Decizia civilă nr. 9421/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9421/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător A. M. I.
Judecător A. M. C. Grefier V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.13588 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată V. D., pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A F.
P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.13588 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta reclamantul V. D., cu domiciliul în C. -N., str. N.
T., nr.22, ap.11, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
C. -N.,
cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr.19, jud. C., și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. a mun. C. -N. să restituie reclamantului suma de 1.631 lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 535,30 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. a mun. C. -N. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B. S. I. nr.294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 1.631 lei, reprezentând taxă poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie civilă
calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamanta a solicitat pârâtei, A. F. P. C. -N. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamanta achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de
M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C. -N.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr.fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau
rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la O.U.G. nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C 402/09 T. c. Statului Român prin M. F. ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că "articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."; Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 Nisipeanu c. Statului Român prin M. F. ș.a..
Rezultă, așadar, că O.U.G. nr. 50/2008, în toate variantele sale, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează
condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a
O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă în condițiile dreptului comun, așa cum a reținut și instanța de fond.
Motivul de recurs privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
În drept, potrivit art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, Curtea constată că recurenta este în culpă procesuală întrucât derularea prezentului litigiu decurge din refuzul organelor fiscale de a restitui taxa încasată în temeiul unor dispoziții neconforme.
Prin urmare, chiar dacă instanța de fond nu a reținut existența unei nelegalități în modul de calcul și stabilire a taxei încasate și a dispus restituirea sa reținând că legea în temeiul căreia a fost percepută nu este conformă
legislației comunitare, refuzul organelor fiscale de a restitui la cererea
reclamantului taxa percepută atrag răspunderea lor pentru cheltuielile ocazionate cu derularea litigiului ce are drept finalitate recuperarea taxei achitate.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 C.proc.civ. obligând pârâta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea reține însă că și aplicarea 274 alin 3. C.proc.civ. a fost corect realizată de prima instanță, recursul fiind nefondat și în ceea ce privește acest aspect, întrucât au fost avute în vedere munca depusă, miza procesului, obiectul acestuia, în raport de care s-a apreciat că suma de 496 de lei cu titlu de onorariu avocațial apare ca justificată
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. A M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr.13588 din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2013.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. I. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, V. D. |
Red. A.M.I./M.S.
2 ex./_
Jud.fond.- L. E.
