Decizia civilă nr. 6658/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6658/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător M. S.
Judecător C. P. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. B. împotriva sentinței civile nr. 2288/_ , pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, în contradictoriu cu reclamantul J. V. V. privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art.
1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C u r t e a,
Prin sentința civilă nr. 2288/_ , pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud a fost admisă în parte, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul J. V. împotriva pârâtei A. F.
P. B. și în consecință:
- a fost obligată pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 3860 lei, reprezentând taxa de poluare, constatând incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 ale Legii nr. 9/2011 și art. 110 din Tratatul Uniunii Europene (fostul art. 90).
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 398/05/_, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, emisă de A. F. P. B. .
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor în materie fiscală, prev. de art. 124 Cod procedură fiscală.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru mediu și în consecință:
- a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei A. F.
P. B. suma de 3860 lei reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul a reținut faptul că în prezent, compatibilitatea Legea nr. 9/2012 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă cu chitanța seria TS8 nr. 3225178 din data de_ (nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În prezentul cadru procesual reclamantul a solicitat plata dobânzii fiscale și nu a celei prevăzute de OG nr. 13/2011.
Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale, întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamantul nu a dispus de suma de bani achitată este echivalentu cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atât timp cât prin lege (OG. Nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/sau penalizatoare, după caz și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală.
Prin urmare, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 Cod procedură fiscală aferente sumei de 3860 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare, aceasta nu poate fi dispusă, întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă, aceea a contestării deciziei la organul fiscal, urmată de contestarea ei în instanță.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3860 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 3225178 din data de_ cu titlu de taxă de poluare, constatând incompatibilitatea dintre prevederile OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 ale Legii nr. 9/2012 și art. 110 din Tratatul Uniunii Europene (fostul art. 90); a respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea Deciziei nr. 398/05/_, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, emisă de pârâta A. F. P. B. și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor în materie fiscală prev. de art. 124 Cod procedură fiscală.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul a obligat-o să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, aferente pretențiilor admise.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul a admis chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, a obligat chemata în garanție A. F. pentru
M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 3860 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. B.,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, cu consecința menținerii taxei pe poluare ca fiind legal percepută.
În motivarea recursului arată că sentința recurată este lipsită de temei, făcându-se o greșită interpretate a prevederilor legale.
Consideră că în mod greșit instanța a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, prin existența supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În contradictoriu cu reținerile instanței de fond apreciază temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și de prevederile HG nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale, astfel că nu se impune a fi restituită.
Taxa pentru emisiile poluante s-a achitat de către reclamant în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 coroborat cu prevederile HG nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012.
Din preambulul Legii nr. 9/2012 rezultă fără echivoc că instituirea și perceperea taxei are drept scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Apreciază că taxa este prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, care în opinia sa sunt netemeinice.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
Recurenta mai arată că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmaticulări au unui autovehicul deja înmatriculat în România, astfel că în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pentru emisiile poluante în temeiul Legii nr. 9/2012, act normativ
care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal.
Prin urmare, apreciază că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu fost încălcat principiul discriminării fiscale, astfel că nu există motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamant.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Curtea constată faptul că, deși legislația a fost modificată, elementul discriminator se menține, în sensul că sunt excluse în continuare de la plata taxei autoturismele noi de producție internă, motiv pentru care
considerentele reținute de CJUE în cauzele amintite rămân pe deplin valabile și în cazul taxei prevăzute de Legea 9/2012.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 2288/_ , pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. S. C. P.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: M.V.Lazăr
