Decizia civilă nr. 8434/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8434/2013
Ședința publică din data de 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol recursului declarat de pârâtul P. M. Z. împotriva sentinței civile nr. 1878 din data de_, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu reclamanta SC D. SRL Z. și pârâta
P. M. Z., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1878 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Sălaj a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei SC
D. SRL în contradictoriu cu P. M. Z. și a fost obligat pârâtul să emită autorizație de construcție privind împrejmuire parțială teren la imobilul proprietatea reclamantei, situat în Z. ,b-dul Mihai Viteazu, Ferma 3, Hala 1 (Fosta Avicola) jud. Sălaj, identificat în CF nr. 8239 Z. nr. top 1854/1/c/3/1/1/2/1/1/2 (C.F.E. 52934).
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 50 RON pentru fiecare zi,începând cu data introducerii acțiunii la prima instanță și până la eliberarea autorizației de construcții.
În baza art. 274 al. 1și 3 Cod procedură civilă, a fost admisă în parte cererea SC D. SRL pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5308,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată diminuate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta S. DS Z. este proprietara imobilului evidențiat în CF nr. 8239 Z. nr. top 1854/1/c/3/1/1/2/1/1/2 (C.F.E. 52934) și a dobândit acest imobil la data de_, prin cumpărare, ca urmare a adjudecării prin procesul-verbal de licitație din data de_ (f.71, dos. nr._ ).
Parcela proprietatea reclamantei, în suprafață de 8605 mp, a făcut parte din imobilele aparținând debitoarei SC Avicola Z., ce au fost dezmembrate și vândute în procedura falimentului (f.73, dos. nr._ ).
Potrivit procesului-verbal de licitație din data de_, cumpărătorul (adjudecatarul) s-a obligat, printre altele, să efectueze lucrări de investiții constând în reparații și dotări cu finanțare proprie, fără a face modificări de structură și permită accesul la instalațiile comune cu proprietari (cabluri de energie electrică, post trafo, drumuri, platforme, împrejmuire, rețele de aducțiune și evacuare a apei și dejecțiilor - f.74).
Prin autorizația de construire nr. 588/_, reclamanta a fost autorizată să execute lucrări de "împrejmuire parțială a terenului";. Întrucât S. DS Z. a realizat împrejmuirea totală a terenului, prin adresa nr. 42393/_, Instituția Arhitectului șef - Serviciul de Urbanism și Amenajare a Teritoriului din cadrul Primăriei M. Z. a somat-o ca, în termen de 10 zile să întreprindă toate măsurile necesare pentru obținerea autorizației de construire și intrarea în legalitate privind porțiunile de împrejmuiri făcute fără autorizație de construire sau să desființeze aceste împrejmuiri (f.4, dos. nr._ ). Ulterior, reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, prin adresa nr. 45423/_, solicitându-i-se să completeze documentația depusă cu actele care au sta la baza intabulării imobilului în CF (titlul de proprietate și schița de intabulare a imobilului) (f.15. dos. nr._ ).
Prin procesul-verbal nr.104/_, reclamanta a fost sancționată cu amendă în sumă de 5.000 lei și s-a dispus desființarea împrejmuirilor executate în plus față de cele autorizate.
Prin adresa nr. 49917/_, Instituția Arhitectului șef - Serviciul de Urbanism și Amenajare a Teritoriului din cadrul Primăriei M. Z. a revenit la adresa nr. 45423/_, solicitând S. DS Z. să depună procesul verbal de licitație din data de_ (f.16, dos. nr._ ).
În data de_, s-a emis Certificatul de urbanism 1021/_ (f.17, dos. nr._ ).
Reclamanta a solicitat calculul taxei de autorizare pentru împrejmuirea parțială a terenului, iar prin adresa 62490/_ i s-a comunicat valoarea taxei și condiția depunerii acordului scris al tuturor proprietarilor din zona sau notarea în CF a servituții de trecere conform procesului-verbal de licitație din data de_ (f.21, dos. nr._ ).
În data de_, s-a comunicat reclamantei faptul că s-a luat act de achitarea taxei de autorizație de construcție (f.38-39), reiterându-se necesitatea îndeplinirii cerințelor indicate în adresa 62490/_ (f.37, dos. nr._ ).
Reclamanta a depus la dosar copii ale declarațiilor autentice date de trei persoane fizice, administratori ai unor societăți care dețin în proprietate imobilele limitrofe cu ale reclamantei (f.18-19, dos. nr._ ).
La dosarul cauzei au mai fost depuse și copii ale schițelor care au stat la baza dezmembrărilor succesive ale imobilelor ce au aparținut fostei SC Agricola SA parcelate și vândute mai multor societăți comerciale (f.43, 54, 66, 69, dos. nr._ ).
Împotriva procesului-verbal nr.104/_, reclamanta a formulat plângere contravențională care a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei Z., prin sentința civilă nr. 357/_ admițându-se plângerea, modificându-se
procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.104/_, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 5.000 la 3.000 lei și înlocuirii măsurii desființării împrejmuirilor executate în plus față de cel autorizate, cu măsura obligării la intrare în legalitate cu privire la respectivele împrejmuiri(f.10, dos. nr._ ). S-a apreciat că soluția desființării respectivelor împrejmuiri nu este una economică, avându-se în vedere faptul că de la momentul edificării împrejmuirilor neautorizate și până la data judecării cauzei au trecut circa 7 ani, perioadă în care s-a consolidat această stare de fapt, iar prin edificarea împrejmuirilor neautorizate scopul petentei a fost acela de a-și proteja proprietatea, care, scop în sine, este legitim. S-a mai reținut că în zonă nu există un drum de servitute de trecere, constituit prin act autentic sau prin hotărâre judecătorească și, chiar dacă prin pct.5 al procesului verbal de licitație, petenta s-a obligat "să permită accesul la instalațiile comune cu alți proprietari ( cabluri de energie electrică, post trafo, drumuri, platforme, împrejmuiri, rețele de aducțiune și de evacuare a apei și dejecțiilor)";, aceasta nu echivalează cu constituirea unei servituți de trecere, ca dezmembrământ la dreptului de proprietate. Totodată, din probele administrate nu a rezultat că există instalații comune cu alți proprietari, pe terenul aflat în proprietatea petentei, la care aceasta din urmă să nu permită accesul. Pe de altă parte, petenta a dovedit bună credință, prin aceea că a amenajat, prin asfaltare, drumul din partea de jos a halei de producție aflate în proprietatea sa, tocmai pentru a facilita traficul autovehiculelor în zonă( f.7-10, dos. nr._ ).
Sentința civilă 357/_ a Judecătoriei Z. a rămas definitivă prin Decizia civilă 543/_ a Tribunalului Sălaj (f.7-13, dos. nr._ ).
Din expertiza efectuată în cauză (f.32-59,76-77), în ce privește împrejmuirea și materializarea limitei de proprietate, au rezultat următoarele:
- pe terenul reclamantei, faptic, se află o cale de acces (drum betonat vechi), dar care, practic, în prezent nu deservește și ceilalți proprietari de construcții cumpărate de la SC Avicola SA în urma lichidării acesteia, deoarece accesul pe drumul betonat vechi, aflat pe latura nordică a halei de producție a SC
SRL este blocat prin împrejmuirea cu gard SC D. SRL. Între proprietatea reclamantei și proprietatea SC Eurotrans Universal SA există un gard care este amplasat pe axul drumului betonat vechi, blocând accesul și împiedicând practicarea drumului atât înspre SC Eurotrans Universal SA, cât și spre drumul betonat vechi, din dreapta;
în documentația de dezmembrare a terenului proprietatea SC Avicola SA, Încheierea nr. 5364/_, nu s-a prevăzut notarea unei servituți de trecere în favoarea tuturor viitorilor proprietari. Servitutea de trecere nu apare notată pe Schița sau în Tabelul de dezmembrare;
prin împrejmuirea integrală, totală, adică prin împrejmuirea completă a limitei sudice a proprietății reclamantei învecinată cu SC Sab Construct SRL și SC Mrc Mobconcept SRL s-ar împiedica accesul în zonă;
nu este necesară asigurarea accesului în zonă pe proprietatea reclamantei pentru ceilalți proprietari din zonă ( prin aceasta înțelegându-se accesul pe drumul betonat vechi, nepracticat în prezent de ceilalți proprietari, situat pe latura nordică a halei), deoarece accesul în zonă de către ceilalți proprietari de construcții se realizează pe drumul betonat nou, aflat la limita sudică a halei de producție a reclamantei, drum realizat de SC D. SRL Z. ;
Expertul a mai menționat că, în timpul măsurătorilor efectuate, accesul celorlalți proprietari în zona respectivă a avut loc pe drumul betonat nou (f. 34, dos. nr._ *).
În urma obiecțiunilor formulate la expertiză, s-a dispus completarea acesteia, solicitându-se expertului să precizeze dacă reclamanta, prin construcția
realizată (în special gardul marcat cu culoarea galbenă în schița existentă, anexă la raportul de expertiză), a respectat obligația asumată, de a permite accesul la instalațiile comune cu alți proprietari, cabluri de energie electrică, post trafo, drumuri, platforme, rețele de aducțiune a apei și dejecții) și dacă, prin construcția drumului nou betonat și împrejmuirea integrală a terenului, reclamanta a limitat sau îngreunat în vreun mod dreptul de acces la proprietățile din zonă, respectiv la imobilele deținute de către aceștia.
Din completarea la expertiza efectuată în cauză, au rezultat următoarele:
în incinta proprietății deținute de SC D. SRL nu există cabluri de energie electrică, nu este amplasat post trafo, nu sunt platforme sau rețele de aducțiune a apei care ar deservi proprietățile din zonă. Tablourile electrice individuale pentru fiecare construcție (hală) din zonă, proprietate în parte, sunt amplasate pe teritoriul SC Electrica SA. Scurgerile de ape a câtorva rigole din zonă sunt captate de un canal subteran amenajat și întreținut de reclamantă;
reclamanta SC D. SRL, prin construcția drumului nou betonat și
împrejmuirea integrală a terenului, realizată prin gardul marcat cu culoarea galbenă în schița anexă la raportul de expertiză, nu a limitat sau îngreunat în vreun mod dreptul de acces la imobilele învecinate, deoarece accesul la proprietățile din zonă este realizat cu ușurință, fără dificultate, pe acest drum nou. Gardul menționat este amplasat în interiorul proprietății reclamantei, la o distanță de aproximativ 6m de limita de proprietate (f. 77, dos. nr._ *).
S-a mai impus a se menționa că, prin declarațiile autentificate în data _
, Sabou I. (administratorul SC Sab Construct SRL), M. R. G. (administratorul SC MRC MOBCONCEPT SRL) și Dregan Florin Cornel (administratorul SC Euro Trans Universal SRL) au arătat că sunt de acord de împrejmuirea făcută de SC D. SRL, nu sunt deranjați de această împrejmuire și nu au nici o obiecție de făcut (f. 54-56, dos. nr._ ).
În raport de cele sus reținute, instanța a constatat că cele dispuse prin îndrumarul deciziei de casare au fost lămurite prin expertiza efectuată în cauză, iar împrejmuirea deja executată de reclamantă respectă cerința prevăzută de art.25 din HG 525/1996, potrivit căruia autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției, acces ce se realizează pe drumul betonat nou, construit de reclamantă.
Tribunalul a apreciat că intrarea în legalitate, prin efectuarea demersurilor necesare și supunerea spre verificare a îndeplinirii condițiilor impuse lucrărilor efectuate, este regula, iar refuzul eliberării autorizației de construire modificatoare poate fi justificat numai din prisma nerespectării normelor legale privitoare la edificarea acestora.
Autorizația de construire nu are alt rol decât cel declarat expres în chiar art. 2 Legea nr. 50/1991, de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Aceasta se emite cu observarea și respectarea conformității urbanistice a imobilelor a căror edificare se urmărește.
În contextul în care din probatoriul administrat rezultă că documentația prezentată de către reclamantă în vederea emiterii autorizației de construire modificatoare corespunde Legii nr. 50/1991 si Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, tribunalul a apreciat, din această perspectivă, că este nejustificat refuzul pârâtului de a elibera autorizația în lipsa notării în CF a unei servituți de trecere, în condițiile în care această cerință nu i-a fost impusă reclamantei conform procesului-verbal de licitație din data de_, iar accesul la drumul public în zonă se realizează pe drumul betonat nou, construit de reclamantă, fără a afecta proprietarii imobilelor învecinate, aspect confirmat de
declarațiile date de aceștia. În consecință, instanța a obligat pârâtul P. M.
Z. să emită în favoarea reclamantei autorizația de construire privind împrejmuire parțială teren la imobilul proprietatea SC D. SRL, situat în Z., b- dul Mihai Viteazu, Ferma 3, Hala 1(Fosta Avicola) jud. Sălaj, identificat în CF nr. 8239 Z. nr. top 1854/1/c/3/1/1/2/1/1/2 (C.F.E. 52934).
Cererea de aplicare a daunelor cominatorii a fost respinsă, deoarece, astfel după cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (decizia nr. XX/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție), daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească. Suma de bani stabilită să fie achitată cu acest titlu este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face. Ori, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 50 RON pentru fiecare zi, începând cu data introducerii acțiunii la prima instanță și până la eliberarea autorizației de construcții.
Prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape judiciare, astfel că solicitarea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii prin prezenta hotărâre este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, ``executarea hotărârii definitive și irevocabile date în contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii``.
Numai in cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri de întârziere, conform alin.(2) al art. 24 din lege.
Din aceste prevederi legale, rezultă că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță să emită autorizația de construire, este nejustificată obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii.
S-a ținut cont de faptul că a intrat în puterea lucrului judecat împrejurarea că instanța de fond, în primul ciclu procesual, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata împotriva pârâtei Primăria Zalău, iar recursul reclamantei nu a vizat și acest aspect, astfel încât analiza în sarcina instanței de rejudecare, în cadrul enunțat prin prezentele considerente, nu a mai avut în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Zalău.
În ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata onorariului avocațial în sumă de 5460 lei (500 lei-contract de asistență juridică nr. 155/_, f.29 dos._ + 1860 lei - contract de asistență juridică nr.029798/_, f. 64, dos._ recurs + 3100 lei - contract de asistență juridică nr.026866/2012,f.86-90, dos._ *), Tribunalul a apreciat că acest cuantum nu corespunde valorii pricinii, nefiind proporțional cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de avocat,constând în redactarea si susținerea acțiunii și formularea de obiective în vederea completării expertizei. În consecință, văzând prevederile art. 274 al. 3 C.p.civ. și având în vedere și
împrejurarea că acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă în parte, instanța, a redus onorariul avocațial solicitat. Astfel fiind, s-a admis în parte cererea SC D. SRL pentru obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul urmând a fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 5308,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată diminuate ( taxa de timbru, timbru judiciar,onorariu expertiză și onorariu avocațial redus).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. Z.
solicitând instanței de recurs să dispună modificarea în varie a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de obligare a P. ui M. Z. la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este justificată, atâta vreme cât autoritatea locală - P. M. Z. nu s-a opus admiterii capătului de cerere privind emiterea autorizației de construire cu condiția clarificării situației de fapt cu privire la obstrucționarea accesului comun prin edificarea acestei împrejmuiri (a se vedea întâmpinarea nr.22196/_ .
Acest aspect rezultă și din Certificatul de Urbanism nr.1021/_, a cărui rezoluție a fost favorabilă, cu condiția prezentării acordului proprietarilor vecini, acord necesar pentru a se verifica în cadrul procedurii de autorizare că nu este afectat accesul comun, prevăzut în Procesul verbal de licitație din data de_, a proprietarilor de construcții din zonă.
Susținerea că emiterea autorizației de construire nu era posibilă în lipsa unor documente care să clarifice situația de fapt privind neafectarea accesul în zonă (respectiv existența unui nou acces edificat de reclamanta-intimată în favoarea proprietarilor din zonă), este evidentă și susținută de faptul că a fost imposibilă pronunțarea unei soluții de către instanța de judecată în lipsa unei expertize tehnice pentru clarificarea aspectelor privind accesul comun al tuturor proprietarilor de construcții din zonă.
Prin urmare nu este vorba de un refuz nejustificat al autorității locale ci de o solicitare din partea acesteia de completare a documentației necesare emiterii autorizației de construire pentru împrejmuire, astfel încât în lipsa înscrisurilor solicitate în acest sens nu se poate reține vreo culpă a autorității locale.
Solicitarea acordului proprietarilor din zonă care practicau drumul de acces vechi nu este o măsură abuzivă sau imposibil de realizat, atâta vreme cât aceștia aveau la dispoziție un drum nou de acces realizat de însăși reclamantă și pe care-l practicau, aspect ce trebuia dovedit de către reclamantă.
Certificatul de urbanism este un act de informare si nu conferă dreptul de a construi, existenta lui reprezentând doar o condiție in procesul de autorizare, asa cum de altfel ne arata prevederile art.6 din Legea nr.50/1991 "(1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:
fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;
stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;
stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;
încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării."
Prin procesul verbal de licitație din data de_, intocmit cu ocazia lichidării SC Avicola SA Z., lichidatorul a stipulat la punctual 5 obligația cumpărătorului de a permite accesul la instalațiile comune aflate pe proprietatea sa cu alti proprietari (cabluri electrice, drumuri platforme, împrejmuiri, rețea încălzire, rețea apa si canalizare, bazin de apa).
Este evident faptul ca lichidatorul la momentul înstrăinării pe parti (hale) a imobilelor aparținând societății in lichidare, a prevăzut expres aceasta obligație intrucat utilitățile aflate pe noile proprietăți rezultate in urma dezmembrării efectuate, deserveau (prin construcție) toti proprietarii ce au cumpărat imobile (hale) foste proprietăți ale societății lichidate. Cu alte cuvinte prin procesul verbal de licitație s-a inserat obligația creării unui drept de folosință comună pentru toti noii proprietari ai acestor hale de producție.
In aceste condiții autoritatea locala a prevăzut in certificatul de urbanism obligația prezentării acordului tuturor vecinilor exprimat in forma autentica sau prezentarea documentației privind servitutile la care sunt obligați proprietarii imobilelor, tocmai pentru a se asigura ca prin autorizarea imprejmuirii solicitate nu se impietează sub nici un fel accesul proprietarilor vecini la imobilele acestora.
Reclamanta-intimată a depus declarații date de trei proprietari vecini, insa nu a tuturor beneficiarilor dreptului de acces asa cum s-a solicitat prin certificatul de urbanism nr. 1021/_ .
Totodată, potrivit art.25 din HG nr.525/1996 privind Regulamentul general de urbanism- "(1) Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor.", ori prin realizarea imprejmuirii se obstrucționeaza accesul vechi al proprietarilor la imobilele din zonă, așa cum reține și instanța de fond.
In drept, s-au invocat prevederile art.304 alin.l pct.7 și 9 și art.275 Cod procedură civilă Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construire, HG nr.525/1996 privind regulamentul general de urbanism.
Reclamanta intimată SC D. SRL a formulat note scrise
prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat - filele 11-12.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea unor cheltuieli în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României).
În același sens, a reținut și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la problema acordării cheltuielilor de judecată, curtea de apel arată că poziția procesuală a pârâtului în ciclurile procesuale urmate de dosar a fost de admitere a acțiunii, condiționat însă de dovedirea acordului tuturor vecinilor pentru efectuarea lucrării de împrejmuire sau notarea în CF a dreptului de servitute de trecere.
În mod corect susține intimata că actele dosarului au condus la concluzia că documentele solicitate de către autoritatea publică au fost excesive, nefiind utile soluționării cererii de eliberare a autorizației de construire.
Întrucât poziția autorității a determinat introducerea cererii de chemare în judecată și apoi admiterea ei, existând astfel un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, considerentele avute în vedere de instanța de fond intrând în putere de lucru judecat, aplicarea art. 274 Cod proced. civilă este pe deplin justificată.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursul declarat de P. Mun. Z. împotriva sentinței civile nr. 1878 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. Mun. Z. împotriva sentinței civile nr. 1878 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2013.
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Ț. D. B.
