Decizia civilă nr. 697/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 697/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. B. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z., împotriva sentinței civile nr. 5396 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul- pârât D. Ciprin, având ca obiect obligația de a face, recuperare sume L.360/2002.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z., avocat Cobzaș Adela din Baroul Sălaj, lipsă fiind intimatul- pârât D. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant C. Local al M. Z. - P.
Z., avocat Cobzaș Adela susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare (pe fondul cauzei) primei instanțe.
Totodată, precizează că intimatul-pârât D. C. este în raportul de serviciu și în prezent.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5396/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantului C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z., formulată în contradictoriu cu pârâtul D. C., pentru recuperare sume.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului Sălaj, C. Local Al M. Z. - P. L. Z. a solicitat instanței de contencios
administrativ să dispună recuperarea sumei de 1917 lei de la pârâtul D. C., sumă acordată conform Contractului Colectiv de Muncă în perioada_ -_
.
În motivarea acțiunii, se arată că în perioada_ -_, pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. (în prezent - P. L. Z. ) și a beneficiat de suma de 1917 lei acordată conform Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ .
Prin Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. ,s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ . Măsura recuperării a fost dispusă în baza Deciziei nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, în care s-a reținut că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ trebuie recuperate.
În cursul anului 2011, a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camerei Curții de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea în întregime a acestora până la data de _
, conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia nr. 156/_, prin care se dispune recuperarea sumelor în intervalul_ -_ . Decizia nr. 156/_ s-a comunicat pârâtului, dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei primite.
În consecință, având în vedere motivele invocate, reclamantul solicită instanței să dispună recuperarea sumei de 1917 lei de la pârât.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 2-10).
Prin întâmpinarea depusă la data de_, pârâtul D. C. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât, pe de o parte, atât Decizia nr. 15/_ a Camerei Curții de Conturi Sălaj, cât și Decizia nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. au fost contestate, dos. nr._ în prezent - pe rolul Curții de A. C. nefiind soluționat. Pe de altă parte, pârâtul a invocat prevederile Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice,potrivit căreia este exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile mai sus menționate, pe care personalul din sectorul bugetar este obligat să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei și dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului,
repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public
în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992,ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul
autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestată de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanțelor judecătorești.
Cât privește acțiunea având ca obiect anularea parțială a Deciziei nr. 132/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. și anularea măsurilor impuse la pct.7 din Decizia nr.15/_ a Camerei de Conturi Sălaj, s-a reținut că, prin Sentința civilă nr.2558/_ a Tribunalului Sălaj, dată în dosar_, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Sindicatul ,,Lex Com"; din cadrul Poliției Locale Z., iar recursul declarat contra acestei sentințe civile a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 6810/_ a Curții de A.
C., irevocabilă.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că acțiunea promovată în prezenta cauză este inadmisibilă și, în temeiul art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004, a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. L. Z., solicitând casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
Motivând recursul s-a arătat că în fapt, recurenta a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar unitatea recurenta a emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la reclamantă, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare recurenta nu avea posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni recurenta a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul său a rămas fără succes întrucât nu a obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de recurenta cu tabele anexate le-a expediat pârâților, dar nu au semnătura de primire a deciziei. In acest context recurenta era in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu proba comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor in parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, recurenta a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabilă pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, motivându-și soluția raportat la OG 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Noului cod de procedură civilă care va intra in vigoare in viitor, în ceea ce privește ordonanța 2/2001 apreciază recurenta că aplicarea acesteia este exclusa din moment ce art. 117 din legea 188/1999 menționează expres că prezenta e se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență recurenta a solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța a aplicat analogia cu normele contravenționale
interpretare analogică exclusă de prev. art. 117 din legea 188/1999. Chiar dacă
deciziile emise de recurenta nu îmbracă forma unui act administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
Oricum, in al. 2 din pg. 3 a sentinței recurate instanța de fond apreciază că este decizia emisă de reclamantă este un act administrativ special dar aplică normele ce reglementează regimul contravențiilor.
În ceea ce privește menționarea ca temei juridic al unei sentințe judecătorești a unui cod de procedură civilă care nu este în vigoare, arată recurenta că sub acest aspect sentința este nelegală, în contradicție cu Constituția, cu Codul civil și cu cel de procedură civilă în vigoare. Chiar dacă Noul cod de procedură civilă ar fi intrat in vigoare la 1 septembrie 2012, in conformitate cu prevederile art. 3 din legea 76/2012 art. 3 "dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia in vigoare." Toate acțiunile au fost depuse de reclamantă la instanță in primăvara și vara anului 2012 deci anterior datei de 1 septembrie 2012.
Mai menționează recurenta că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj (alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de recurenta, dosare care în prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Obiectul recursului constă în chestiunea dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni judiciare.
În conformitate cu art. 84 din Legea nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din cele ce preced rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, alta decât un funcționar public sau pentru care nu există alte norme legale speciale de angajare a răspunderii.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse de la parat. Paratul
continua sa isi desfasoare activitatea in cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal in punerea aplicare a acestor decizii fiind necesar ca in masura in care aceste decizii nu au fost atacate conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si au devenit irevocabile la aplicarea lor sa se aiba in vedere si eventuala incidenta a Legii nr. 84/2012. Ca atare o actiune in justitie pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila intrucit incalca dispozitiile legale speciale sus mentionate.
Aspectul invederat de catre reprezentanta reclamantei in sensul ca sumele a caror recuperare se solicita au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile este irelevant in speta. Astfel asa cum rezulta din art. 85 din Legea 188/1999 aceste decizii pot fi atacate in instanta iar in cadrul unei asemenea contestari pot fi verificate orice aspecte de legalitate inclusiv aspectul ca aceste sume au fost stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Ca atare pentru verificarea acestui aspect exista o procedura legala si nu este necesara promovarea unei actiuni de catre emitentul acestor decizii.
In aceste conditii in care exista un text de lege special care reglementeaza modul in care se angajeaza raspunderea patrimoniala a functionarului public, in care paratul este si in prezent functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila incalcind atât principiul "specialia generalibus derogant"; cât și prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999.
Avind in vedere aceste considerente care inlocuiesc considerentele primei instante, Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate, a art. 3041C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., va repinge recursul formulat in cauza si va mentine hotararea atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 5396 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE A. M. S. L. R. M. B. | JUDECĂTORI |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: D.B.Ț.
