Decizia civilă nr. 9647/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.9647/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: D. B.
S-au luat spre examinare-în vederea pronunțării, recursurile promovate de recurenții U. S. H., M. E., C., T. SI S. împotriva Sentinței civile nr. 3312/2013 pronunțată în dosarul nr._ privind și pe intimații M. V., L. F., C. (C. ) D., Z. ( P. ) G.
R., B. A. C., P. C. A., S. M. L., C. C. A., S.
D., P. I. -V., M. L. C., C. (R. ) M. M. C., P. (R. ) M. G. ,
V. I. -P., R. V. R., S. L., P. ( S. ) G. I. S., N. A., G.
( P. ) C. L., B. C. R., B. (D. ) Z., B. ( D. ) M., B. I.
D., B. -P. R., C. V., C. V. M., D. ( P. ) M. A., G. C.
I., H. ( I. ) ANA-M., M. - C. M., M. A. I., M. V., N. (F.
) D. L., O. ( O. ) SA, O. (S. ) C., P. (V. ) M., Ș. M.
C., SA, SA F., T. ( T. ) D. L., U. ( M. ) I. C.
, U. M. A., U. C., V. N., Z. C. I., B. G., C. (F.
M. )` M. A., având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3312/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția nelegalei timbrări; s-a respins excepția lipsei de obiect.
S-a admis excepția lipsi calității procesuale active a reclamanților și a intervenientei în raport de cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M.
ui E., C., T. și S. și respinge cererile formulate în contradictoriu cu acest pârât.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată principală formulată de reclamanții M. V., L. F., C. (C. ) D., Z. (P. ) G. R., B.
A. C., P. C. A., S. M. L., C. C. A., S. D., P.
I. -V., M. L. C., C. (R. ) M. M. C., P. (R. ) M. G., V. I.
-P., R. V. R., S. L., P. ( S. ) G. I. S., N. A., G. ( P.
) C. L. | , B. | C. | R. | , B. | (D. | ) Z., B. ( D. | ) M. | , B. | I. | D. , | |
B. -P. | R. | , C. | V. | , C. | V. | M. | , D. ( P. ) M. | A. | , G. | C. | I. , |
H. ( I. ) ANA-M., M. - C. M., M. A. I., M. V., N. (F. ) D.
L., O. ( O. ) SA, O. (S. ) C., P. (V. ) M., Ș. M. C., S.
A., SA F., T. ( T. ) D. L., U. ( M. ) I. C., U.
M. A., U. C., V. N., Z. C. I., B. G. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. ,
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. (F. M. ) M. A. .
A fost obligată pârâta la eliberarea în favoarea reclamanților și a intervenientei a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
S-a respins cererea principală și cererea de intervenție sub alte aspecte.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
"S. H. "; în contradictoriu cu M. E., C., T. și S. .
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți și intervenienți.
S-a respins solicitarea pârâtei de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și de obligare a chematului în garanție la plata sumelor solicitate de reclamanți cu titlul de daune.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 202,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
A fost obligat chematul în garanție la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentrua hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în cauză de către pârâtul M. ui E. ,
C., T. și S., instanța, în baza art. 137 C.pr.civ, le va analiza cu prioritate.
Excepția nelegalei timbrări nu este întemeiată, având în vedere că reclamanții au depus la dosar taxa de timbru aferentă cererii, f. 19,295,379, astfel încât excepția se va respinge ca neîntemeiată.
Instanța a respins și excepția lipsei de obiect invocată, în raport de faptul că o parte din reclamanți au mai formulat cereri cu același obiect, nefăcându-se dovada acestui fapt.
Instanța a admis însă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport cu cererea formulată față de pârâtul M. ui E., C.
, T. și S., având în vedere că raporturile juridice referitoare la eliberarea actelor de studii sunt raporturi dintre instituțiile de învățământ superior și Minister, astfel încât reclamanții nu au calitatea de a interveni în aceste raporturi juridice
Sub aspectul fondului, instanța a reținut că reclamanții și intervenienta au urmat cursurile Facultății de Drept și Administrație P. ă, din cadrul Universității "S. H. ";, cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Ca urmare, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, U.
"S. H. "; a eliberat reclamanților adeverințele de studii, care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiați, reclamanții solicitând eliberarea diplomelor de licență, a foilor matricole și a diplomelor de bacalaureat, prin cereri scrise adresate pârâtei U. S. H. (filele 22-181, 238-241).
Cu toate acestea, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților și intervenientei diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție
organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Pârâta a susținut că această omisiune este imputabilă M. ui E., C.
, T. și S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat.
Este adevărat că pârâta a comunicat M. ui necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 și că achiziționarea de formulare tipizate de la S.C. Romdidac S.A. a fost avizată de către Minister doar pentru o parte, dar această împrejurare nu exonerează pârâta de obligația sa legală de a remite reclamanților diplomele de licență și foile matricole.
În acest sens, potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Pe cale de consecință, refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamantei actele menționate, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât M. E., C., T. si S. a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, U. fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă, iar printre aceștia nu s-a numărat reclamanta din cauza de față. Prin urmare, se constată că pârâta a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, conform căruia "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită";.
Pe de altă parte, revenea pârâtei U. "S. H. "; sarcina de a efectua demersurile necesare și eficiente pentru a obține constrângerea M. ui la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte solicitarea reclamanților și va obliga pârâta la eliberarea actului de studii cu regim special diploma de licență și a suplimentului la diplomă.
Cu privire la cererea de eliberare a diplomei de bacalaureat în original, instanța apreciază că aceasta este prematură și a fost respinsă ca atare, operațiunea de eliberare a diplomei de bacalaureat fiind ulterioară eliberării diplomei de licență.
Referitor la obligarea pârâtei U. "S. H. "; la plata unor daune cominatorii, instanța apreciază că și această cerere este neîntemeiată, având în vedere că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004.
Având în vedere aceleași considerente de fapt și de drept, instanța va admite în aceeași proporție și cererea de intervenție.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
"S. H. ";, se reține în primul rând că adeverința prin care se recunoaște reclamantei calitatea de licențiat este în ființă, nefiind revocată sau anulată și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, "Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate
desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare
";.
Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, U. "S. H. "; este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A.
În acest sens, pârâta a și solicitat chematului în garanție prin mai multe adrese să aprobe tipărirea formularelor, dar nu s-a obținut avizul decât pentru un număr insuficient de formulare.
Având în vedere aceste aspecte și întrucât dreptul invocat de reclamantă nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, în temeiul 60 și urm. din Codul de procedură civilă, se va admite în parte cererea de chemare în garanție, M. E., C., T. și S. urmând a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Pârâta solicită și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și de obligare a chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamantă cu titlul de daune.
Sub acest aspect, s-a constatat în primul rând că reclamanta nu a solicitat și obținut plata vreunei sume cu titlu de daune din partea pârâtei.
Apoi, art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 statuează că, odată cu soluționarea fondului, instanța poate stabili și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2, și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice. Astfel, prin menționarea
expresă doar a amenzii, reiese că la acest moment nu s-ar putea fixa și despăgubiri în favoarea reclamantei, prevăzute de art.24 alin. 2 teza finală și care, pe cale de consecință, pot fi solicitate de reclamantă doar după expirarea termenului legal sau fixat de instanță pentru executarea hotărârii.
De altfel, dispozițiile legale sunt logice, la acest moment neputându-se aprecia care va fi prejudiciul suferit de reclamantă prin neexecutarea hotărârii judecătorești și neputându-se dispune asupra acestui aspect.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamanților a sumei de 202,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, alte cheltuieli nefiind dovedite .
De asemenea, chematul în garanție a fost obligat la plata în favoarea pârâtei a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. H. solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, urmând ca pe fondul cauzei să fie obligat la cheltuieli de judecată numai
M. E., C. și T., întrucât îi aparține întreaga culpă procesuală.
În motivele de recurs se arată că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art.274, 276 și 277 c.pr.civ., față de admiterea cererii de chemare în garanție.
Consideră că, întrucât cererea de chemare în garanție a fost admisă în parte, nu se justifică obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, fără a se reține solicitarea de a recupera pe cale separată de la Minister, cheltuielile cu susținerea prezentei cauze.
Invederează instanței că prin chemarea în garanție se urmărește un dublu scop: persoana chemată în garanție să se apere împotriva pretențiilor formulate de reclamantul din acțiunea principală; cel care cheamă în garanție să își poată valorifica pretențiile în ipoteza în care va pierde procesul prin aceeași hotărâre judecătorească.
Din dispoz.art.60 C.pr.civ., rezultă că cererea de chemare în garanție este admisibilă numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, dar și ori de câte ori ai dreptul să ceri altuia să te despăgubească pentru obligațiunea la care te-a îndatorat, hotărârea judecătorească și pentru cheltuielile ocazionate cu prezenta cauză.
Învederează faptul că recurenta prin cererea de chemare în garanție a solicitat cheltuieli de judecată, cheltuieli care au fost efectuate cu promovarea prezentei acțiuni, cauza fiind neîndeplinirea obligației pe care o are MEN, de a da avizul necesar tipizării actelor de studii pentru reclamanți, în termenul prevăzut de lege.
Menționează că din motivarea hotărârii reiese cu certitudine culpa exclusivă a MEN pentru neacordarea avizului necesar, în vederea tipăririi actelor de studii destinate reclamanților.
Având în vedere cele arătate, consideră că nu se justifică obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și M. E., Naționale, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiate.
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a M. ui E. Naționale, hotărârea pronunțată de aceasta fiind lipsită de temei legal prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme
în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. Naționale și U.
"S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. E. Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U.
S. H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr._ la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. H. nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantului.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. Naționale.
M. E. Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal
procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "S. H. " din B. a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/_ pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de C. și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. H. " din B. .
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității "S. H. " din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie
să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum s-a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
În concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantului care nu a urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. H. a specializărilor autoizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002. H.G. nr.940/2004. H.G. nr. 1609/2004. H.G. 676/2007 în paralel cu lecturarea adeverințelor de studii ale reclamantului din care să reiasă si forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului promovat de M. E. Naționale, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
M. E. Naționale (fost M.E.C.T.S.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauza si pe fond respingerea acțiunii formulata.
Prin întâmpinarea depusă la recursul formulat de U. S. H., reclamantul M. V., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în întregime a sentinței atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si
pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie-Psihologie este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si
C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,
frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de
învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.
H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.
E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ, art.
312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E. Naționale.
Cât privește recursul declarat de pârâta U. S. H., Curtea constată că acesta este fondat întrucât instanța de fond nu a aplicat corect regulile care funcționează pentru cererea de chemare în garanție. Câtă vreme instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este fondată chiar și în parte și a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție trebuia să dispună și obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta. Întrucât nu a procedat astfel, instanța de
fond a pronunțat o soluție nelegală în partea care vizează cheltuielile de judecată. Așa fiind, în temeiul art.312 alin.1 CPC, Curtea va admite recursul pârâtei,
va modifica în parte hotărârea recurată și făcând aplicarea art.60-66 CPC va obliga chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 202,3 lei reprezentând taxa de timbru și onorariul avocațial achitat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E. NAȚI. ALE B. .
Admite recursul declarat de pârâta U. S. H. împotriva sentinței civile nr.3312 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că obligă chematul în garanție M. E. NAȚI. ALE B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 202,30 lei.
Menține celelalte dispoziții. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
A. | M. C. | M. | S. | C. | I. | D. B. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.T. M.
