Decizia civilă nr. 689/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 689/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător M. B. Grefier S. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C. T. C. I. E. S.R.L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă acțiunea exercitată de reclamanta S.C. T. C.
I. E. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI
C. -N. ; a fost obligată pârâta AFP C. -N. la plata către reclamant a sumei de 5972 lei reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Audi, autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 5.972 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria mun.
C. -N. cu chitanța seria TS4A nr. 7579069/_ .
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că legislația comunitară se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat
1
membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă legislația comunitară nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat obligarea la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data formulării cererii, respectiv_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ. Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată iar în subsidiar solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta critică sentința atacată numai cu privire la cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată acordate în sumă de 1039,3 lei constând în onorariul avocațial prin raportare atât la suma dispusă a se restitui, cât și la practica instanțelor în aceeași materie, fiind de notorietate că acțiunile de acest gen se formulează după același tipar, fără munca de concepție.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Referitor la cuantum, potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin
2
aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au chiar o proporție semnificativă față de întreaga miză a procesului pentru reclamant.
Cheltuielile de judecată acordate de prima instanță au fost însă exagerate, Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente urmând să modifice în parte hotărârea recurată în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 539,3 lei sumă care acoperă cheltuielile intangibile cu taxa de timbru și timbru judiciar, precum și o porțiune de onorariu pe care și Curtea o apreciază ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii și munca concretă. Trebuie menționat că și în condițiile în care există un TVA aferent onorariului avocațial, acesta este incident exclusiv relațiilor dintre client și avocat (în raport cu care contractul de asistență subzistă și nu va fi influențat de decizia instanței de neacordare integrală a cheltuielilor solicitate), față de partea adversă existând un cuantum unitar, indivizibil, cu privire la integralitatea căruia legea conferă o protecție expresă, creând o prerogativă specială pentru instanța de judecată.
În consecință, față de cele menționate anterior se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâta A.F.P. C. -N. să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Va menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4081 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, în sensul că în sensul că obligă pârâta A. F. P. C. -N. să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, M. B. |
Grefier, S. G. |
Red. S.L.R./dact.V.R.
2 ex/_
Jud. fond M. T.
3
