Decizia civilă nr. 6502/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6502/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
F. P. B. N. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P. N.
împotriva sentinței civile nr. 2072/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , în contradictoriu cu reclamantul R. N.
M. privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Se depune din partea reclamantului intimat un script olograf în cuprinsul căruia acesta arată că înțelege să renunțe la judecata acțiunii împotriva pârâților D. G. a F. P. B. N. și A. F.
P. N. .
Curtea, după deliberare, în conformitate cu art. 246 C. pr. Civ. ia act de manifestarea de voință a reclamantului recurent și rămâne în pronunțare asupra acesteia și pe fondul recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2072/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. N. M. , în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. N.,
și D. G. A F. P. BISITRIȚA-N.
.
A fost obligată pârâta AFP N. să restituie reclamantului suma de 5443 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
A fost obligată pârâta AFP N. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. , și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei AFP N. suma de 5443 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, dobânda legală aferentă acestei sume,
calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
La data de_, cu chitanța seria TS6 nr. 5987900 reclamantul R.
N. M. a achitat suma de 5443 lei în contul Trezoreriei N., beneficiar fondul de M., reprezentând taxă de poluare stabilită conform deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâta AFP N., în vederea înmatriculării în România a unui autoturism second hand aflat la prima înmatriculare în România, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în dovedire.
După achitare, reclamantul a solicitat restituirea taxei sus menționate, pe care a apreciat-o ca fiind neconformă normelor instituite prin TCE, cerere înregistrată sub nr. 10960/_ la DGFP B. -N., aceasta fiind însă respinsă, iar refuzul de restituire exprimat în cuprinsul adresei nr. 10960/_ emisă de aceeași pârâtă.
Tribunalul a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într- un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nadasdi si Hona Nemeth, par. 49).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul
F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante
sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul a obligat pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 5443 lei reprezentând taxă pe poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
În privința dobânzii legale, aceasta s-a acordat reclamantului în temeiul OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ
- iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., având în vedere criteriul culpei procesuale, instanța a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și având în vedere dispozițiile art. 60 C.pr.civ., instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. și a obligat chemata în garanție să plătească AFP N. suma ce reprezintă c/v taxei de poluare achitată de reclamant, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei motivat de faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. l alin. l și art. 5 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, aceste sume se constituie venit al fondului pentru mediu și se gestionează de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
ÎMPOTRIVA ACESTEI SENTINȚE A DECLARAT RECURS D. G. A F. P. B. N. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P.
N.,
solicitând modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că prima instanta a apreciat ca norma interna ce reglementeaza taxa pe poluare indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatatul CE.
Taxa achitata a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si in Normele metodologice de aplicare.
Potrivit reglementarilor mai sus mentionate taxa de poluare se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in Romania a unui autoturism sau autovehicul comercial, atat in cazul celor noi cat si in situatia celor rulate.
Taxa de poluare se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in Romania.
Din punctul de vedere al dreptului comunitar, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare. Fata de acest fapt taxarea autovehiculelor trebuie analizata in lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparenta, neutralitatea fiscala sau taxarea excesiva, criterii obiective, poluatorul plateste.
Curtea Europeana de Justitie (CJCE) a aratat ca o consecinta a dreptului comunitar este aceea ca statele membre pot sa impuna asupra marfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al carei cuantum creste progresiv in coformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudenta CJCE a stabilit constant ca un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu fata de autovehiculele de ocazie de import atunci cand in calculul taxei nu se ia in considerare deprecierea reala a acestui autovehicul de import si in consecinta i se impune o taxa mai mare decat valoarea reziduala a taxei ramase nearmonizata incorporata intr-un autovehicul national similar.
Cat priveste o comparatie cu privire la autovehicule deja existente in parcul auto national, Curtea s-a pronuntat in sensul ca o atare comparatie nu este relevanta sub aspectul discriminarii fiscale deoarece articolul 110 din tratat nu este menit sa impiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Daca autovehiculele deja existente in parcul auto national nu sunt si ele supuse noii taxe nu reprezinta o discriminare sub aspectul dreptului comunitar.
In speta se impune a se stabilii daca adoptarea O.U.G. nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, este conforma cu tratatul precum si cu jurisprudenta CJCE.
Referitor la art. 110 din tratat, CJCE a apreciat ca acest text de lege trebuie interpretat ca interzicand o taxa pe poluare perceputa cu ocazia primei inmatriculari atat timp cat valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluarii, este calculata fara a se lua in calcul deprecierea autoturism ului, de o asemenea maniera incat, atunci cand se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceste excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare care au fost deja inregistrate in statul membru in care sunt importate.
Din analiza dispozitiilor cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 rezulta ca determinarea taxei pe poluare se realizeaza pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) si clasificarea din punct de vedere al poluarii, luandu-se in considerare si deprecierea autoturismului, conform coeficienti lor descrisi in anexa 4, astfel incat exigentele stipulate de CJCE sunt respectate. Prin umare, se poate retine ca taxa pe poluare reglementata
de O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi caracterizata ca fiind contrara art. 90, paragragul 1 din tratat.
Textul art. 25 din tratat interzice intre statele membre taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal.
Cu privire la natura taxei pe poluare CJCE s-a pronuntat, statund ca o taxa care nu este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat membru ci pentru prima inregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, in vederea punerii in circulatie nu constituie o taxa vamala in sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor si trebuie examinata in lumina art. 110 din tratat. Aprecierea instantei de fond privind incalcarea art. 25 din tratat este nefondata intrucat taxa pe poluare este datorata pentru punerea in circulatie a autovehiculului, astfel ca nu se poate sustine cu temei ca este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat membru.
In cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulata la nivelul institutiilor Uniunii Europene, Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei, asa cum a fost reglementata de Codul fiscal, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul, in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana, recomandarea comisiei constand in reducerea taxei pe masura ce valoarea autoturismului scade. Opinea comisiei are in vedere faptul ca inainte de toate taxa speciala reglementata de Codul fiscal nu este una fiscala, scopul urmarit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul fata de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxa pe care sa urmareasca promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, in spiritul politicii europene in domeniul energiei si a mediului. Asa cum se arata in preambulul ordonantei de urgenta, noul act normativa fost emis in scopul asigurarii protectiei mediului si tinand seama de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
Prin urmare dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate in concordanta cu reglementarile comunitare, cu prevederile actului de aderare.
Referitor la restituirea taxei speciale, precum și a dobânzii legale, critică soluția primei instanțe, întrucât acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr. 13/2011.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal .
Cu privire la acordarea dobânzilor legale calculate de la data plății și până la restituirea efectivă, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare în judecată.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
La termenul de astăzi Curtea a constatat că la dosar s-a înregistrat o cerere scrisă de renunțare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. N. M. .
Conform art. 246 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară pertinentă renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată poate interveni inclusiv în recurs.
Pe cale de consecință, Curtea în temeiul art. 246 C.pr.civ. pentru a se da efecte juridice manifestării de desistare a reclamantului, va admite recursul declarat de pârâtă și ca o consecință va lua act că reclamantul a renunțat la judecată privind cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. B. N. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 2072/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N.
, pe care o modifică în tot în sensul că:
Ia act de renunțarea reclamantului R. N. M. la judecata acțiunii împotriva pârâților D. G. a F. P. B. N. și A.
F. P. N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER
M. T.
Red. L.U. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță:A.P.M.
