Decizia civilă nr. 749/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA Nr. 749/R/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G. C. JUDECĂTOR: I. N. B. JUDECĂTOR: S. T. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul M. C. -N. - D.
P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 8598/_ pronunțată în dosarul cu nr. _
privind și pe intimata O. S. - M. având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242(2) C.pr.civ., astfel, apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 8598/_ pronunțată în dosarul cu nr._, a fost admisă plângerea formulată de petenta O. S. -M. domiciliată în Rîșnov str. Ion S. nr.50 jud. Brașov, în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - D. POLIȚIEI COMUNITARE cu sediul în C. N. str.M. nr.1-3 jud.C. .
A fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1. încheiat la data de_ de către agenți constatatori din cadrul instituției intimate.
Pentru a pronunța a această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1. încheiat la data de_ de către agenți constatatori din cadrul M. ui C. -N. - D. Poliției Comunitare, petenta O. S. M. a fost sancționat în temeiul art. 10 lit. A) din Hotărârea Consiliului Local C. -N. nr. 26/2010, cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, reținându-se în esență că, la data de_, orele 16.10, pe str. Republicii nr. 37, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost depistat încălcând prevederile HCL 26/2010 lit. A), staționând fără tichet sau abonament de parcare valabil.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că au fost respectate prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, prevederi a căror nerespectare atrag nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța de fond reține că petentul O. S. M. a fost sancționat potrivit art. 10 lit. a) din Hotărârea Consiliului Local C. -N. nr. 26/2010, conform căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 200 lei la 400 lei parcarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii. Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței, cauza P. împotriva României).
Prin contestația sa, petenta învederează instanței o altă situație de fapt, consecventă celei reținute în procesul verbal, și anume că achiziționase tichet de parcare pe care însă este în imposibilitate de a-l depune ca probă întrucât a fost înștiințată despre acest incident abia după 5 luni când i-a fost comunicat procesul verbal. Față de aceste apărări, instanța constată că fotografiile depuse la dosar de către intimat nu înfățișează nota de constatare prin care petentei să i se fi adus la cunoștință cele constatate, acestea fiind totodată neclare și în privința existenței în interiorul mașini a tichetului de parcare, împrejurare care dă naștere unui dubiu în privința existenței faptei contravenționale în sarcina petentei. Interpretând acest dubiu în favoarea petentei, instanța a anulat procesul verbal contestat și a exonerar-o pe aceasta de la plata amenzii aplicate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurentul M.
C. -N. - DP C. C. care solicită admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii plângerii contravenționale.
Se consideră sentința civilă mai sus menționată nelegală pentru următoarele considerente:
Petenta a fost sancționată în temeiul unei hotărâri de consiliu local care reglementează anumite aspecte referitoare la oprirea, staționarea și parcarea neregulamentară pe domeniul public sau privat al municipiului C. -N., care a fost adusă la cunoștință publică, astfel încât trebuia să se conformeze prevederilor sale.
Parcarea este regulamentară dacă, conducătorul auto, la parcare, afișează pe bord, în interiorul autovehiculului, vizibil din exterior, tichetul valid, potrivit instrucțiunilor înscrise pe el sau abonamentul de parcare. Neafișarea tichetului/ abonamentului de parcare face imposibilă verificarea de către agentul constatator a valabilității acestuia.
Fotografiile depuse în probațiune, anexate întâmpinării, dovedesc faptul că, la momentul controlului, pe bordul autovehiculului, nu era afișat nici un tichet sau abonament de parcare valabil. Sub acest aspect admiterea plângerii contravenționale pe motiv că ar exista " un dubiu în privința existenței faptei" nu este o soluție legală și temeinică, din moment ce soluția pronunțată se bazează exclusiv pe afirmațiile petentei, fără a ține cont de celelalte probe administrate în cauză.
Argumentele instanței de fond referitoare la faptul că, fotografiile depuse în probațiune "nu înfățișează nota de constatare prin care petentei să i se fi adus la cunoștință cele constatate..." sunt lipsite de relevanță din mai multe considerente: agentul constatator poate fotografia autoturismul anterior întocmirii notei de constatare; nota de constatare este un act preliminar întocmirii procesului verbal căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 2/ 2001; procesul verbal a fost încheiat cu respectarea termenului legal de 6 luni de la data constatării faptei, respectiv, comunicarea acestuia către petentă s-a realizat în termenul legal de o lună de la data aplicării sancțiunii. în acest context, petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, acesta
bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Contrar punctului de vedere exprimat în cuprinsul sentinței atacate, deși se achiesează la opinia potrivit căreia în materie contravențională sunt aplicabile o serie de prezumții, nu consideră ca principiul in dubio pro reo ar fi de asemenea aplicabil, întrucât acesta are natură procesual penala, iar, potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001, în materie contravențională se aplică regulile procesual civile, care nu includ aplicarea acestui principiu.
Raportat la împrejurarea reținută de instanță potrivit căreia, situația de fapt consemnată în actul de constatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cade în sarcina agentului constatator, în sensul că, acesta nu ar fi furnizat suficiente probe pe care să se întemeieze o declarație de vinovăție, consideră că jurisprudență CEDO în materia procedurii contravenționale românești nu poate fi interpretată în sensul înlăturării prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului- verbal sau a inaplicabilității regulilor procedurale civile. Soluția justă ar trebui să fie cea deja consacrată în jurisprudență națională, de coroborare a celor două prezumții: cea a legalității și temeiniciei procesului-verbal, profitabilă autorității administrative emitente a acestuia, respectiv; cea a nevinovăției, care implică dreptul petentei de a dovedi, cu orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul-verbal.
De altfel, "procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției face prin el însuși dovada situației de fapt reținute de agentul constatator și nu mai trebuie completat cu nici un mijloc de probă extrinsec " (D. Severin - Răspunderea contravențională, practică judiciară, Ed. Hamangiu, B. ești, 2007, p. 189-192).
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Principiul in dubio pro reo este aplicabil în domeniul contravențional pentru că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în cauza A. contra României că procedura în materie contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale. De aceea a și fost modificat art. 47 din OG 2/2001 prin Legea nr. 76/2012 în sensul că " Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz."; Cu alte cuvinte, se aplică principiile din dreptul penal cum este și in dubio pro reo, iar cauzele contravenționale se judecă în procedura prevăzută de Codul de procedură civilă.
Acest principiu se referă la faptul că, atunci când există dubii asupra unor elemente de fapt, ele trebuie interpretate în favoarea celui acuzat. Ori, se observă că pe parbrizul autovehiculului fotografiat, există o pată albă în colțul în care se afișează de obicei tichetele de parcare. Deci există un dubiu asupra existenței sau nu a tichetului de parcare, dubiu care se interpretează în favoarea petentei.
Pe de altă parte, este deja arhicunoscută și total falsă celebra expresie din toate procesele verbale întocmite de P. C. din mun. C. -N., menționată la rubrica
"martor"; a procesului verbal în situația în care acesta este încheiat în lipsa contravenientului: "persoanele de față refuză implicarea";. Păi dacă sunt persoane "de față"; ele sunt prezente pentru că doresc să se implice și nu ar fi greu să se ia datele acestora. Însă intimata recurentă se ascunde sub această umbrelă pentru a eluda dispozițiile art. 19 din OG 2/2001. Dacă procesul verbal ar fi fost semnat de un martor, probabil că acesta ar fi apucat să observe, în timp ce aștepta ca agentul constatator să completeze procesul verbal sau nota de constatare, dacă pe bordul autoutilitarei se afla sau nu un tichet de parcare.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. se va respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul M. C. -N. - DP C. împotriva sentinței civile nr. 8598/_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. - D. POLIȚIEI COMUNITARE cu sediul în C. -N. str.M. nr.1-3 jud.C. împotriva sentinței civile nr. 8598/_ pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013
PREȘEDINTE, A. G. C. | JUDECĂTOR, I. N. B. | JUDECĂTOR, S. T. |
GREFIER, D. B. |
Red.S.T./C.B./2 ex./_
Jud. fond: T. I.
