Decizia civilă nr. 8046/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 8046/2013
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător V. G.
Grefier M. V. -G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 4793 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamanta intimată S. ANA și chemata în garanție A. F. PENTRU
M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4793 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost admisă acțiunea reclamantei reclamanta S. ANA, și a fost obligată DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. -S. prin A. F.
P. Z. să-i restituie suma de 3689 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 5 nr.4082368 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M. M. - A.
F. pentru M., care a fost obligat să vireze în contul Administrației F. P.
, suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. prin care se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată, desființarea sentinței recurate cu privire la obligarea DGFP S. -AFP Z. la plata dobânzii fiscale aferente și menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punct. 6, 9 Cod Procedura Civila și în considerarea disp. art. 3041C. pr. civ., pârâta a susținut că consideră nelegală hotărârea atacata deoarece Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul ca reclamantul nu a solicitat dobânda fiscala în temeiul art.117,120 și 124 din Codul de procedura fiscala ci dobânda legala, așa cum rezulta din motivarea în drept a acțiunii formulate, acesta a solicitat plata dobânzii legale, iar instanța de fond a obligat în mod nejudicios instituția recurentă la plata dobânzii fiscale aferente.
Subliniază faptul că dispozițiile Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente cauzei și ca atare nu produce efecte juridice, taxa pe poluare fiind plătită în baza OUG nr. 50/2008 modificată prin OUG nr. 208/2008 și OUGnr. 218/2008.
Hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art.267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
Referitor la adresa emisa de AFP, aceasta nu este un act administrativ în sensul definit de art. 2 lit. C din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operațiune tehnico materiala
Stabilirea cuantumului sumei si a obligației plații taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 au fost stabilite prin Decizia de calcul a taxei pe poluare în urma căreia reclamantul a plătit suma solicitată la restituire.
Așa cum rezulta din economia dispozițiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura Fiscala, republicata cu modificările si completările ulterioare.
Astfel fiind, actul autorității fiscale reprezintă un titlu de creanța si constituie înștiințare de plata conform legii. Decizia poate fi contestata în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare, dispoziții ce au fost ignorate de instanța de judecata.
În speță, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor legale anterior arătate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În acest context, demersul judiciar al reclamantei, nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Fără o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata.
Chiar daca reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume.
Față de aceste împrejurări rezultă că taxa de poluare reglementata de OUG nr. 50/2008 - nu poate fi caracterizata ca fiind contrara art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate concluziona ca OUG nr. 50/2008 respecta exigentele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
*Pe fondul cauzei solicită instanței de recurs respingerea acțiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în întimpinarea depusa la dosarul cauzei.
*Referitor la admiterea de către instanța a capătului de cerere privind acordarea de majorări de întârziere de 0,1% pe zi, în condițiile în care s-a solicitat dobânda legala, solicită de asemenea respingerea acestuia având în vedere faptul ca taxa a fost încasata în temeiul OUG nr. 50/2008, act normativ care este în vigoare si pe care Curtea Constituționala, în numeroasele Decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 ,l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional.
Ori Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept expuse rezulta că
încasarea taxei pe poluare este legală și temeinică și nu este în contradicție cu normele europene, neputând fi reținută discriminarea invocata de către reclamant.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste eventuala inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M.
.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a
descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea constată că încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120
alin. 6 și art. 117 C.pr.civ., deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Prin urmare, în mod eronat prima instanță a acordat reclamantului dobânda potrivit codului de procedură fiscală, ca reparație pentru un prejudiciu rezultat din nerespectarea de către stat a obligațiilor comunitare, această dobândă fiscală trebuind înlăturată de instanța de recurs.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 6 C. pr. civ. rap. la dispozițiile. art.
20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul și se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va înlătura obligația pârâtelor și a chematei în garanție la plata dobânzii fiscale și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 4793 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtelor și a chematei în garanție de plată a dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2013.
Președinte, A. A. M. | Judecător, S. L. R. | Judecător, V. G. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.R.S.L./dact.V.R
2 ex./_ Jud.fond:M. S.
