Decizia civilă nr. 8203/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8203/2013
Ședința publică de la Completul compus din: PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe recurent P. L. Z.
și pe intimat C. B. -M., având ca obiect obligația de a face
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
intimat Pârât - C. B. -M.
recurent Reclamant - P. L. Z.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta P. L. Z. a sesizat instanța de fond cu o cerere în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 republicată cu modificările și completările ulterioare, mai precis pentru recuperarea sumei de 1.917 lei de la pârât, acordată nejustificat acestuia în calitate de funcționar public în baza raportului de serviciu.
Prima instanță a apreciat că demersul reclamantei este inadmisibil și a respins acțiunea ca atare, reținând incidența prevederilor art. 84 și 85 din Legea nr.188/1999.
În cadrul prezentul recurs sarcina ce revine Curții este acea de a stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție
1
instituțiilor la care sunt angajați poate fi atrasă atât în temeiul art. 84, 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cât și prin introducerea unei acțiuni judiciare.
Actul normativ privitor la statutul funcționarului public, respectiv Legea nr.188/1999, reglementează cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii funcționarului pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituției sau autorității în care își desfășoară activitatea.
La articolul 84 se prevede că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Același act normativ prin art.85 mai prevede că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Reiese din normele enunțate că antrenarea răspunderii funcționarului are loc în condițiile și procedura special instituită în acest scop respectiv prin emiterea unei dispoziții de imputare/recuperare într-un anumit termen.
Cu alte cuvinte, în cazurile anume menționate în acest act normativ nu există un drept de opțiune între a recupera prejudiciul în condițiile răspunderii pe cale administrativă prin emiterea deciziei de către autoritate/instituție sau a-l recupera direct pe cale judecătorească. O acțiune directă în justiție pentru recuperarea sumei apare ca inadmisibilă deoarece încalcă normele speciale.
Actele dosarului relevă că pârâtul intimat este funcționar și desfășoară activitate în continuare în cadrul instituției recurente - aspect ce a fost precizat de reprezentantul recurentei la termenul din_ și că a fost emisă în condițiile Legii nr.188/1999 decizia nr.132/2011 în vederea recuperării sumelor constând în suplimente salariale. Se poate așadar constata din acte că s-a urmat procedura prevăzută de legea specială și că nu există vreun impediment de ordin procedural de punere în executare a deciziei.
În condițiile în care tabelul nominal ce însoțește decizia nr.132/2011 ( f. 16
) individualizează suma pe care o datorează intimatul, Curtea nu poate primi argumentele recurentei referitoare la necesitatea modificării pe cale judiciară a deciziei de imputare. De asemenea nici dificultățile întâmpinate de recurentă cu ocazia comunicării deciziei de imputare nu justifică demersul judiciar inițiat de recurentă, codul de procedură civilă prevăzând în mod expres procedura de urmat în ipoteza în care destinatarul refuză primirea actului de procedură ce se dorește a fi comunicat.
Se mai susține de recurentă că în situații similare în alte dosare, acțiunile promovate au fost admise. Împrejurarea evocată nu poate fi reținută întrucât vizează o cu totul o altă situație respectiv a personalului contractual, iar nu a funcționarului public, iar analiza nu poate fi făcută prin prisma altor stări de fapt și de drept din alte cauze ci din speță concretă. Ori, așa cum s-a arătat în cauză intimatul este funcționar public și îi sunt aplicabile normele speciale.
De asemenea, Curtea validează și statuările primei instanțe referitoare la incidența în cazul intimatului a amnistiei fiscale prevăzute de Legea nr. 84/2012.
2
Textul art. 2 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice prevede că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Ținând seama că din actul de control al Curții de Conturi și din motivarea acțiunii rezultă că suma de recuperat a fost acordată în baza contractului colectiv de muncă în perioada_ -_ cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, aceasta se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/2012 și deci dispozițiile art. 2 privind exonerarea de la plată a acestor sume este incident în cauză.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie, astfel că în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de recurenta P. L.
Z. împotriva sentinței civile nr. 981 din_ a Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 981 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
M.I. 09 Septembrie 2013
3
