Decizia civilă nr. 7047/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7047/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător A. M. I.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC BT L. T. IFN SA împotriva sentinței civile nr. 12332 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta A. FIN. ȚELOR P. E A MUNICIPIULUI C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare .
Componența completului s-a stabilit potrivit Hotărârii nr. 38 din_ a Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit timbrat cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12332 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta BT L. T. I. SA PRIN K. S., împotriva pârâtei A. N. DE A. F. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, cererea reclamantei este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, întrucât taxa de primă înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U.E., ci tuturor autoturismelor vechi sau noi înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională și aplicarea acestei taxe nu contravine prevederilor art.90 TFUE.
Împotriva sentinței a declarat recurs
reclamanta BT L. T.
I. SA PRIN K. S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, deoarece instanța de fond a pronunțat sentința fără a intra în cercetarea fondului, în subsidiar, solicită modificarea sentinței pentru
motivul prev. de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., coroborat cu art. 312 alin.
3 Cod proc.civ., admiterea în întregime a acțiunii, obligarea pârâtei la anularea Deciziilor de calcul a taxelor solicitate pentru înmatricularea celor două autovehicule, obligarea pârâtei în solidar cu chemata în garanție la restituirea taxelor de primă înmatriculare achitate în valoare de 11.915,12 lei actualizate cu dobânda legală și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată către recurentă.
În motivarea recursului se arată, referitor la motivul de casare că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în sensul că recurenta a achiziționat autoturismele marca BMV 320 D, Ford Tranzit Connect și VW Golf. Aceste autoturisme s-au aflat în proprietate a SC K. S. până în luna aprilie 2011, dată la care contractele de leasing a acestor autoturisme s-au închis și pentru înmatricularea acestora recurenta a fost obligată să achite în România sumele de 3.665,51 lei, 4.766 lei și respectiv 3.483,61 lei reprezentând taxe speciale de primă înmatriculare.
Apreciază că această taxă este abuzivă, discriminatorie și ilegală, deoarece există incompatibilitate între prevederile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 C. fiscal și fostul art. 90 din Tratatul UE, actual art. 110 TFUE.
De altfel, s-a statuat că toate modificările OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din state membre, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor apărări, iar prin dispozitivul acesteia nu s-a pronunțat nici asupra cererii de chemare în garanție, iar motivarea sentinței este străină cauzei.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, astfel cum reiese din încheierea din data de_ (f. 41), în cuprinsul acestui act de procedură s-a consemnat că reprezentantul reclamantei a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., solicitând acordarea unui termen de judecată pentru citarea chematei în garanție, cerere care i-a fost încuviințată de instanță, chemata în garanție fiind citată în litigiu pentru termenele următoare din_ ,_ și_ (f. 43, 59 și 63).
Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 12322/_, instanța a soluționat acțiunea formulată de reclamanta BT L. T. I. SA, obiect al dosarului nr._, doar în contradictoriu cu pârâta A. N. De A. F., fără a face vreo referire la chemata în garanție citată în proces.
Ori, în raport de această situație de fapt, și având în vedere că
înscrisul menționat în cuprinsul încheierii din data de_, reprezentând o cerere de chemare în garanție nu se regăsește la dosar, deși persoana chemată în garanție a fost citată în cauză la mai multe termene de judecată, curtea constată că se impune a se verifica dacă reclamantul și-a manifestat în mod expres voința în sensul de a schimba cadrul procesual sub aspectul părților, respectiv dacă A. F. pentru M. are calitate procesuală în cauză, și, în măsura în care se constată existența legitimării procesuale, pronunțarea unei soluții în contradictoriu și cu această persoană juridică citată în cauză.
În drept, Curtea reține drept aplicabil în cauză principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, în interpretarea căruia s-a reținut că instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
Cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul, sau să se pronunțe în contradictoriu cu alte persoane decât cele care au stat în calitate de părți în litigiu.
Curtea constată că omisiunea verificării de către instanța de fond a calității procesuale a Administrației F. pentru M., citată în cauză, și omisiunea pronunțării de către instanță în contradictoriu și cu aceasta impun aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 312 alin. 5 di codul de procedură civilă (1865), ca urmare a împrejurării că instanța nu a intrat în cercetarea fondului acestei cereri de chemare în garanție menționate în cuprinsul încheierii din data de_ (f. 41).
Se impune această concluzie în raport de împrejurarea că, în situația în care se va concluziona în sensul existenței unei erori în cuprinsul
încheierii de ședință menționate, singura competentă a o îndrepta este, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a art. 281 indice 2a din Codul de procedură civilă, instanța care a pronunțat încheierea în cauză.
Mai mult, în situația contrară, în care se va constata existența calității procesuale a Administrației F. pentru M., este de natura evidenței că și această prezumtivă parte trebuie să beneficieze de posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului, în caz contrar încălcându-se dreptul acesteia la un proces echitabil.
Nu în ultimul rând, dacă înscrisul menționat drept cerere de chemare în garanție a fost depus la dosar, însă acesta a dispărut în orice chip, refacerea acestuia se poate face, potrivit art. 583 din Codul de procedură civilă, de însăși instanța învestită cu judecarea pricinii.
Totodată, curtea reține că se impune casarea în totalitate a sentinței recurate în raport de împrejurarea posibilității existenței unei strânse legături între prezumtiva cerere de chemare în garanție formulată de reclamant și cererea principală formulată în cauză.
Pentru aceste considerente, curtea constată că în cauză devine incident cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, astfel încât, față de dispozițiile art. 312 alin. 1, 5 și 6 indice 1 din Codul de procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de SC BT L. T. IFN SA prin K. S. împotriva sentinței civile nr. 12332 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Va casa sentința atacată în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței de fond - Tribunalul Cluj - secția de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, urmând ca instanța, în rejudecarea întregii cauze după casarea cu trimitere, să verifice și limitele învestirii sale sub aspectul părților și să procedeze la soluționarea cauzei în limitele în care a fost învestită de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de SC BT L. T. IFN SA PRIN K.
S. împotriva sentinței civile nr. 12332 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o casează și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. I. | A. | M. | C. |
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: P. U.
