Decizia civilă nr. 946/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 946/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. C.
Judecător C. P.
Judecător M. S. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P.
H. împotriva sentinței civile nr. 4241/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul B. R., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4241/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. R., jud.Cluj împotriva pârâtei A. F. P. A M. H. .
A fost obligată pârâta A. F. P. A ORAȘULUI H. să restituie reclamantului suma de 4.072 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.
F. P. a orasului H. împotriva chematei în garanție A. F. pentru mediu B. .
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 4.072 lei reprezentând taxa de poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut utmătoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD ESCORT TURNIER înmatriculat în țară comunitară, cu nr. de identificare WFONXXGCANSJ58945 iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de poluare în cuantum de
4.072 lei la AFP H. în data de_ .
Reclamantul la data de_ a solicitat restituirea acestei taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente:
Instanța a observat că reclamanta nu contestă însăși decizia AFP H. de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei o cerere de restituire către organul încasator - AFP H. cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantul nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal de 5 ani calculat conform art. 135 din Codul de procedură fiscală împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 218/2008, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă, pârâta a fost obligată să-i restituie acesteia taxa de poluare achitată necuvenit.
Tribunalul a apreciat ca in speta se poate acorda dobinda legala întrucit perceperea taxei din speță, cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicită ce atrage răspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligată sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale. Si in aceste conditii tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant.
Avind in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 50/2008 taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ, a admis si cererea de chemare in garantie in intregime.
In temeiul art.274 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamant a sumei de 39,03 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. H.
, solicitând modificarea sentinței cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că din actele depuse de reclamant la dosarul cauzei rezultă că acesta nu a înmatriculat pe numele său autoturismul pentru care s-a solicitat restituirea taxei de poluare.
În ce privește compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar, dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere drepptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Prin acordarea de către prima instanță a dobânzii legale aferentă sumei de 4072 lei de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.,, respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamantul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea dobânzii în materie fiscală conform art. 124 Cod proc.fiscală.
Recurenta arată că nu este legală stabilirea obligației de plată a dobânzii legale de la data plății, deci anterior cererii de chemare în judecată, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, întrucât a aplicat în mod corect textele naționale în vigoare, astfel că este nejustificată obligarea recurentei la plata dobânzii legale de la data achitării.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Apreciind ca fiind legale și temeinice cele stabilite de instanța de fond cu privire la aplicabilitatea în cauză a hotărârii pronunțate de CJUE în cauza I. T.
c. Statul Român, curtea reține că aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Nu prezintă relevanță din acest punct de vedere faptul că reclamantul nu a procedat la înmatricularea autoturismului pe numele său, întrucât este suficient că acest a făcut dovada că a achitat taxa a cărei restituire o solicită.
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este
nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr. 4241/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. P. M. S.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A. Rădulescu
