Decizia civilă nr. 8934/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 8934/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I.
Grefier M. N.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. | G. A F. | ||
P. | B. -N. în nume propriu și pentru A. F. P. | N. | , împotriva |
sentinței civile nr. 2381 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B.
-N., în contradictoriu cu reclamantul intimat D. I. și chemata în garanție A.
F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004
este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2381 din _ pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. -N.
, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
A. F. P. B. .
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. I., ulterior precizată, împotriva pârâtei A. F. P. B., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâtelor D. G. a F. P. B. N. și A. F. P.
N. și în consecință s-a anulat Decizia nr. 476/_ emisă de pârâta D. G. a
P. N. ;
pârâta A. F. P. N. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 8247 lei, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 0373287 din_ cu titlu de taxă de poluare;
pârâta A. F. P. N. a fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 8247 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 43,60 lei;
S-a respins cererea reclamantului de anularea dovezii nr. 5860/_ emisă de pârâta D. G. a F. P. B. N. .
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei A. F. P.
N. la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe bugetare. S-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtele D.
G. a F. P. B. și A. F. P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. B. . S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. și în consecință a fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. N. suma de 8247 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă sumei de 8247 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă precum și suma de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția invocată tribunalul a reținut faptul că taxa de poluare a fost achitată la A. F. P. N., așa cum rezultă din copia chitanței de plată depusă la dosar (f. 11). Ca atare, între reclamant și pârâta A.
F. P. B., care nu a încasat suma solicitată spre restituire, nu există vreun raport juridic fiscal. În condițiile în care reclamantul a solicitat restituirea sumei și de la administrația care a încasat efectiv suma, pârâta A. F. P. B. nu justifică legitimare procesuală pasivă. În consecință, instanța a apreciat că, excepția lipsei calității sale procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. a fost întemeiată, considerent pentru care se impune admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Adresa nr. 5860/2012 și decizia nr. 476/2012 sunt emise de D. F. P.
B. -N., astfel că nici cu privire la cererea de anulare a acestor înscrisuri pârâta A.
F. P. B. nu justifică legitimare procesuală pasivă. În ceea ce privește pârâta D. G. a F. P. B. -N., tribunalul a reținut că această entitate justifică legitimare procesuală pasivă, atât timp cât reclamantul a investit instanța și cu o cerere de anulare a unor înscrisuri ce provin de la această pârâtă.
Astfel, atât adresa nr. 5860/2012, cât și decizia nr. 476/2012, a căror anulare se solicită, provin de la pârâta D. G. a F. P. B. -N. (f. 8-10). Prin urmare, în calitate de emitent al acestor înscrisuri atacate, pârâta D. G. a F.
P. B. -N. justifică legitimare procesuală pasivă.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Renault Master având capacitatea cilindrică de 2463 cmc, norma de poluare Euro 3, nr. de identificare VF1JDAMH631555068, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite pe lângă taxa de înmatriculare și taxa de poluare pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare în România în sumă totală de 8247 lei la D. B. -N., conform chitanței seria TS5 nr.0373287 din data de_ . Reclamantul a formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă potrivit actului nr. 5860/_ și a deciziei nr. 476/_, cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa de poluare s-a perceput legal. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art.
60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P.
B. -N. în nume propriu și pentru A. F. P. N. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal, iar în
subsidiar modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul înlăturării obligației de plată a dobânzii legale, întrucât aceasta nu a fost solicitată de către reclamant.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră
că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă. De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant/a a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 C.pr.fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod. Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 330 7alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond
, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I.
Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M.
M. lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a O.U.G. nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Aceleași concluzii au fost stabilite de către C.J.U.E. și în cauza Nisipeanu, respectiv C- 263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant la data de_ nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. B. -N. în nume propriu și pentru A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 2381 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Septembrie 2013.
Președinte, A. -I. A. | Judecător, DP | Judecător, C. I. |
Grefier, M. N. |
Red.A.A.I./dact.V.R.
2 ex./_
Jud.fond: L. M. V.
