar ulterior a fost necesara efectuarea de analize medicale anuale. Starea sănătății reclamantul era foarte buna înainte de a suporta zilnic consecințele negative ale exercitării activității de polițist. In schimb, după mulți ani in care s-a dedicat meseriei, reclamantul a fost nevoit sa se pensioneze anticipat din cauza de boala, complicațiile fiind in
legătura directa cu exercitarea activității profesionale.
Având in vedere aceste argumente, prima instanța a soluționat greșit prezenta cauza, sens in care solicit admiterea prezentului recurs si modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 3276/_ pronunțata de Tribunalul Cluj, in sensul admiterii acțiunii in contencios administrativ formulata de reclamant.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul I. de P. al J. C. a solicitat respingerea recursului formulat de petiționar ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării se învederează faptul că Sentința civilă nr.
3276/_, este legală și temeinică, deoarece:
Conform dispozițiilor art. 28 alin. (1), Ut. m) din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, polițistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
La art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1083 din 10 septembrie 2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, se menționează că despăgubirile prevăzute la art. 28 alin. (1) Ut. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se realizează în condițiile acestei hotărâri, iar la alin. (2) că despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de bani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din HG nr. 1083/2008, M.A.I acordă despăgubiri polițiștilor pentru următoarele categorii de riscuri: d) invaliditate de gradul III;
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din HG nr. 1083/2008, în situația producerii unuia dintre riscurilor prevăzute la art. 3 lit. b) - d), polițistului i
se acordă despăgubiri în sumă de: c) pentru invaliditate de gradul al III-Iea -
6.000 euro, echivalent în lei la data plății;
Dispozițiile legale menționate mai sus, trebuie interpretate coroborat și nu individual.
Astfel, despăgubirile pentru invaliditatea de gradul III se acordă polițistului în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
In HG nr._, legiuitorul tratează modalitatea de stabilire a despăgubirilor în art. 1 - 6.
După ce la art. 1 alin. (1) și (2) stabilește că despăgubirile se acordă pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție, la art. 2 definește semnificația anumitor termeni și expresii, respectiv: polițist, polițist rănit, polițist invalid, polițist decedat, bun. In continuare Ia art. 3, legiuitorul a stabilit categoriile de riscuri pentru care se acordă despăgubiri polițiștilor de către M.A.I. respectiv, pentru: a) rănirea polițistului; b) invaliditate de gradul I; c) invaliditate de gradul II; d) invaliditate de gradul III; e) deces; f) prejudicii aduse bunurilor.
Mai departe, articolul 4 alin. (2), stabilește că, în situația producerii unuia dintre riscurile prevăzute la art. 3 lit. b) - d). polițistului i se acordă despăgubiri în sumă de: c) pentru invaliditate de gradul al III-Iea - 6.000 euro, echivalent în lei la data plății;
Art. 5 alin. (1) stabilește că despăgubirile acordate în baza prezentei hotărâri constituie forme de sprijin cu destinație specială, iar alin. (2) prevede că despăgubirile prevăzute la art. 4 alin. (1) - (4) se acorda pentru fiecare eveniment asigurat în parte.
Conform dispozițiilor art. 6, pentru toate sumele de bani plătite ca despăgubiri în temeiul prezentei hotărâri, M.A.L va iniția demersuri pentru recuperarea sumelor plătite de la persoanele care se fac vinovate de producerea prejudiciilor.
În art. 1 din O.M.A.I. nr. 24 din 19 martie 2009 privind normele metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, se menționează de asemenea că polițistul beneficiază de despăgubiri în temeiul Hotărârii Guvernului nr._, indiferent de momentul la care acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv în timpul ori în afara programului normal de lucru.
Art. 2 explică înțelesul unor termeni și expresii, la lit. a) arătând că atribuții de serviciu sunt atribuțiile stabilite în sarcina fiecărui polițist și prevăzute în fișa postului, precum și orice alte atribuții care derivă din normele legale.
Din coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire, rezultă că despăgubirile prevăzute de Legea nr.360/2002 se acordă pentru anumite categorii de riscuri, riscuri care au dus la producerea stării de invaliditate a polițistului, care au legătură directă cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv cauzele să fie datorate riscurilor specifice activității de poliție.
Deoarece în decizia medicală nr. A-1703/4 din_ se arată că reclamantul și-a pierdut parțial capacitatea de muncă, din cauza bolilor obișnuite si accidentelor care nu au legătură cu munca, potrivit art. 68 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, recursul formulat este neîntemeiat.
Prin întâmpinarea formulată în data de_, intimatul M. Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală si temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că modificarea sau casarea unei hotărâri pe calea recursului nu se poate cere decât în anumite situații și numai pentru motive de nelegalitate.
În context, motivele de recurs formulate de recurentul reclamant nu vizează aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci prin acestea pur și simplu se reiterează nemulțumirile deja, cercetate de către instanța de fond.
Astfel, recurentul nu formulează motive de recurs pertinente care sa fie de natura să modifice raționamentul Tribunalului C. din sentința civilă atacată.
În situația în care instanța va admite recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj la rejudecarea cauzei, se solicită a se constata lipsa calității procesuale pasive a M.A.J.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantului adresată I. ui de P. al J. C. în vederea acordării de despăgubiri în cuantum de 6000 Euro pentru împlinirea afirmată a riscului prevăzut de dispozițiile art. 3 lit. d din H.G. nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viata, sănătate si bunuri ale polițiștilor.
Prin Decizia medicală nr.A-1703/4/_ emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență
"Constantin Papilian"; s-a stabilit că reclamantul este inapt pentru serviciul în poliție cu scoatere din evidență, gradul de invaliditate III, paragraful 39";b";, 26 "a"; din Criteriile de evaluare a capacității de muncă a cadrelor militare permanente aprobate prin Ord. 548/2005.
Reclamantul pretinde că această decizie medicala menționează expres faptul ca bolile si afecțiunile de care suferă sunt în legătură cauzală cu îndeplinirea obligațiilor militare, fiind clasat inapt pentru serviciul in politie, cu scoatere din evidenta. În realitate însă, la rubrica deciziei medicale intitulată "legătura cauzală a bolii sau accidentului cu îndeplinirea obligațiilor medicale"; se menționează art. 68 alin. 1 lit. c din Legea nr. 263/2010, adică exact opusul pretenției reclamantului, textul de lege respectiv referindu-se la boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca.
Potrivit art. 3 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 1.083 din 10 septembrie 2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri ale polițiștilor, M. I. și Reformei Administrative acordă despăgubiri polițiștilor pentru invaliditate de gradul III, în condițiile încadrării în definiția polițistului invalid, care este polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă (art. 2 lit. c) din același act normativ). În
conformitate cu art. 2 lit. b) din Hotărâre, polițistul rănit este polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu,
independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.
Prin urmare, ipoteza textului normativ impune ca invaliditatea de gradul III să rezulte din efectele unor cauze vătămătoare la care polițistul a fost "supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu";, ceea ce nu este cazul în speță, decizia medicală menționând expres cazul de boli obișnuite și accidente care nu au legătură cu munca, contrar afirmațiilor reclamantului recurent combătute de însăși decizia medicală de care acesta se prevalează. Nefiind îndeplinită această condiție esențială refuzul administrației este justificat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 3276 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. V. G.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.Rădulescu
