Decizia civilă nr. 7467/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7467/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I.
G. M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. M. prin A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 4070 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
, în contradictoriu cu reclamantul B. P. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4070 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul BENȚA PETRU, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P.
M., A. F. P. S. M.
și A. F. PENTRU
M.
având ca obiect completare a sentinței civile nr.4070/_ a T. ui M. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat în cerere pentru înmatricularea căruia pârâta A.
F. P. S. M., prin decizia de calcul a taxei de poluare, a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 2231 lei - achitată cu chitanța seria TS4B nr.0716962/_ cu titlu de taxă de poluare.
Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform alin.2 al aceluiași articol, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din perspectiva celor arătate, T. a considerat că decizia de calcul a taxei de poluare este nelegală, nelegală fiind și încasarea taxei aferente și, în consecință, suma percepută trebuie restituită de către pârâte.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea
integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu, astfel că instanța a acordat dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, iar începând cu data de_ dobânda legală reglementată de O.G. nr.13/2011, începând cu data achitării taxei de poluare.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi primită în situația de față nu sunt incidente dispozițiile Codului de procedură fiscală, nefiind vorba despre o creanță fiscală.
De asemenea, nici cererile privind obligarea pârâtelor la plata de daune materiale în sumă de 100 lei, reprezentând cheltuielile de birotică și deplasări efectuate în cadrul și pe parcursul procedurii de recuperare a prejudiciului până la data depunerii acțiunii, precum și obligarea pârâtelor la plata de daune morale a câte 1 leu pe zi calculat din ziua următoare datei la care a plătit taxa și până la restituirea integrală a sumei nu pot fi primite în condițiile în care dispozițiile art. 18 alin.3 din Legea nr. 554/2004 sunt incidente numai în situația în care eventual nu este executată o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A
F. P. M. prin A. F. P. S. M.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului recurenta a arătat că că luand in discutie Hotararea din 07 aprilie 2011 pronuntata de Curtea Europeana de Justitie in cauza C-402/09, hotarare prin care instanta s-a pronuntat asupra prevederilor OUG.50/2008 forma publicata in Monitorul Oficial al R. iei nr.327/2008, - stabilind ca fiind obligatorie pentru instanta nationala in procesul de solutionare a cauzei, "Nevoia obiectivă" din litigiul Tatu a fost
identificată prin raportare la data emiterii deciziei de aplicare a taxei, _
. Orice reglementare ulterioară în materie nu este relevantă pentru solutionarea dosarului, asa încât descrierea modificărilor aduse OUG 50/2008 nu este pertinentă pentru această trimitere preliminară.
Avand in vedere aceste precizari, data de referinta, pe baza careia se stabileste legislatia nationala ce guverneaza raportul juridic care face obiectul actiunii in discutie, retinuta de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09- Tatu este asa cum a mai precizat_ . Astfel, aceste efecte ale Hotararii CJUE, nu pot fi aplicate "in extenso"
in toate cauzele in care contribuabilii au achitat taxa pe poluare in temeiul modificarilor aduse prin OUG nr.208/2008, OUG 218/2008, OUG nr.117/2009 sau OUG nr.118/2011. Este evident faptul ca aceste ordonante nu sunt aplicabile, in conditiile in care drepturile si obligatiile partilor - continutul raportului juridic- au fost stabilite la o data la care cele patru acte normative nu erau in vigoare. Concluzia care se impune este aceea ca in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata al caror obiect il constituie cererile contribuabililor de restituire a "taxei de poluare", stabilita in conformitate cu alte prevederi legale decat cele ale OUG nr.50/2008 in forma in care a fost publicata in Monitorul Oficial al R. iei nr.327/_, efectele Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente, nu produce efecte juridice.
De asemenea, in ceea ce priveste neutralizarea taxei pe poluare, Curtea Europeana de justitie a reiterat practica sa in aplicabilitatea art.110TFUE in sensul ca: Art. 110 TFUE: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare".
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Raportat la interpretarea dată art. 110 TFUE în recenta hotărâre și în considerarea suveranitătii fiscale a unui stat membru, Guvernul consideră relevantă analiza considerentelor pe care Curtea și-a fundamentat dispozitivul hotărârii. Taxa pe poluare este considerată un impozit intern, fapt pentru care trebuie examinată în raport cu art.1102 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circularii a mărfurilor între statele membre în conditii normale de concurentă.
Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privită în lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscală a statelor membre și faptul că art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudența confirmă că prima înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plată a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima înmatriculare nu poate fi considerat în sine interzis de legislația primară a Uniunii Europene.
(Hotărârea în cauza C- 387/01 Weigel, punctul 65 și Hotărârea În cauza C- 383/01 De D. ske Bilimportorer punctul 34).
Tot Curtea a arătat că instituirea unei taxe fiscale printr-un act normativ începând de la o anumită dată nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt ulterioare intrării în vigoare a noii prevederi legale. Prin urmare, 110 TFUE nu poate fi invocat în mod util pentru a stabili un efect discriminatoriu al unei taxe pentru simplul motiv că aceasta se aplică unor vehicule înmatriculate pentru prima dată după intrarea în vigoare a
legii privind această taxă, iar nu și celor înmatriculate prima dată anterior acestei intrări în vigoare. La punctul 49 din cauza C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, Curtea consemnează că nu este relevantă compararea cu vehiculele aflate în circulație anterior instituirii noului regim fiscal.
Curtea confirmă și în recenta hotărâre în cauza Tatu că art. 110 TFUE nu are ca scop sa împiedice un stat membru să introducă noi taxe sau să modifice rata sau baza de impunere a acestora. (Cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 Ilona Nemeth, punctul 49 și cauza C-402/09, Tatu, punctul 50: "Art. 90 CE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente. "")
Deși în principiu este valabil argumentul potrivit căruia competența statelor membre de a introduce noi taxe este limitată, dacă se dovedește că regimul fiscal instituit este de natură să descurajeze bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale, ipoteza în care plasează Curtea acest raționament este, în opinia Guvernului, discutabilă. Aceasta întrucât ar fi absurd să ne imaginăm că poate exista o situație în care un stat membru instituie un nou regim fiscal, cu taxe noi sau valori mai mari ale unor taxe existente, fiind inerentă o diferență între sarcinile fiscale care incumbă situațiilor juridice constituite anterior și ulterior intrării în vigoare a normei care instituie noul regim fiscal. Urmând raționamentul Curții, ar acesta ar însemna o limitare a libertății statui membru de a stabili cuantumul unei taxe dacă această ar reprezenta o măsură fiscală al cărei regim ar fi similar taxei pe poluare instituite prin OUG 50/2008 (taxă cu exigibilitate la momentul punerii în circulație).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F.
P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M.
M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției
mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P.
M. prin A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 4070 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
DP A. I. A. C. I.
G.
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: S. F. A.
