Decizia civilă nr. 944/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 944/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. C.
Judecător C. P.
Judecător M. S. Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F.
P. B. N. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P. N. , împotriva sentinței civile nr. 422/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului
B. N. , în contradictoriu cu reclamantul C. G. privind și pe A.
F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 422/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. , a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. G. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de D. G. a F. P. B. -N. pentru pârâta A. F. P. N., cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 17240 emisă la de_ de A. F. P. N. . A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de D. G.
a F. P. B. -N.
pentru pârâta A. F. P. N.
, față de petitul privind obligarea la restituirea contravalorii taxei pe poluare, ca neîntemeiată.
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. N.
, și, în consecință:
- au fost respinse ca inadmisibile cererile de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 17240 emisă la de_ de A. F.
P. N. și a adresei nr. 10904/_ a aceleiași pârâte, prin care s-a materializat refuzul de restituire a taxei pe poluare;
- a fost obligată pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 1470 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă poluare, plus dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă.
A fost obligată pârâta A. F. P. N. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a
F. P. B. -N.
pentru pârâta A. F. P. N.
împotriva Administrației F. pentru M.,
și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele menționate anterior - taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu, împotriva Administrației F. pentru M. , ca neîntemeiată.
Examinând excepțiile invocate, cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă
, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a
P. B. -N.
, raportat la dispozițiile art. 33 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a constatat între reclamant și pârâta DGFP B. -N. nu a existat nici un fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză, doar pârâta AFP N. fiind organul fiscal ce administrează impozitele, taxele, etc., raportat la domiciliul reclamantului, acesta fiind emitenta deciziei de calcul a taxei pe poluare, încasarea sumei a cărei restituire a fost solicitată realizându-se de Trezoreria N., considerente pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N.
și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de D.
a F. P. B. -N. pentru pârâta A. F. P. N.
, sub aspectul capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule emisă la data de_ ,
tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, deoarece reclamantul nu a contestat acest act administrativ-fiscal în termen de 30 de zile de la data comunicării, termen prevăzut sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 205 raportat la art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Însă cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de aceeași pârâtă, referitor la capătul de cerere privind restituirea contravalorii taxei pe poluare, pornind de la prev. art.207 alin. 1 din OG 92/2003, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare, în condițiile în care interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție.
Pe fond,
instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, dintr-un stat membru UE, pentru înmatricularea căruia a fost
nevoit să achite cu titlu de taxă de poluare suma de 1470 lei, conform chitanței seria TS5 nr.0369477/_, taxă care i-a fost calculată prin decizia de calcul nr. 17240 din data de_ emisă de AFP N. .
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare, adresată AFP N., cerere înregistrată sub nr. 10904/_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr. 10904/_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru
îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de
legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară
, pentru considerentele expuse, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind
întemeiată, astfel că o a admis-o, în parte, pârâta A. F. P. N. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 1470 lei achitată la data de _
, cu titlu de taxă poluare, respingându-se ca inadmisibile cererile de anulare a deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 17240 emisă la de_ de A. F. P. N. și a adresei nr. 10904/_ a aceleiași pârâte, prin care s-a materializat refuzul de restituire a taxei pe poluare, întrucât cel din urmă înscris menționat nu întrunește caracteristicile prev. de art. 41 C.pr.fiscală pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantului.
Instanța a acordat și dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În baza art.274 C.pr.civ., a fost obligată pârâta AFP N. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 tribunalul a admis cererea de chemare în garanție formulată de D.
G. a F. P. B. -N. pentru pârâta A. F. P. N.
și a obligat-o să plătească acesteia din urmă sumele menționate anterior, taxă poluare, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
A fost respinsă de chemare în garanție formulată de D. G. a F.
P. B. -N., în nume propriu, împotriva Administrației F. Pentru M. , ca neîntemeiată, în condițiile în care nu a căzut în pretenții prin obligarea la restituirea sumelor pretinse de reclamant, acțiunea împotriva acestei pârâte respingându-se, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. | G. | a F. P. B. | |
N. | ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P. | N. | solicitând admiterea |
recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a actiunii introductive formulate de reclamant cu consecinta mentinerii actelor administrative atacate precum si a taxei pe poluare achitata ca fiind legal perceputa, întemeindu-și recursul pe prev. art. 304 pc. 8 și 9 și art. 304 ind.1 cod proc.civ.
În motivarea recursului recurenta arată că instanta a dispus admiterea actiunii reclamantei motivat de faptul ca taxa ar fi fost perceputa cu incalcarea normelor de drept comunitar.
Contrar celor retinute de catre instanta de fond arată ca taxa achitata de reclamant a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru
autovehicule si in Normele metodologice de aplicare, acte normative care sunt in deplina concordanta cu prevederile internationale si, prin urmare, nu se impunea restituirea ei.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca taxa pe poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, arată urmatoarele:
Prin modificarile aduse Codului Fiscal de catre Legea nr.343/2006 s-a respectat principiul neretroactivitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in Romania.
Regimul fiscal nu este unul discriminatoriu fata de autoturismele rulate inmatriculate si importate din Uniunea Europeana sau fata de autoturismule noi produse in Uniunea Europena si importate in Romania, intrucat taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in Romania, fie romanesti, fie straine. Curtea Europeana de Justitie (CJCE) a ratat ca o consecinta a dreptului comunitar este aceea ca statele membre pot sa impuna asupra marfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al carei cuantum creste progresiv in conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudenta CJCE a stabilit constant ca un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu fata de autovehiculele de ocazie de import atunci cand in calculul taxei nu se ia in considerare deprecierea reala a acestui autovehicul de import si in consecinta i se impune o taxa mai mare decat valoarea reziduala a taxei ramase nearmonizata incorporata intr-un autovehicul national similar. Insa, asa cum aratat mai-sus, la stabilirea taxei pe poluare prevazuta de O.U.G. nr.50/2008 se iau in calcul mai multe criterii obiective, printre care si deprecierea autoturismului.
Nu este de acord nici cu acordarea dobanzilor legale la suma reprezentand taxa pe poluare intrucat art.9 din O.G.nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar- fiscale in domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Natională a României, de institutiile de credit, de institutiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
In privinta cheltuielilor de judecata, apreciază că nu se impunea acordarea de cheltuieli de judecata, in opinia recurentei neputand fi retinuta vreo culpa a celor doua parate care au perceput o taxa prevazuta de legislatia in vigoare.
Pentru aceste motive solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar
încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. a F. P. B.
N. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 422/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. P. M. S.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.E. L.
