Decizia civilă nr. 6766/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6766/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. B. -N., în numele ADMINISTRAȚIEI F. P.
P. B., împotriva sentinței civile nr. 1.357 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul intimat C. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.357 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a F. P. B. -N. și respinge acțiunea față de această pârâtă.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul C. T., împotriva pârâtei A. F. P. P. B. ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a respins ca inadmisibil petitul de anulare a refuzului emis de pârâta AFP P. B., iar pârâta AFP P. B. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 8910 lei, achitată de acesta cu chitanța seria TS5, nr. 0435405, din_, cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a taxei achitate.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. P. B. prin D. B. -N. și a fost obligată chemata în garanție A.
F. PENTRU M. să plătească pârâtei A.F.P. P. B. suma de 8910 lei, cu dobânzile legale acordate.
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția Generală a F. P. B. -N., a fost apreciată ca fiind întemeiată, astfel că a fost admisă, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. P. B. și în consecință s-a respins acțiunea față de pârâtă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A
F. P. B. -N., în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. P. B.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii cererii reclamantului ca inadmisibilă și menținerea ca legală și temeinică a deciziei
de calcul a taxei pe poluare. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
Față de excepției lipsei procedurii prealabile, pârâta susține că reclamantul nu a uzat de calea administrativă, așa cum prevede art. 117 C.pr.fiscală, iar în absența unei plângeri prealabile, formularea unei cereri direct în fața instanței de judecată este inadmisibilă. S-a arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile
O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta apreciază că obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art.4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute. Potrivit acestor reglementări, taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. De asemenea, taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind
aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Recurenta critică statuările instanței de fond referitoare și la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal. Pârâta consideră că nici încălcarea art. 28 din Tratat nu este fondată. Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In cererea de chemare in judecată, reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de poluare datorată încălcării dreptului Uniunii Europene de către legislația română ce reglementează taxa de poluare .
Pentru a susține si dovedi incidenta în speță a dreptului Uniunii Europene, în motivarea acțiunii arată ca a cumpărat autovehiculul dintr-un stat membru U.E .
Verificând actele depuse de către reclamantă în dovedirea acțiunii în fata instanței de fond, din acestea nu rezultă ca autovehicul din speța a fost înmatriculat anterior într-o tară membra UE. Ca atare, sentința tribunalului este nelegală.
Deși instanța de recurs nu neagă justețea argumentelor privind aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE, nu este mai puțin adevărat că ele nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, chiar dacă s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second- hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară din Tratat, în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate, instanța de recurs ia act de faptul că aceste argumente nu își găsesc incidență, raportat la starea de fapt dedusă din probațiunea administrată de către reclamant.
Desi reclamantului i s-a acordat un termen pentru a depune la dosar acte din care să rezulte dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE a autoturismului, până la termenul de judecata din data de_ reclamantul intimat nu a depus aceste acte.
In aceste condiții, neexistând nici o dovadă că autovehiculul cumpărat de către reclamant ar proveni din spațiul Uniunii Europene, nu intra sub incidenta art. 110 TFUE. Neintrând în câmpul de aplicare a acestui text de lege, în speța nu se poate retine în mod evident încălcarea dreptului Uniunii Europene prin perceperea si achitarea de către reclamant a taxei de poluare.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 20 din Legea 554/2004, art. 304 indice 1 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., se va admite recursul si se va modifica in întregime sentința recurată, în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
B. -N., în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. P. B., împotriva sentinței civile nr. 1.357 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
B. -N., pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. T. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, C. I. | JUDECĂTOR, DP |
GREFIER, M. N. ȚÂR |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C. V. .
