Decizia civilă nr. 8458/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 8458/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. | G. A F. | ||
P. | S. în nume propriu și în numele A. F. | Z. | , precum și |
cel declarat de reclamantul J. Miklos, împotriva sentinței civile nr. 4822 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe chemata în garanție A. F. pentru M. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Curtea, după deliberare, invocă motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. Civ., privind inaplicabilitatea 120-124 C. pr. Fiscală și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4822 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea reclamantului J. MIKLOS, și a fost obligată D. G. A F. P. -S. prin A. F. P.
Z. să-i restituie suma de 4907 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 6 nr.6148027 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant pentru obligarea pârâtei A. F. pentru M. la restituirea taxei pe poluare.
A fost admisă cererea de chemare în garanție si obliga chemata în garanție M. M. lui - A. F. pentru M. să vireze în contul A.
F. P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P.
Z. , solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata și desființarea sentinței cu privire la obligarea D. G. a F.
P. S. la plata dobanzii fiscale aferente.
În motivarea recursului arată că, consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.6,7,7 si 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozițiilor art. 3041pentru urmatoarele:
Consideră nelegală hotărârea, deoarece Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul nu a solicitat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120 și 124 C.pr.fiscală, ci dobânda legală, așa cum rezultă din motivarea acțiunii, iar instanța de fond a obligat în mod nejudicios recurenta la plata dobânzii fiscale aferente.
Subliniază faptul ca dispozitiile Hotarararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 - Tatu nu sunt incidente cauzei si ca atare nu produce efecte juridice, taxa pe poluare fiind plătită in baza OUG nr. 50/2008 modificată prin OUG nr. 208/2008 si OUG nr. 218/2008.
Hotararea preliminara a CJUE ( in baza art.261 TFUE) este obligatorie pentru instanta de trimitere, dar numai in privinta litigiului in cadrul caruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
Practic, instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar instanța nu poate pronunța o astfel de soluție, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata".
Acelasi act normativ, dupa ce prin art. 7 regelementeaza institutia plângerii prealabile, pe care persoana care se considera vatamata este datoare sa o urmeze mai inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ, precizeaza prin art. 8 care este obiectul actiunii: anularea in tot.
OUG nr. 50/2008 stabileste, potrivit dispozitiilor art. 1 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie
venituri la Bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit dispozitiilor art. 4, obligatia de plata a taxei intervine: cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in Romania, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul Romaniei, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxă este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in Romania autoturisme second - hand, importate din UE tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel incit nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevazute de dispozitiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza a fi finantate din sumele colectate potrivit actului normativ.
De asemenea, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea sumei actualizata cu indicele de inflatie, fără nici o
justificare legală si fara temei de drept, fără ca reclamantul sa fi formulat o cerere in acest sens si fara a avea în vedere dispozițiile Codului de Procedură Fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și reclamantul J. Miklos, solicitând admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinței și în consecință, obligarea pârâtei D. G. a F. P. S. prin A. F. P. Z. și a chematei în garanție A. F. pentru M. la plata dobânzii legale în materie civilă, aferentă taxei de poluare în cuantum de 4907 lei, achitată la data de_ cu chitanța TS6 nr. 6148027 începând de la data plății, până la data restituirii efective și obligarea pârâtei și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât cu judecarea în fond a cauzei, cât și de judecarea în recurs.
În motivarea recursului reclamantul arată că în mod judicios instanța a dispus admiterea acțiunii acestuia, obligând A. F. P.
Z. la restituirea sumei de 4907 lei reprezentând taxa de poluare. Totodată instanța a dispus acordarea penalităților cu titlu de dobândă fiscală, conform art. 124 Cod proc.fiscală, începând cu a 45 zi de la data înregistrării cererii de restituire adresată organului fiscal și până la data restituirii efective. Prevederile art. 124 Cod proc.fiscală nu sunt incidente în cauză, repararea integrală a prejudiciului pentru lipsa de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG nr. 9/2000, astfel că se impune a fi acordată dobânda legală în baza art.3 lin. 3 din OG nr. 9/2000.
Referitor la cheltuielile de judecată, arată că instanța a apreciat că acordarea acestora nu este justificată, neputând fi reținută o culpă procesuală din partea intimatelor, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar revenind exclusiv instanțelor de judecată. O astfel de abordare nu corespunde prevederilor art. 274 alin. 1
Cod proc.civ. Singura situație în care cealaltă parte poate fi exonerată de la plata cheltuielilor de judecată este prevăzută expres la art. 275 Cod proc.civ. Această din urmă situație nu poate fi reținută în speță, deoarece pârâta nu numai că nu a recunoscut pretențiile invocate, dar a înțeles să persiste în atitudinea sa culpabilă.
Examinând recursurile, curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F.
P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M.
M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei
măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși
obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, Curtea constată următoarele
:
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117
C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.Ca atare in speta nu este legala acordarea dobanzii fiscale . Inlaturarea obligatiei de plata a dobanzii fiscale de catre parat repune in discutie si cererea de chemare in garantie sub acest aspect conform cererii de recurs astfel ca va fi inlaturata si obligatia chematei in garantie de plata a aceleiasi dobanzi .
Cu toate acestea, Curtea reține că nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că cererea reclamantului de acordare a dobânzii legale în materie civilă este întemeiată, din acest punct de vedere recursul său fiind fondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul J. Miklos, împotriva sentinței civile nr. 4822 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei și a chematei în garanție de plată a dobânzii fiscale.
Obligă pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție la plata dobânzii legale aferente de la data pății și până la restituire.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | D. R. -R. | D. | L. | U. | M. T. |
Red. M.D. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: S. M.
