Decizia civilă nr. 6413/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6413/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de A. F. P. A M.
C. N. împotriva sentinței civile nr.8726 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul L. P. V.
L., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Csalai B. în substituire și în reprezentarea intereselor intimatului cu împuternicire avocațială aflată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Reprezentantul intimatului depune dovada primei înmatriculări a autoturismului în spațiul comunitar și relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8726 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. P. V. L., în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N.
.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4161 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei -_ și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N. în contradictoriu cu A. F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 4161 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1239,3 lei cheltuieli de judecată.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. nr. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C. N. prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, recurentul arată că prin sentința atacată s-a admis acțiunea reclamantei cu consecința obligării pârâtei A. F.
P. C. -N. la restituirea către aceasta a sumei de 4161 lei cu titlu de taxă de poluare neachitată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării și până la data restituirii efective a debitului și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1239,3 lei.
În motivarea recursului se arată că s-a retinut in esenta faptul ca reclamanta a achiziționat un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene și că în vederea înmatriculării în România a autoturismului, a fost obligat să achite suma de 4161 lei cu titlu de taxă de poluare.
Instanța de fond apreciază că întrucât taxa de poluare în discuție a fost percepută sub incidența OUG nr. 50/2008, legalitatea refuzului de restituire li a dreptului pretins de reclamant trebuie exprimat prin prisma prevederilor OUG nr. 50/2008, conform cărora obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Sentința atacată se motivează că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, 110 din Tratatul de Instituire al U.E.,făcându-se trimitere la cauza T. contra României, referitoare la incompatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE.
O primă critică pe care o aduce instanței este legată de faptul că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare, iar conform art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de acesta.
În ce privește compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar, arată că dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contribuții sau amenzilor.
Referitor la cuantumul onorariului de avocat, recurenta apreciază că acesta este nejustificat de mare, atât raportat la cuantumul taxei pe poluare a cărei restituie a fost solicitată, cât și raportat la munca efectiv prestată de avocat, cu atât mai mult cu cât există deja o practică formată a instanțelor în materia taxei de poluare. După cum se poate observa, din practicaua sentinței, avocatul nici nu a fost prezent la termenul la care ar fi trebuit să se pună concluzii pe fondul cauzei, termen la care s-a reținut cauza în pronunțare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru
M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state
membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantul nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A
M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 8726 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
DP A. -I. A. C. I.
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dac. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M. C.
