Decizia civilă nr. 7044/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7044/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR :A. M. I. JUDECĂTOR :A. M. C.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC C. E.
S., împotriva sentinței civile nr. 11825 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații A. F.
P. A M. C. -N. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare OUG nr. 50/2008.
Componența completului s-a stabilit potrivit Hotărârii nr. 38 din_ a Colegiului de Conducere a Curții de Apel C. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat
A. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că în temeiul art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta recurentei arată că prezentul recurs vizează dosar cheltuieli de judecată, care la fond au fost omise, ulterior fiind soluționat problema printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale, care a fost admisă împrejurare în raport de care se renunță la judecarea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe manifestarea de voință a părții.
După închiderea dezbaterilor în cauză reprezentanta recurentei solicită redeschiderea dezbaterilor, arătând că dintr-o eroare a susținut că în această cauză se renunță la judecarea recursului, aspectele susținute anterior privesc cauza nr._, în care se prezintă.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează cererea de redeschidere a dezbaterilor, având în vedere aspectele consemnate anterior.
Reprezentanta recurentei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, reținând că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurentei în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 11825 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost admisă acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta SC C. E. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. .
A fost obligată pârâta AFP C. -N. să restituie reclamantei suma de 2589 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei_ și pâna la data restituirii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând alte pretenții.
A fost admisă cererea de chemare în garanție, formulata de pârâta A.
F. P. a municipiului C. -N., împotriva chematului în garanție A.
F. pentru M. .
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 2589 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală de la data plății taxei._ și pâna la data restituirii.
Pentru a pronunța această sentință
, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autovehicul care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.In vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 2589 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C. -N. la data de_ .
Autoturismul a fost înmatriculat pe numele reclamantului.
Tribunalul a analizat legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 01 ianuarie 2010 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una nelegală în considerarea următoarelor aspecte:
Astfel, în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile
O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Avându-se în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a O.U.G 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea adusă prin Legea 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009 tribunalul a reținut că hotărârea pronunțată în Cauza T. se aplică și în cauzele în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de_, cum este cazul și în speța de față.
In baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari, rezultând de asemenea și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.
Pentru aceste argumente este evident că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările aduse prin Legea 329/2009, încalcă prevederile art. 110 TFUE (fost art. 90 Tratatul CE)
Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. art. 90 din Tratatul CE (actualmente art.110 din TFUE), Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.
In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.
Norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă art. 110 din TFUE in vigoare la data platii taxei din speta. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second hand deja inmatriculate in Romania si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse in Romania si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in Romania, fie spre cele produse in Romania.
In ceea ce priveste dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobânda legala intrucât perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamanta este indreptatită la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Față de cele ce preced și raportat la faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ., a admis si cererea de chemare in garantie așa cum a fost formulată.
Reclamanta a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat. Raportat la complexitatea cauzei instanța a apreciat că suma de 200 lei este suficientă a sancționa culpa procesuală a pârâtei.
În baza art. 274 alin 3 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului cheltuielile de judecata, în cuantum de 239,3 lei respingând alte pretenții.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC C. EXPEDITIOM S.
, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate.
În motivarea recursului recurenta arată că a formulat prezentul recurs, deoarece instanța de fond a acordat doar 239,3 lei cheltuieli de judecată, deși cuantumul acestora era de 489,30 lei, repezentând 450 lei onorariu avocat, 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Recurenta apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de toate cheltuielile efectuate de aceasta cu privire la proces, astfel că din motivarea sentinței nu rezultă care au fost temeiurile de fpat și de drept pentru care onorariul de avocat nu a fost acordat în integralitate. Mai mult, cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar nu au fost acordate.
Instanța de fond a invocat simplu dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. și a amintit raportarea la complexitatea cauzei, fără a motiva în mod concret care au fost argumentele care au stat la baza reducerii onorariului de avocat.
Hotărârea atacată constă în interpretarea greșită a actului dedus judecății și este lipsită de temei legal, făcându-se greșita aplicare a legii.
În speță, s-a făcut dovada relei credințe a pârâtei A. F.
P. C. cât și dovada unui abuz de drept din partea acesteia, astfel că nu se justifică dispoziția instanței de fond de a reduce cuantumul onorariului plătit de reclamantă avocatului, precum și de a nu acorda taxă
judiciară de timbru și timbru judiciar, fără a-și motiva decizia luată.
Prin reducerea onorariului de avocat, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., respectiv valoarea pricinii, culpa continuă și reaua credință a pârâtei dovedită în dosar, cât și în alte dosare cu același obiect aflate pe rolul Tribunalului C. și de munca depusă de avocat.
Consideră că un onorariu de 450 RON nu este nepotrivit de mare pentru o speță care, deși nu are un grad mare de specializare, a presupus o muncă și documentare laborioasă, astfel că aceste cheltuieli de judecată ar fi trebui acordate integral.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului și neacordarea taxelor de timbru, nu este afectat nici patrimoniul avocatului și nici munca acestuia, ci doar recurenta se află în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși aceasta nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat raportat la munca depusă de acesta.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Recursul formulat în prezenta cauză vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N., ca urmare a admiterii acțiunii având ca obiect restituire taxă de poluare nedatorată formulată de reclamanta SC C. E.
S. .
În fapt, astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul de fond la filele 33-34, reclamanta a probat în cauză efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 450 de lei constând în onorariu avocațial, iar
potrivit celor menționate în cuprinsul sentinței recurate nr. 11825/_, instanța a obligat pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N. să plătească reclamantei suma de 239,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, arătând că, raportat la complexitatea cauzei, suma de 200 de lei este suficientă pentru sancționarea culpei procesuale a pârâtei.
Asupra aspectului criticat în recurs, curtea reține că, astfel cum s-a statuat în practica judiciară, articolul 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului [I., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2420 din 11 aprilie 2008]. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora [I., Secția comercială, decizia nr. 405 din 4 februarie 2010]. Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală [ Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 10144 din 15 decembrie 2009].
Curtea reține că abilitarea instanței de judecată de a proceda la reducerea onorariului de avocat cu ocazia soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prerogativă prevăzută de dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, a fost confirmată și prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, care a declarat constituțional acest text legal, reținându-se totodată că nicio dispoziție din legea fundamentală nu interzice expres consacrarea prin lege a prerogativelor instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului convenit între părțile contractului de asistență juridică, prin prisma proporționalității cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că onorariile avocațiale urmează să fie recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Aplicând aceste principii jurisprudențiale în cauza de față, curtea, în dezacord cu aprecierea instanței de fond, constată că onorariul avocațial solicitat pentru dezbaterea cauzei la prima instanță nu este nejustificat, fiind solicitat într-un cuantum rezonabil în raport de complexitatea obiectului acțiunii promovate de reclamant și de activitatea desfășurată de apărătorul acestuia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., curtea va admite recursul formulat în cauză și va modifica în parte sentința nr. nr. 11825 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. , în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 489,3 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată pentru judecata în fața primei instanțe, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de SC C. E. S., împotriva sentinței civile nr. 11825 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 489,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru judecata în fața primei instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. | SA M. | I. | A. | M. | C. |
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.T.
