Decizia civilă nr. 8160/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8160/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. L. Z., împotriva sentinței civile nr. 1047 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu P. M. -M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat Urcan Ciprian, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosar s-a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-i-se reprezentantului recurentei.
Întrebat fiind de către instanță, acesta arată că intimata are calitatea de funcționar public.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de
judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1047 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, a fost admisă excepția invocată din oficiu și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z. - P. L. Z. în contradictoriu cu pârâta P. M. M., având ca obiect obligația de a face - recuperare sumă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
La termenul de judecată din_, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii formulate.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede:
"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de către o au tor itate publ ic ă,
printr-un act administrativ sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";
Conform art. 8 din același act normativ, a cărui denumire marginală este "Obiectul acțiunii judiciare"; "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.";
Din analiza textelor de mai sus rezultă că, pentru formularea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să existe a priori o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluționarea în termen a unei cereri sau prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Ori, reclamantul, adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiune care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcțio narul public
în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate rezultă că demersul reclamantului la instanța de contencios administrativ pentru constituirea unui titlu executoriu pe cale judecătorească în vederea stabilirii întinderii prejudiciului și a reparării acestuia nu este legal, întrucât, pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu trebuie să se pronunțe o sentință de stabilire a răspunderii care să constituie apoi un titlu executoriu pentru recuperarea pagubei pricinuite bugetului reclamantului, fiind suficient, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, ca reclamantul să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a ordinului / dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu a fost contestat/-ă de către angajat ori angajatului i s-a respins acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, însă rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul a mai reținut însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, instanța a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins în consecință acțiunea formulată de reclamant.
Totodată, întrucât admiterea excepției inadmisibilității reprezintă un impediment pentru continuarea acțiunii civile, tribunalul nu a mai supus examinării celelalte critici, care privesc fondul dreptului dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. L. Z.
, solicitând casarea cu trimitere la instanța de fond în vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat în deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global în deciziile sale, iar unitatea recurentă a emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe în care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât în parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la recurentă, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu aveau posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a încercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul a rămas fără succes întrucât nu au obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de recurenți cu tabele anexate le-au expediat pârâților dar nu aveau semnătura de primire a deciziei. În acest context erau în imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a
încuviințării executării silite cât timp nu probau comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contestare pentru fiecare debitor în parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, au solicitat modificarea unui
act administrativ în sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât în parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri.
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, motivându-și soluția raportat la OG 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Noului cod de procedură civilă care va intra în vigoare în viitor! În ceea ce privește ordonanța 2/2001 apreciază că aplicarea acesteia este exclusă din moment ce art. 117 din Legea nr.188/1999 menționează expres că prezenta lege se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență au solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art. 117 din Legea nr.188/1999. Chiar dacă deciziile emise de recurentă nu îmbracă forma unui act administrativ comun, sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj,(alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de recurentă, dosare care în prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază ca aceste este nefondat pentru următoarele considerente:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni in justiție.
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeași lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului
autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane, care nu
este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
În speța s-a procedat la emiterea a unei decizii în temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 în vederea recuperării sumei pretinse în speța de la parat în sumă de 2487 lei (f. 2-3 dos. fond). Totodată așa cum a precizat reprezentantul paratei si la termenul de judecata din data de_ parata continua sa își desfășoare activitatea în cadrul reclamantei astfel ca nu exista din aceasta perspectiva nici un impediment legal pentru punerea în aplicare a acestei decizii prin rețineri din salariu, fiind necesar ca în măsura în care această decizie nu au fost atacată conform art. 84, 85 din Legea 188/1999 si a devenit irevocabile, la aplicarea lor sa se aibă in vedere și eventuala incidenta Legii 84/2012. Ca atare, o acțiune în justiție pentru recuperarea acestei sume apare ca inadmisibila întrucât încalcă dispozițiile legale speciale sus menționate.
În aceste condiții în care exista un text de lege special care reglementează modul în care se angajează răspunderea patrimoniala a funcționarului public la care paratul este si în prezent funcționar public in cadrul reclamantei o acțiune în justiție de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca inadmisibila încălcând principiului "specialia generalibus derogant"; precum și prevederile art. 84, 85 din Legea 188/1999.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul textelor de lege sus menționate a art.20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 304 indice 1 C.pr.civ de la 1865, art. 312 din același cod va respinge recursul formulat in cauza și va menține hotărârea atacata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 1047 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. Ț. D. B.
