Decizia civilă nr. 6663/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6663/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-petent O. N. împotriva sentinței civile nr. 3062 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-N., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC I.
S., având ca obiect obligația de a face .
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Cauza a fost amânată față de lipsa procedurii de citare cu intimata- reclamantă SC I. S. .
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3062 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-N.
a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC I.
S. N.
, în contradictoriu cu pârâtul O. N. - prin P.
și, în consecință:
- pârâta a fost obligată să recalculeze impozitele pe mijloacele de transport, plătite de reclamantă aferent anilor 2007-2010 și să restituie diferența de impozit achitată în plus în cuantum total de 8125 lei;
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a achitat la Primăria O. ui N. impozit pentru mijloacele de - transport deținute de aceasta în proprietate, aferent anilor 2007-2011, în cuantum total de 16804 lei (pentru anul 2007 - 2313 lei; pentru anul 2008 -3247 lei; pentru anul 2009 - 4537 lei, iar pentru anul 2010 - 6707 lei), aspecte ce rezultă din chitanțele și ordinele de plată existente la dosarul fiscal al reclamantei.
Impozitul pe mijloacele de transport datorat de reclamantă a fost stabilit pe baza datelor din declarația de impunere, organul fiscal neavând posibilitatea
încadrării sistemului de suspensie al autovehiculelor pe baza datelor din cărțile de identitate, astfel că acesta a procedat la impozitare conform prev. pct. 112 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, la acea dată reclamanta neprezentând adeverințele prev. la pct. 111 al. 4 din Norme.
Potrivit prev.pct.111, alin.1 din HGR nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, impozitul anual pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prev. la art.263 alin.4 din C. fiscal se stabilește în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de numărul de axe de masa totală maximă autorizată și de sistemul de suspensie cu care sunt dotate.
Astfel, la stabilirea impozitului s-a luat în calcul sistemul de suspensie înscris în caseta liberă din cărțile de identitate ale autovehiculelor.
În cazul în care sistemul de suspensie nu a fost înscris în caseta liberă din cartea de identitate a autovehiculului ca informație suplimentară, potrivit pct.111, alin.4, din norme, deținătorii (în speță reclamanta) vor prezenta o adeverință eliberată în acest sens de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român";.
Potrivit prev.art.112 din HGR nr.44/2004: "În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste sistemul suspensiei, impozitul pe mijloacele de transport se determină corespunzător autovehiculelor din categoria "vehicule cu alt sistem de suspensie";.
Din raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză (f. 39-57) a rezultat că suma achitată în plus de reclamantă cu titlu de impozit pe mijloacele de transport aferent anilor 2007-2010 este de 8125 lei, din care pentru anul 2007 - 1290 lei; pentru anul 2008 - 1667 lei; pentru anul 2009 - 2226 lei, iar pentru
anul 2010 - 2942 lei.
Sumele au fost stabilite de către expert pe baza adeverințelor privind sistemul de suspensie eliberate de Regia Națională "registrul Auto Român"; și a cărților de identitate ale autovehiculelor ce au fost impozitate.
Apărările pârâtei în sensul că sumele reprezentând diferențe de impozit nu pot fi restituite, chiar dacă au fost plătite în plus față de obligația fiscală, deoarece adeverințele privind sistemul de suspensie au fost emise de Registrul Auto Român abia în anul 2011, reclamanta având obligația de a le depune la data întocmirii declarațiilor de impunere, sunt nefondate, organul fiscal având obligația să exercite rol activ, așa cum acesta este reglementat prin art. 7 alin. 1 și 3 din Codul de procedură fiscală.
Raportat la considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, văzând și dispozițiile art. 117 pct. 1 lit. b Cod procedură fiscală, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să restituire diferența de impozit achitată în plus
în cuantum total de 8125 lei, aferentă anilor 2007-2010.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei, din care 500 lei reprezintă onorariu avocațial, iar 1500 lei onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs O. N. PRIN P. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință să se constatate că sentința atacată este nelegală
.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, prin sentința civilă, Tribunalul Bistrița - N. a admis acțiunea formulată de S.C. I. S. în cauza ce a format obiectul dosarului mai sus menționat al Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului Bistrița - N. împotriva pârâtului O. N. prin primar obligând pe acesta să recalculeze impozitele pe mijloacele de transport, plătite de reclamantă aferent anilor 2007-2010 și să
restituie diferența de impozit achitată în plus în cuantum total de 8125 lei precum și să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Pe parcursul derulării procesului, nu s-au solicitat probe privind rolul activ al organului fiscal de la Biroul Impozite și Taxe, din cadrul Primăriei orașului N.
, care pot să dovedească că reclamantul a fost informat cu toate datele privind întocmirea declarației de impunere anuală pentru impozitul pe mijloacele de transport.
Potrivit prevederilor pct.III, alin.(l), din Hotărârea Guvernului României nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, impozitul anual pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prevăzute la art.263, alin.4 din Codul fiscal se stabilește în sumă fixă în lei/ an, în mod diferențiat, în numărul de axe, de masa totală maximă autorizată și de sistemul de suspensie cu care sunt dotate .
Astfel că, la stabilirea impozitului se ia în calcul sistemul de suspensie înscris în caseta liberă din cărțile de identitate ale autovehiculelor.
Iar în cazul în care sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cartea de identitate a autovehiculului ca informație suplimentară, potrivit pct. III, alin.(4), din hotărârea anterior menționată, deținătorii vor prezenta o adeverință eliberată în acest sens de către Regia Autonomă " Registrul Auto Român ".
Întrucât sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cărțile de identitate ale autovehiculelor reclamantei iar reclamanta nu a prezentat adeverințe eliberate de către Regia Autonomă " Registrul Auto Român ", care să ateste sistemul de suspensie, impozitul achitat de reclamantă pentru mijloacele de transport avute în proprietate, a fost corect calculat, în conformitate cu prevederile pct.112, din Hotărârea Guvernului României nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare .
Potrivit prevederilor pct.112, din Hotărârea Guvernului României nr.44/2004: "în cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste sistemul de suspensie, impozitul pe mijloacele de transport se determină corespunzător autovehiculelor din categoria " vehicule cu alt sistem de suspensie", impozitul pe mijloacele de transport se determină corespunzător autovehiculelor din categoria "vehicule cu alt sistem de suspensie.
Sumele solicitate de reclamantă, în opinia acesteia reprezentând diferențe de impozite " nu pot fi restituite, întrucât nu au fost plătite în plus față de obligația fiscală, adeverințele fiind emise de registrul Auto Român abia în anul 2011, an pentru care la stabilirea impozitului asupra mijloacelor de transport ale reclamantei au fost avute în vedere.
Așa cum a arătat mai sus, pentru a se calcula diferențiat impozitul, reclamanta avea obligația legală de a obține adeverințele prevăzute de lege de la Registrul Auto Român și de ale depune la Biroul Impozite și Taxe Local, din cadrul Primăriei orașului N. .
Iar de altfel, reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii
(hotărârile Guvernului sunt publicate în Monitorul Oficial al României ) și nici nu se poate invoca propria culpă .
Consideră că, reclamantul din neglijență și nu din faptul că nu a cunoscut prevederile legii nu a completat formularul privind declarația de impunere anuală pentru impozitul pe mijloacele de transport.
Pe cale de consecință, solicită admiteți recursul așa cum a fost formulat, să se constate că acțiunea civilă este neîntemeiată și casarea sentinței recurate iar
prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea reclamantului la plata impozitului datorat.
În drept, invocă dispozițiile art.304 pct.9, din Codul de procedură civilă, pct.III și pct.112, din Hotărârea Guvernului României nr.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art.7 alin. l și 3 din Ordonanța Guvernului României nr.92/2003, privind codul de procedură fiscală, republicată.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază ca acesta este fondat pentru următoarele considerente
:
In spetă stabilirea impozitului pe mijloacele de transport în intervalul de timp 2007-2010 s-a realizat în baza declarațiilor fiscale întocmite de catre reclamanta(f.15,19,22,39-57 dosar fond ).
Pe baza acestor declaratii fiscale s-a procedat la stabilirea efectiva a cuantumului impozitului pe mijloacele de transport în temeiul prevederilor legale inclusiv a prevederilor din pct. 111 si 112 din HG 44/2004 .
Potrivit prev.pct.111, alin.1 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, impozitul anual pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prev.la art.263 alin.4 din C.fiscal se stabilește în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de numărul de axe de masa totală maximă autorizată și de sistemul de suspensie cu care sunt dotate.
La stabilirea impozitului se ia calcul sistemul de suspensie înscris în caseta liberă din cărțile de identitate ale autovehiculelor.
În cazul în care sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cartea de identitate a autovehiculului ca informație suplimentară, potrivit pct.111, alin.4, din norme, deținătorii vor prezenta o adeverință eliberată în acest sens de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român";.
Potrivit prev.art.112 din HG nr.44/2004: "În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste sistemul suspensiei, impozitul pe mijloacele de transport se determină corespunzător autovehiculelor din categoria vehicule cu alt sistem de suspensie.
Din aceste prevederi legale rezultă că în determinarea cuantumului acestui impozit contribuabilul în măsura în care în cartea de identitate a autovehiculului nu este înscris sistemul de suspensie poate depune anexat declaratiei sale o adeverință emisă de RAR,iar în ipoteza în care nu depune o asemenea adeverință se aplică prevederile art. 112 din HG 44/2004.
Reclamanta nu a depus o asemenea adeverință o dată cu depunerea declarațiilor fiscale astfel că determinarea cuantumului impozitului s-a facut prin aplicarea coroborată a art. 111 si 112 din HG 44/2004.
Din prevederile cuprinse în aceste ultime dispoziții legale nu rezultă ca organul fiscal este obligat să solicite contribuabilului să depună o adeverință de la RAR si doar dacă nu o depune se va aplica si art. 112 din HG 44/2004,depunerea acestei adeverințe rămânând o opțiune a contribuabilului.
Prima instanță a dedus existența acestei obligații din prevederile art. 7 alin.
1 si 3 C.pr. fiscala .
Conform acestor texte de lege organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale.Organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
Din aceste prevederi legale rezultă ca organul fiscal instiintează contribuabilul asupra drepturilor si obligațiilor ce îi revin în desfăsurarea procedurii .
În speta însa este vorba de o opțiune pusă la dispozitia contribuabilului pe care acesta o poate exercita sau nu cu ocazia completarii de catre el a declaratiei de impunere si ca atare nu se poate retine incidența art. 7 alin. 1 din OG 92/2003 .
Alineatul 3 al aceluiași articol se refera la îndrumări date contribuabilului ori de câte ori este cazul pentru depunerea declarațiilor ,corectarea declarațiilor etc. Ca atare nu este vorba de îndrumări în vederea întocmirii declarațiilor fiscale si pentru exercitarea unei anumite posibilităti conferite de lege .În masura în care s- ar reține ca organul fiscal era obligat sa pună in vedere reclamantei că poate sa obtină o adeverintă de la RAR si să o anexeze declarației de impunere pentru a obține un cuantum mai mic al impozitului, organul fiscal s-ar fi transformat în consultantul fiscal al acesteia ceea ce fara indoială ca art. 7 alin. 1 si 3 din OG 92/2003 nu urmăresc .
În consecință la întocmirea declarației fiscale reclamanta nu a uzat de opțiunea conferită de legiuitor, situație ce îi este exclusiv imputabilă.
In plus situația existenta in spetă nu poate fi corectată în maniera urmată de catre reclamantă .
Astfel asa cum s-a arătat mai sus declarația fiscala este conform art. 85 si 110 lit b din OG 92/2003 titlul de creantă .Raportat la conținutul său impozitul a fost corect calculat si încasat neputindu-se retine plata unei sume mai mari decât obligatia legală de plată ce rezultă din acest titlu de creanță si ca atare în speță nu este prezentă ipoteza reglementată de art. 117 lit. b din OG 92/2003 .
Pentru situații de acest gen asa cum reține si expertiza efectuata in speță în fața primei instanțe și în măsura în care sunt îndeplinite cerințele legale este posibil ca în temeiul art. 84 C.pr fiscala si a art. 81.1 din Normele de aplicare a OG 92/2003 reclamanta sa corecteze in limita termenului de prescriptie declarația fiscală depusă prin depunerea unei declarații rectificative la care sa fie anexate adeverințele emise de RAR .Doar depunerea acestor adeverințe fără rectificarea în limitele legii a declarațiilor nu este suficientă întrucât titlul de creantă rămâne același si duce la stabilirea unui alt cuantum al obligației fiscale decât cel pretins de reclamantă .
Doar dupa depunerea unei asemenea declarații rectificative si în masura in care aceasta declaratie se încadrează in limitele legale organul fiscal poate fi obligat sa procedeze la recalcularea impozitului si în baza declaratiei rectificative sa calculeze cuantumul corect al acestuia .Dupa aceasta calcularea corecta se poate solutiona si cererea de restituire a sumelor incasate in plus conform procedurii reglementate de OMFP 1899/2004 .
In consecință în speță in lipsa unei declarații fiscale rectificative ,în baza titlul de creanta existent constând în declarația fiscala depusă initial de catre reclamanta impozitul pe mijloacele de transport a fost corect calculat iar organul fiscal nu poate fi obligat la recalcularea acestuia si restituirea unei parti din impozitul achitat în mod legal.
Avand în vedere considerentele mai sus expuse Curtea în temeiul textelor de lege sus mentionate si a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat în cauză si va modifica în întregime sentința recurată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de O. N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr.3062 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-N. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
S. | L. R. | V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: B. L. T.
