Decizia civilă nr. 7135/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7135/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător A. A. M. Judecător S. L. R. Grefier M. V. -G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
F. P. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 1.873 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu reclamantul intimat P. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul pârâtei este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr..873 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., s-a admis excepția inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâte cu privire la capătul de cerere vizând anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și în consecință respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
S-a respins excepția inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile invocată de pârâte cu privire la capătul de cerere vizând restituirea taxei pe poluare și a dobânzii ca neîntemeiată.
S-a admis în parte, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul P. I., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B. -N. și A. F. P. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta A.F.P.B. să restituie reclamantului suma de 2.087 lei, achitată la data de_, reprezentând taxă pe poluare, respingându-se ca neîntemeiate, cererea privind acordarea dobânzii legale la nivelul penalităților percepute pentru creanțele bugetare și celelalte capete de cerere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. B. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M.
, și în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2.087 lei, cu titlu de taxă pe poluare și cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. .
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că excepțiile inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile invocată de pârâte este întemeiată cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și în consecință va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil, deoarece reclamantul nu a contestat acest act administrativ-fiscal în termen de 30 de zile de la data comunicării, termen prevăzut sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 205 raportat la art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității invocată de pârâte vizând celelalte capete de cerere, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Astfel, interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille impotriva Licchtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. B. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a deciziei de calcul a taxei pe poluare întrucât taxa a fost achitată pentru un autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat anterior în circulație, nici în România și nici într-un stat membru al U.E..
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Pârâta apreciază că obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art.4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute. Potrivit acestor reglementări, taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. De asemenea, taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Recurenta critică statuările instanței de fond referitoare și la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Pârâta consideră că nici încălcarea art. 28 din Tratat nu este fondată. Astfel că jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile art. 1088 alin. 2 cod civil cât și pe cele ale Ordinului nr._ .
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea acestora, întrucât pârâta nu are nicio culpă în perceperea taxei, aceasta fiind prevăzută de legislația în vigoare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
La data de 0_, reclamantul a achitat suma 2.087 lei, cu titlu de taxa speciala de prima matriculare pentru autoturismul marca Dacia Logan, la Trezoreria Municipiului B. . Considerând nelegală perceperea acestei taxe s- a adresat pârâtei AFP B., cu solicitarea de a-i fi restituită.
Parata prin răspunsul comunicat reclamantului, a arătat ca se menține obligativitatea platii taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca taxa achitata nu poate face obiectul restituirii.
Prima instanță a admis cererea, iar pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Din analiza actelor dosarului, respectiv a înscrisurilor depuse la dosar la filele 10-12, Curtea constată că autovehiculul în litigiu este unul nou, nefăcându-se dovada înmatriculării lui anterioare într-un stat membru UE. Ca atare, sentința tribunalului este nelegală.
Deși instanța de recurs nu neagă justețea argumentelor privind aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE, nu este mai puțin adevărat că ele nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, chiar dacă s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară din Tratat, în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate, instanța de recurs ia act de faptul că aceste argumente nu își găsesc incidență, raportat la starea de fapt dedusă din probațiunea administrată de către reclamant.
Astfel, tribunalul nu a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus restituirea taxei, obligația de a aplica dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie, subzistând numai atunci când achitarea ei a fost percepută la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
În concluzie, cum în speță nu s-a făcut dovada de către reclamant că autoturismul ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat comunitar, criticile de încălcare în speță a dreptului comunitar aduse de reclamant prin acțiune nu subzistă, jurisprudența și normele comunitare existând exclusiv în raport cu autoturisme care au fost anterior înmatriculate într-un stat membru. Ca atare, acțiunea trebuia respinsă de prima instanță, iar cererea de chemare în garanție, rămasă fără obiect, trebuia respinsă și ea.
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtă și va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului P. I. precum și cererea de chemare în garanție a A.F.M. B. .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 1.873 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului P. I. și cererea de chemare în garanție.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, V. G. | Pt.JUDECĂTOR, A. A. M. în c.odihnă, semnează Președintele Curții de Apel, V. M. | JUDECĂTOR, S. L. R. |
GREFIER, M. V. -G. |
Red.G.V./ .07.2013.
Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: B. L. T. .
