Decizia civilă nr. 9015/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9015/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T.
Judecător M. H. Judecător D. M. Grefier D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.13545 din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată S. N. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.13545 din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. N., cu domiciliul procesual ales în A., str.Abrud, nr.3 jud. A., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.
N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. .
A fost obligată pârâta A. F. P. A M. C. N. să restituie reclamantului suma de 2006 lei, reprezentând taxa de emisii poluante, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei_ și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 907,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 868 lei onorariu avocat, suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Skoda Fabia, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul OUG
50/2008, o taxă de poluare în România în valoare de 2006 lei achitată la data de_ .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare, însă cererea sa a fost respinsă.
Instanța a reținut hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene în pronunțată la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, prin care s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
A mai reținut instanța faptul că interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la_ .
Verificând apărările invocate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării apreciem că acestea sunt fundamentate, într-adevăr în Legea 9/2012 neexistând dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de_, potrivit art. I din ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
2
Prin urmare, deși Legea 9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin OUG 1/2012 au fost suspendate până la_, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că în acest context, în continuare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Deși în prezenta cauză reclamantul a formulat cererea la data de_, deci înainte cu 10 zile de adoptarea OUG 1/2012, s-a apreciat că argumentele sus menționate sunt pe deplin valabile în continuare, existând din partea pârâtei un refuz expres de soluționare a cererii reclamantului, invocându-se de către aceasta prevederile Legii 9/2012, sus citate.
Asupra petitului având ca obiect dobânda legală pretinsă, tribunalul a apreciat că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant. Pârâta a fost pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, respectiv de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care a admis cererea reclamantului, și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante achitată necuvenit, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 907,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, acestea fiind cheltuielile de judecată solicitate și justificate.
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. F. P. C. -N. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației sale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 907,3 lei.
În motivare recursului, pârâta a arătat că este nejustificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are nicio culpă procesuală, făcând doar aplicarea textelor legale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediată a taxei solicitate.
Pe de altă parte, pârâta apreciază că este nejustificat de mare cuantumul onorariului avocațial acordat, iar față de valoarea cererii și munca efectivă prestată de avocat, instanța de fond avea posibilitate, în conformitate cu art. 274 alin. 3 C.pr.civ., să cenzureze aceste cheltuieli. Mai mult, se impunea reducerea onorariului avocatului raportat la munca efectivă prestată în cauză și la faptul că cererile de chemare în judecată pentru restituirea taxei auto au ajuns să aibă o formă standard.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanța, Curtea apreciaza ca acest cuantum nu corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile, redactarea si sustinerea actiunii. In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor CJUE in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea
3
proprie, particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamantă asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sutinerea lui
Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus, Curtea a apreciat ca suma de 900 lei nu răspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
In consecința in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 3041, art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul, va modifica parțial sentința recurata în sensul că va diminua cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 507,3 lei, cheltuieli parțiale la fond, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C. împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr.13545 din 13 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să achite reclamantei 507,3 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red. D.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-R. M. V.
4
